Sofistricat

Senzatie

2011-12-26T00:38:00.000+02:00

Nu e ceva nou. As putea să zic că m-a tot urmărit de ceva vreme. Sunt copleșit. Atât de mult încât numai la asta mă gândesc. Mereu îmi spun că de data asta o să fie ceva diferit. Oricum o să fie, îmi place să simt cum îmi curge sângele prin vene mai repede, cum mă cuprinde o sete ciudată și plăcută, cum te vreau.

I'd give it all up for you...

http://www.youtube.com/watch?v=DMgVS2j05HA

Haters

2011-12-13T22:53:00.000+02:00

Hate is a common feeling for all of us in the human race. That's because hate comes from knowing things other people don't know. And I don't necessarily mean knowing things like facts or information that you learned somewhere. You know something and somebody else doesn't know that thing. Like swimming, for example. At first, you are fairly neutral about the whole thing, until you get inside the water with that person. Their constant panicking and whining will irritate you until you start to hate them. You hate the fact that they just can't seem to get how to swim. So here's hate. When you think about it, it's pretty stupid to hate someone because they don't know how to swim. And the only reason you could possibly have to actually hate like that is in what you see when you look at, think about or hear about that person.

You think you see weakness.

You even experienced that presumed weakness by yourself at an earlier age or saw it in someone you care about.

You don't like that.

Apparently, nobody likes that.

But what if you thought about it in a different way? What if, instead of hating that weakness, you'd enjoy sharing your knowledge with the one who doesn't have it? All of your knowledge. It doesn't matter if you're not very smart. Even so, in teaching somebody else about something you know, that somebody will have his own interpretation of what he just learned. Maybe you will then learn something new from his way of thinking. And this applies to every kind of knowledge you may have. There are lots of kinds. You may know how to swim, how to talk to a beautiful girl or how to build a rocket engine. All of those are kinds of knowledge. We all know rocket scientists secretly hate all other people when they're asked about their work, with what they see as blissful ignorance. Stop hating :)

Lent

2011-11-16T21:28:00.001+02:00

"Stelele care strălucesc cel mai tare, se sting cel mai repede."

Nu știu cine a zis asta, dar nu e asta important. Mă întorc de la un film de la care nu am avut nici o așteptare. Inițial, nu mă uit la telefon, pentru că era în buzunarul de la pantaloni. Nu sunt surprins să văd cine mi-a dat mesaj. Tot ce se întâmpla în jurul meu înainte să citesc ce era în acel mesaj devine irelevant. Pentru o clipă, am avut gânduri negative. Sunt calm, trec peste, poate că mă și așteptam la asta. Știu că există șanse mereu, doar că nu acolo unde te aștepți să fie. Ajung acasă, după un mers lung pe jos. Mai e puțin și trece și anul ăsta. Mi-am promis că o să învăț ceva până intrăm în anul nou.

Gramatik Vs. Queen - Princes Of The Glitch Universe by Gramatik

Indepartare

2011-10-20T00:41:00.000+03:00

E foarte greu să te îndepărtezi de cineva, când știi că o să-ți lipsească. Chiar dacă știi că n-o să te mai gândești, cu timpul. Dar când acel cineva nu merită apropierea ta și ajungi să vezi asta, atunci te poți ajuta de rațiune ca să învingi emoțiile pe care le simți.

Un fost tovarăș, o fostă iubită, un fost coleg... Îi pierzi, dar faci loc pentru alții. Și pe viitor îți spui că o să-i alegi mai bine, pentru că ai învățat din trecut. Poate că o să uiți. Poate că o să găsești pe cineva nou și o să ți se pară mai bun. Dacă nu o să meargă nici cu cel nou, îl îndepărtezi și pe el, pentru că nu vrei să fii hrănit cu iluzii din nou.

Tu ai încercat. Unii ar putea spune că nu destul. Ce rost are să-i asculți pe ei? De ce să fii tu mereu cel care să încerce să mențină legătura?

Nu merită, și ăsta e adevărul gol goluț. Și asta nu înseamnă că ai renunțat, ci că ai făcut alegerea cea mai bună.

Fără iluzioniști.
Fără profitori.
Fără nehotărâți.
Fără persoane care sunt ca sucul Granini, cu pretențiile lui de suc natural...

Coffee

2011-10-09T15:12:00.002+03:00

Senzatie

2011-10-03T00:10:00.000+03:00

i am thinking of you... just of who you are and what are you like... you being next to me sounds like having a dream, where everything is allright and just... float through it the whole time, as if it's some sort of rythm...

i think i can feel your rythm, even though we've never actually met...

A te coi

2011-09-20T19:49:00.000+03:00

(cu accent pe i, ca şi cum ar fi vorba de cel puţin doi de i)

- Atunci când spui că faci ceva, pe când tu nici n-aveai intenţia să înfăptuieşti ce ai spus.
- Şi nici nu anunţi pe altcineva că "a intervenit ceva care să te scuze, în ultima clipă".
- Pare că o faci intenţionat, ca şi cum ai ceva personal cu cei pe care-i afectează ce faci tu.
- Când ţi se reproşează ceva, tot celălalt e de vină, pentru că te acuză pe nedrept.
- Deşi pare că eşti cu capul în nori sau că ai o atitudine delăsătoare, tu de fapt ştii exact ce faci.

...atunci când te coieşti.

Calauza

2011-09-09T23:28:00.000+03:00

Un film vechi, plictisitor pentru mulți. Regizorul are un nume important, dar mai mult pentru cunoscători. Și totuși are un farmec pe care nu l-am mai văzut în vreun film decât foarte rar.

Să facem în așa fel încât tot ce-am plănuit să devină realitate.

Să-i facem să creadă.

Și să râdă de propriile lor pasiuni.

Pentru că tot ce numesc ei pasiune este, de fapt, o anume energie emoțională produsă de frecarea sufletelor lor cu lumea exterioară.

Și, ce-i mai important, să-i facem să creadă în ei înșiși.

Să fie neajutorați ca niște copilași, pentru că slăbiciunea e o minune iar tăria e un nimic.

Imediat după naștere, omul este fără putere și moale.

Când moare, este rigid și insensibil.

Când un copac este în creștere, este fragil și elastic, dar când e uscat și rigid, el moare.

Rigiditatea și tăria sunt însoțitorii morții.

Elasticitatea și slăbiciunea sunt expresii ale prospețimii vieții.

Pentru că ceea ce s-a rigidizat nu învinge niciodată.

http://www.imdb.com/title/tt0079944/

Goodbye

2011-08-30T02:07:00.000+03:00

Ce bine că pleci!

Freefall

2011-08-28T00:37:00.000+03:00

I'm freefalling without meaning to stop. I'll hit the ground soon. Nothing or no one can find me a meaning for all of this, so I'll keep falling. That's how I still feel free.

Spiralling

2011-08-02T00:40:00.001+03:00

Caramizi Pe sosea

2011-07-18T01:08:00.000+03:00

Cărămizi | Pe șosea
Prima cărămidă pusă este cea de bază.| Ești în mișcare, cu mâinile pe volan.
Este gândul de la care pornește ideea.| Știi și simți cum să controlezi mișcarea.
Alte gânduri clădesc ideea încontinuu. | Vezi un semn de circulație știut.
Gând peste gând, ridici o fortificație. | Ai pregătit o manevră de mult.
Fiecare cărămidă se potrivește. | Ai 60 la oră și atât scrie și pe semn.
Totul este armonios construit, pur. | Dai semnal și schimbi benzile perfect.
Odată zidită, ideea e împământenită. | Ajungi la destinație sigur și precis.

Ritmul

2011-07-12T01:46:00.000+03:00

Ce e ritmul?

Dacă vrei, poți să te gândești la muzică în sensul că este punerea în ordine a sunetelor și apoi repetarea acelei ordini, adică găsirea unui ritm în sunete. Ritm în sunete.

Dar dacă, să zicem, te gândești că poate și alte lucruri au sau pot avea ritm, atunci ai ipotetic un nou mod de a privi viața. Totul are ritm în viață. Vine ziua, apoi noaptea. Și se repetă acestea două într-un ritm care poate fi atât lent, cât și rapid. Viteza ritmului e dată de modul în care petreci tu timpul dintre zi și noapte. Uneori poți să fii trezit la realitate brusc, din cauza unui eveniment care să te pună la o încercare de orice fel. Un sport sau ceva traumatizant. Dacă e o încercare din care ieși învingător, înseamnă că ai fost trezit la realitate. Atunci poți să vezi un ritm în orice, chiar dacă nu se mișcă. Atât în lucrurile fizice, cât și în cele psihice sau poate chiar și spirituale.

Ritmul este important, pentru că îl poți învăța. Îl poți folosi. După ce le înveți pe cele mai simple, poți începe să avansezi și, să vezi, ritmuri mai rapide, mai complexe. Mai complete.

Credința mea este că marile genii nu numai că au știut acest fapt al vieții, dar că l-au și învățat foarte bine.

E weekend

2011-07-09T15:19:00.000+03:00

Obisnuinta

2011-07-06T21:14:00.000+03:00

Când pățești același lucru de mai multe ori, începi să te obișnuiești cu acel lucru. Și după mai multe repetări, deja nu te mai gândești deloc a cui e vina sau de ce se întâmplă așa mereu. Din exterior se vede urât. Din interior, nu mai contează.

Dreams are symptoms of the unconscious mind, says Freud. My mind fed me with dreams that kept the hope alive. But since there is some sort of a habit that we've got, even my unconscious mind starts to see that holding on to this particular hope is nothing but a waste of time, energy and heart.

Degeaba îți pare rău dacă tot rău faci. Nu are rost să menții starea sau contactul. Suferi mult pentru puțină plăcere. Scapi de obișnuință sau, dacă nu, o să ai mereu un motiv să fii supărat.

No good

2011-07-06T01:19:00.000+03:00

Start the dance!
It was the real deal...

Nimic pe sub

2011-06-30T22:28:00.000+03:00

Nu mai vreau câte puțin din nimic. Nu mai cred orice mi se spune. Nu mai am răbdare când îmi dau seama că sunt prostit pe față. Nu mai îmi place să aștept. Nici nu mă mai grăbesc. Nu mai las de la mine. Nu mă mai abțin când vreau să spun ceva. Nu mai am respect pentru nimic acolo unde nu sunt respectat. Nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu.

Cam mulți de nu mă încearcă în ultima vreme, dar eu încerc să îi resping cu din ce în ce mai puțină hotărâre. S-ar putea numi maturizare, dar vine cu un pachet prea mare de limitări ca să o accept. Și totuși, unele le-aș adopta, măcar să fiu sigur că ies intact din orice situație în care am pierdut în trecut.

Însă există un anume nu, pe care-l voi urma în weekend-ul următor:

Nu port nimic pe sub pantaloni, la mare.

Exterminarea

2011-06-26T00:17:00.000+03:00

Capitolul 1 Recrutul
La început, s-a crezut că era vorba de un atac terorist. După ce s-a întâmplat însă la evenimentul de comemorare al victimelor, unde se adunaseră toate rudele decedaților, nimeni nu mai știa ce să creadă.
Apăruse o confuzie în mințile oamenilor. Nimănui nu-i putea veni a crede că se poate ajunge la un asemenea nivel de răutate, încât să fie omorâte rudele rămase în viață ale tuturor oamenilor care de asemenea fuseseră omorâți într-un presupus atac terorist.
Nici un supraviețuitor. Totul fusese organizat perfect.
Lumea era încă netulburată, totuși.

Jim nu era unul de-al lor. Fusese recrutat cu puțin timp înainte de primul ritual. Organizația care dăduse de el părea să știe tot ce făcuse acesta de-a lungul întregii sale vieți. Era precaut din fire, dar acum toți senzorii îi erau setați pe atenție maximă. Se gândea că probabil ăsta era și motivul pentru care Organizația alesese să-l recruteze, în loc să îi facă ceva mai sinistru decât fusese el vreodată capabil să le facă victimelor sale.
Da, Jim este un criminal. Ajunsese la gloriosul prestigiu de a fi vânat de mai toate agențiile lumii, undeva în topul celor mai căutați criminali în serie din toate timpurile.

No pressure

2011-06-19T13:02:00.003+03:00

Pregătirea pentru licență are un mers anevoios. Dar merge. Cel mai ciudat e că deși dorm mai mult, stau în casă mai mult, mănânc când am chef și nu trebuie să mă trezesc zilnic de dimineață ca să mă duc la muncă, totuși sunt mai obosit. Sau poate e lene. Oricum, mersul pregătirii mi-l fac singur greu, nu e nimeni altcineva de vină.

Hai să vină joi.

Oaiouai ?

2011-06-16T23:51:00.000+03:00

Am I listening to Koop so much these days?

Ec lipsa

2011-06-15T22:03:00.003+03:00

Luna se vede perfect de aici, dar n-o să se mai vadă în curând. În seara asta Ea se ascunde de El. O să fie foarte rece față de El. Din cauza lui.

Eclipsa, 15 iunie 2011, de pe balcon

Different

2011-06-14T14:26:00.000+03:00

Tu ce vezi?

My shades

2011-06-13T11:19:00.000+03:00

I had a dream. It was that one dream that you have just before waking up. And I always get fooled by what happens in it. Somebody was waiting for me, telling me to hurry up. I was looking for my shades. Drawer after drawer, bookshelf after bookshelf, I kept looking for those shades, even though I had a weird feeling about them. Just before waking up, they were in my hands and I was ready to put them on.

Now I was awake... but I didn't open my eyes yet. I knew I didn't have those shades anymore. I said goodbye to them a long time ago...

Trick

2011-06-07T22:40:00.000+03:00

Mai am 15 zile.

Da' cine are chef de învățat?

Feel like

2011-06-06T07:11:00.000+03:00

Acum că am absolvit, am chef de aventuri și de relații. În schimb, sunt presat ca jambonul de pui să dau licența. Ce e mai interesant și cere detalii? Faptul că am spus tâmpenia aia cu jambonul de pui sau faptul că trebuie să dau licența?

Faza cu jambonul e un inside joke care a pornit de la o etichetă a produsului menționat, pe care scria: Jambon presat de pui. Multe întrebări se revarsă peste mintea mea atunci când mă gândesc la eticheta asta:
- De ce îl presează puiul pe jambon?
- Ce a făcut jambonul ca să fie presat de pui?
- Cum îl presează puiul pe jambon?
- Îi datorează bani puiului acest jambon?
- Dacă puiul îl presează pe jambon, atunci ce face jambonul în privința asta?

În fine. (A. spunea mereu În fine atunci când nu-i convenea ceva)
Pe 22 dau licența. De fapt, examenul, că nu e chiar o licență. Sau e licență, dar nu fac proiect de licență. Mai sunt 16 zile și încă nu m-am apucat de învățat.

M-am ars la ștrand.

Merite

2011-06-04T00:47:00.000+03:00

"Nimeni nu decide ce merit eu."

Nici măcar eu.

Netulburati

2011-06-03T20:54:00.001+03:00

El, un gherțoi cu mâna dreaptă-n ghips. Pe stânga o leagănă pe lângă corp de parcă ar ține cu ea de o găleată. Vine dinspre magazinul Unirii și pășește agale ca un veritabil boss.
Ea, cu telefonul la ureche și puțin grăbită. Vine către magazinul Unirii, pe niște tocuri semi-înalte, fără să fie foarte atentă la restul lumii.
Se intersectează.
De la unul din ei cade o sticlă de zero cinci de apă. În dreptul lor era o femeie cu un copil într-un cărucior, la cerșit. Se opresc amândoi și se uită în urmă unul la altul, apoi la sticla de pe jos. Nu se citește decât confuzie pe fețele lor, de parcă niciunul nu știa a cui era sticla sau ce se întâmplase exact.
Niciunul nu o mai ridică.
Au văzut oare cerșetoarea?

Merge fiecare pe drumul lui.
Sunt netulburați.

Romanii si promotiile

2011-06-03T19:42:00.000+03:00

Dacă acum ceva vreme marea scofală era să îți faci magazin de etno-botanice, iată că a venit vremea pentru o nouă modă: site-uri care îți fac rost de reduceri și promoții la tot felul de prostii.

Iată un exemplu de promoție, văzută pe televizoarele de pe peronul unei stații ale transportului în comun din subteranul bucureștean: "Cu numai 10 ron, te plimbi cu limuzina din Piața Constituției până în fața clubului [Nu dau nume]. Bonus un cocktail gratuit și o reducere de 30% la o oră de biliard! Preț inițial 30 ron!"

Nu e o reproducere fidelă 100%, dar informația esențială e aici.

Impresionant, nu?

Integralist

2011-06-03T00:13:00.000+03:00

În sfârşit. Libertate, frate!

MAMBO SIRIA - CU SURUBU, IA SURUBU

2011-05-30T22:24:00.000+03:00

Respect!

Facultatile mintii

2011-05-30T21:36:00.000+03:00

"Forţează cinciu'!"

Halal de om, trece prin halal de facultate.
Şi a mers!

Ce inseamna 1 mai (partea 1)

2011-05-21T02:15:00.000+03:00

Întrebările pe care un om obișnuit și le-ar pune în locul meu înainte de a se hotărî să plece la mare de 1 mai sunt ignorate: "Pentru ce? Ce să fac acolo? Ce rost are? De ce să merg la mare de 1 mai?". Singurul lucru de care eram sigur era că o să fie din nou același tur de forță, din care trebuia să ies la final mai mult sau mai puțin în viață. O să fie haos. O să fie neliniște.
Deodată suntem patru pasageri. Ceea ce ne transportă spre mare, cu o viteză suportabilă numai atunci când un număr suficient de oameni au puterea să nu protesteze nimic, e mai mult decât mașina în care ne aflăm. Acel ceva, care ne dă puterea să mergem înainte, este un sentiment pe care îl așteptam fiecare în parte și pe care acum îl redescoperim împreună: sentimentul că mergem spre libertate.

Rasa aeriana

2011-05-19T22:16:00.000+03:00

Nu e chiar așa cum crede lumea.

Procesele mintale sunt complet diferite, dar ne ajută și o mare adaptabilitate care ne ajută de obicei să părem normali. Avem darul intuiției.

În momentele în care nu suntem prea atenți la ceea ce se întâmplă în jurul nostru, vedem cam ce vrem noi să vedem. Din cauza asta se produce efectul de "aerian", pe care atunci când îl vedeți vi se pare ciudat. Nici nu vă dați seama când și de cât timp suntem noi aerieni, oricum.

Uneori, selectăm ceva de la voi și mergem pe calea "aeriană" în care intuim lucruri atât de profunde încât ceea ce vă spunem vi se pare exagerat și prost spus, dar noi vedem adevărul la un nivel diferit de cel la care îl vedeți voi.

Vă deranjează că suntem așa. Pe noi nu ne deranjează dacă nu vă înțelegem. Cu greu reușim să ne înțelegem pe noi înșine, de cele mai multe ori. Atunci spunem ceva de genul "Sunt idiot!" sau "Nu știu!", deși remarcile astea n-au nici o legătură cu ce s-a zis până atunci.

Construim o logică din ceea ce voi credeți a fi o aberație.

În general... trebuie să fim luați ca și cum nu facem parte din general.

Teme

2011-05-11T19:34:00.000+03:00

Cum să fac eu teme dacă temele nu mă fac pe mine?

E doar muzica, nu?

2011-05-03T22:01:00.000+03:00

Umanitarii

2011-04-25T15:25:00.004+03:00

Maneliştii sunt umanitari, de felul lor. Subiectul umanitar de azi este: Petrecerea la manelişti!

Când e vorba de o petrecere reuşită, ei îţi arată că muzica trebuie împărtăşită cu toţi vecinii, ba chiar tot cartierul dacă se poate. Iar grătarul pe care îl fac ei e de asemenea făcut într-un mod educaţional, ca să vadă toată strada cum trebuie făcut un grătar ca la carte: adică se face pe stradă, în faţa porţii deschise larg, prin care se poate vedea şi masa îmbelşugată pe care o au ei în curte. Asta dacă nu e şi masa pe stradă de asemenea.

Toată lumea ştie că un bun umanitar nu are prejudecăţi, de aceea maneliştii nu se sfiază să difuzeze şi unele (mai toate de fapt) melodii cu tentă sexuală, pentru că în acest fel copiii lor vor avea parte de o educaţie sexuală corectă şi în acelaşi timp şi de distracţie şi voie bună.

Apropo de ultimele cuvinte din propoziţia precedentă, nu chiar totul se rezumă la voie bună pentru manelişti! Dacă se întâmplă să nu îi convină cuiva metodele folosite de aceştia pentru a îşi desfăşura activitatea umanitară, aceştia se reped de asemenea să ofere lecţii despre cum să te baţi într-un mod cât mai eficient! De exemplu: la o ceartă aparent inofensivă cu vecinii, trebuie să te pregăteşti de bătaie, ba chiar să vii şi cu o furcă dacă ai la îndemână (caz real).

Continuăm data viitoare cu alte lecţii importante de la prietenii noştri umanitari,
Maneliştii!

Senzatie

2011-04-24T15:38:00.000+03:00

E al nu-știu-câtelea articol cu titlul ăsta. De fiecare dată a fost ceva diferit de spus, iar acum e senzația cea mai ciudată: eu sunt Omul Rău din viața mea.

Nu pentru mine. Pentru mine, sunt doar așa cum sunt: nici rău, nici bun, nici perfect.

În noaptea de Paște nu am putut să dorm bine. Mă uitam pur și simplu la mâna mea dreaptă, ca să nu sângerez pe pernă. În mintea mea făceam tot felul de scheme și redifuzam momentele imaginându-mi cum ar fi trebuit să acționez, iar în afara minții, undeva în spatele urechii stângi, simțeam una din greșeli.

Am ajuns să văd aceleași cuvinte peste tot, la toată lumea cu care am interacționat vreodată:
Lângă neîncredere, mereu neînțelegere.

Și eu care credeam că mi-am asumat rolul corect. Cu mulți ani în urmă, prin școala generală, am aflat că numele meu are o semnificație specială: care apără pe oameni. Fiind doar un copil, credeam că numai eu port numele ăsta special, iar restul erau numiți așa doar că sună bine.

Eh...

Dacă trebuie să fiu rău, voi fi rău de-acum încolo. Asta nu înseamnă că m-am schimbat sau că mă voi schimba vreodată.

Zanchy & Shamoun - Bitch Please (die original) by Minister Shamoun

P.S. Melodia din email e drăguță, dar nu ți-aș dedica așa ceva ție niciodată. Știi care e melodia mea. Nu o schimb. Zilele trec ;)

Cancer

2011-04-18T22:25:00.001+03:00

Maria: Ştii fată că există o plantă care îţi dă "cancer"?
Ioana: Fugi fată de-aici, adică ce vrei să zici, că o fumezi şi apoi eşti ca-n cer?

Cadouri

2011-04-18T22:09:00.000+03:00

Mai întâi mi-am făcut singur cadou un duş, dimineaţa. Stau încă puţin sub apa caldă ca să mă relaxez. Parcă am în minte un gând secret, pe care nu pot decât să-l simt, cum se scurge în mintea mea la fel ca apa de pe mine. Nu prea mai am baterie la telefon, dar e perfect. Îmi permit să ascult şi muzică la el în timp ce zbor spre facultate într-o maşină căruia nu-i merge radioul.

Gaborii îmi fac şi ei un cadou special din partea lor. Am trecut pe galben la semafor. Ştiam că greşesc şi totuşi nu m-am simţit deloc panicat când i-am văzut că-mi fac semn să opresc. Şi acolo unde am oprit, tocmai venea maşina în staţie. Tuzgureanu îmi zice să trag mai înapoi, eu mergeam mai în faţă. Îi fac semn cu mâna şi spun răstit, dar pe un ton cooperativ: Vine autobuzul!
- De ce treceţi pe galben când puteaţi să opriţi dacă vroiaţi, că aveaţi timp? Puteaţi să procedaţi corect.
- Da, am văzut că era galben, dar nu m-am gândit că fac ceva incorect când am trecut.
...
- Ar trebui să fiţi un pic mai atent, că e vorba de mulţi bani, amenzi, bătăi de cap. Aveaţi centura pusă?
- Da. Am să fiu mai atent. O zi bună.

Liftul din facultate e de obicei oprit duminica, dar acum mergea, pentru că avem o colegă în scaun cu rotile. Eu nu ştiam asta şi o luasem direct pe scări. Colegii mei care tocmai coborau pe scări îmi fac cadou să nu mai urc degeaba şi să merg într-un bar mai bine, cu ei. Şi-aşa am descoperit mai apoi că venisem cu setările greşite la facultate. Neatent, în continuare.

În mijlocul nopţii, visez că vorbesc la telefon cu cineva. Nu mai era în ţară, ci plecase în Franţa. Îmi spune că discuţia noastră nu e bună, pentru că ea o să fie afectată şi nu ştie ce o să se întâmple în continuare. Îmi convenea chiar şi atât. Apoi, mai mult din dorinţa pe care n-o înţelesesem încă de dimineaţă de sub duş, am şi văzut-o. Până am deschis ochii.

Era doar un vis şi nimic nu a fost real.
Neatent, în continuare.

Drone

2011-04-05T22:38:00.000+03:00

Te speli pe cap?
Ce naiba e în șamponul ăla?
Te-ai gândit vreodată?
Chiar dacă scrie pe cutie, tu oricum nu ești expert în chimie și în dermatologie ca să știi ce îți face, de fapt, substanța aia.
Paranoia?

Ai răcit?
Te doare capul?
Ia o pastilă!
De ce?
Ce substanțe benefice are medicamentul ăla?
Mai știi și altceva în afară de medicamente?
Paranoia?

Muncești sau o să muncești.
Ai întârziat?
Ai făcut o greșeală?
Vorbești de la egal la egal cu șeful tău, superiorul tău?
Ai nevoie de bani, nu?
Paranoia?

Ești Om?
Ești maimuțoi avansat?
Dormi?
Somn ușor!
Te-ai îndrăgostit?
Ești rasist?

Ești doar o dronă, hai pa!

Omul ilustrat

2011-03-28T23:19:00.000+03:00

Ameţit rău şi foarte obosit, dau drumul la televizor. Patul ăsta mare era acum prea mic pentru mine, pentru că stăteam ca pe o trambulină, iar piscina mea era cutia magică plină de imagini în mişcare din faţa mea. Oare câţi au văzut televizorul aşa cum îl văd eu acum? Totul pare să aibă sens, chiar şi o telenovelă proastă sau un film ieftin. Atunci când eşti în filme, să te uiţi la filme!

Era un film care la prima impresie parcă nu era de luat în serios. Am crezut că înţelesesem care e ritmul filmului, până am rămas surprins de o scenă. Apare tatăl personajelor principale, care părea să fie genul ăla de om sever şi autoritar: Donald Sutherland. Acum nu mai eram pe o trambulină. Eram camera de filmat care înregistra nu numai imaginile, ci şi ideile şi sentimentele transmise de actor. După ce am crezut că am terminat de înregistrat, m-am gândit:

Un actor adevărat îi bagă pe toţi în filmele lui. Oamenii normali văd ceea ce le arată actorul. Dar cum îi vede actorul pe oamenii normali?!?

In love

2011-03-20T11:35:00.002+02:00

It starts to hurt when you realise where you made mistakes.

Club Review: Kristal Glam Club

2011-03-08T20:15:00.000+02:00

Italic. Pare mai interesant așa. Frig și nici un fel de așteptări față de locație. Se vede că e o clădire construită special pentru petreceri, nu doar o casă veche renovată sau un căcat de fabrică transformată în club. Ar fi bine. Uneori închizi ochii și te vezi doar pe tine, ca într-o bătălie legendară între DJ și dansator; DJ-ul face o smucire în mix, iar dansatorul i-o anticipează. Și totuși uneori nu mai auzi muzica, ci doar un freamăt care te zgârie pe timpane și te face să te oprești din dansat. Aici oamenii sunt altfel. Prietenii se pierd printre necunoscuți, la fel ca și cei neprietenoși. Nu mai vezi oamenii așa cum îi vezi pe stradă sau în metrou, la muncă, în restaurante fast-food sau la televizor.

Cel mai ciudat lucru e atunci când la ieșire se vede lumină și îți dai seama că oamenii deja au început o nouă zi. Și geaca ta e în portbagajul unei mașini al unor străini pe care abia i-ai cunoscut în seara asta și care au plecat de mult. Nu e frigul cel mai mare dușman al tău. Ai altele pe cap acum. Încă îmbibat cu ritmuri, ajungi acasă. Conștientul rămâne pe pernă, dispare.

Dezbatere

2011-03-08T19:36:00.000+02:00

Melk: eeh asta-i buna !
flodo: muie sarbatori sexiste!
Melk: multa
Melk: daca tot e pe d-astea
Melk: de ce nu facem si rasiste
Melk: sa fie de exemplu ziua tuturor oamenilor inafara de tigani si evrei
flodo: chiar!
flodo: :))
Melk: nu e la fel ?
flodo: e exact la fel
flodo: de ce plm sa existe o zi in care doar oamenii cu vagin sunt sarbatoriti?
Melk is typing...
Melk: nu stiu ce sa zic

Senzatie

2011-02-20T03:59:00.000+02:00

Să descoperi lucruri noi numai atunci când e prea târziu

Cu sau fara

2011-02-17T00:19:00.000+02:00

În momentul ăsta, oricare variantă e la fel de bună. Aşa că nu e greu să o accept pe cea de-a doua.

Nu "multumesc"

2011-02-12T15:28:00.000+02:00

Urăsc cuvântul ăsta. Mai e puţin şi se împlineşte o lună. Ar fi prea uşor.

Se închid toate uşile dacă ajungem la Mulţumesc...

Sinking feeling

2011-02-11T19:34:00.000+02:00

Happy people don't give into
That sinking feeling...

Movie Review: The Tourist

2011-02-10T00:26:00.000+02:00

The Tourist este un film la care n-o să mă uit niciodată.

În schimb, filmul ales iniţial era o comedie romantică, semi-dramă. Pentru urechile mele, sună la fel ca şi coliva la înmormântare: singurul lucru care e cât de cât dulce, dar nici ăsta nu e ceva extraordinar. Şi aşa că am ales singura altă opţiune de film de la care nu aveam nici aşteptări bune, nici rele: The Green Hornet.

N-am ştiut sigur dacă va fi un film 3D sau nu până nu am ajuns la intrarea în sală. Ne-am zis că măcar vedem nişte efecte 3D dacă filmul n-o să fie cine ştie ce, după ce am primit fiecare câte o pereche de ochelari. Ca de obicei, reclame şi trailere în prostie la început. Oroarea, totuşi, ne-a luat pe toţi pe nepregătite! Unul din "trailerele" puse pe ecran înaintea începerii filmului era cu nişte actori rataţi, români, care sparg bariera celui de-al patrulea zid care stă în mod normal între spectatori şi acţiunea filmului. Vedem foste "stele" ale cinematografului românesc cu machiaj care să-i facă să pară că sunt ţigani şi care se prostesc în faţa noastră, în 3D. Îmi duc mâinile la gură, în formă de portavoce.

(râzând) - Cineva a strigat "Muie!", îmi zice un prieten.

Jumătate de sală a râs şi a aplaudat. Cealaltă, fără reacţie.
M-am gândit în drum spre casă că mai bine aruncam şi cu un bocanc înspre ecran.

De acum încolo... duceţi-vă la filme în cinema mai târziu, ca să nu vedeţi şi ţigănie în 3D.

Movie Review: Skyline

2011-02-05T00:45:00.000+02:00

Da, e de căcat.

Degeaba

2011-02-03T22:48:00.000+02:00

Nu-i așa că ne complicăm degeaba? Să știi că nu te-am mințit niciodată ;)

Senzatie

2011-02-03T01:11:00.001+02:00

Radiohead - Reckoner (Leftside Wobble Off-World Excursion) WAV by Leftside Wobble

Timpul trece mai încet, dar totuși simt că trece pe lângă mine. În mod ciudat, vreau să rămân în continuare pe poziție și în același timp să nu renunț...
Nu era aceea întrebarea pe care o păstram.

Sa te expui

2011-02-01T22:33:00.000+02:00

E greu de explicat. Ideea generală este să nu ajungi în aşa fel încât să fii expus situaţiilor neplăcute. Te seacă atunci când greşeşti cu ceva şi nu mai ai cum să te aperi, pentru că scuzele de orice fel sunt inutile.

Pe de-o parte, fiecare din noi şi-a făcut impresia proastă că dacă te fereşti de asemenea situaţii, poate o să creadă restul lumii că suntem un pic mai perfecţi. Heh.

Pe de altă parte, atunci când unul din noi ajunge într-o asemenea situaţie, restul o să-l atace, o să-l vorbească pe la spate sau o să-şi facă măcar o părere proastă despre acel om ghinionist. Cei apropiaţi or să fie dezamăgiţi. Sau indiferenţi. Bineînţeles că, de regulă, îl vor ajuta sau vor fi înţelegători cu el, dar adevărul e că şi în ochii lor a eşuat cumva.

Să te expui în mod conştient în faţa eşecului, a penibilului, ironiei, dezamăgirii, a iluziilor, jignirilor, sarcasmului... şi tot aşa... fără să ai impresii proaste despre tine şi fără să te intereseze ce cred ceilalţi...

Abia aşa vei fi mai liber!

Alta amanare

2011-01-30T01:50:00.000+02:00

Restanță din anul 1. Trebuia să fie aia la care primeai ajutor de la cineva căruia i-a plăcut cursul, dar acum nu-i mai place de tine. De ce să te mai agiți și pentru asta, dacă ai alte examene la care trebuie să te pregătești? Altă amânare.

To An End by erdbeerschnitzel

You don't need eyes to see

2011-01-29T00:28:00.001+02:00

Jurnalul degeaba - p.2

2011-01-27T23:58:00.001+02:00

Mă simt ca un dependent care încearcă să se lase. Am văzut o reclamă pentru cei care vor să se lase de fumat. Ce simplu pare. Iei o pastilă sau ții un plasture pe tine și ești fericit apoi.

Până azi, nu m-am gândit la asta, dar de când s-a... terminat... aveam mereu impresia că o să te văd pe stradă sau prin metrou. Chiar era ceva mai mult decât o impresie pentru că uneori îmi venea să cred că te văd cu adevărat printre oameni, dar era doar o tipă care semăna un pic cu tine. Apoi mai trecea un timp și iar îmi bătea inima mai tare, dar era din nou doar o altă tipă care semăna cu tine. Cu timpul, mi s-a diminuat atenția și era mai bine la un moment dat. Apoi m-am hotărât să fac altceva. De fiecare dată când vedeam o tipă care ar semăna și măcar un pic cu tine... trebuia să mă uit complet în altă parte și să nu mai întorc privirea spre ea până nu dispărea. Credeam că o să mă vindec, ca și cum aș fi folosit propriul meu plasture anti-A.

Nu știu cât de bine funcționează plasturii ăia anti-fumat, dar al meu n-a funcționat deloc! :)) Într-un fel, chiar a îngreunat recuperarea. Apropo de recuperare, eu mă recuperez ușurel. Chiar și boala asta îmi aduce aminte de tine! Poate aș vrea să știu chiar și cum te mai simți și ce se mai întâmplă din punctul de vedere al sănătății tale, dar...

One step

2011-01-27T00:35:00.000+02:00

You can sleep forever, but still you will be tired
You can stay as cold as stone, but still you won't find peace
With you I feel I'm the meek leading the blind
With you I feel I'm just spending wasted time

I've been waiting
I'm still waiting
I've been waiting
I've been waiting
I've been waiting
I'm still waiting
But with you (with you)
It's always one step too far

Jurnalul degeaba - p.1

2011-01-24T22:53:00.000+02:00

Au trecut o săptămână şi două zile de când ne-am despărţit. Mă rog, nu a fost o relaţie, dar nici o prietenie, deci în loc de "despărţit", hai să folosim "rupt-orice-contact-care-oricum-nu-avea-rost-pentru-că-era-ceva-de-genul-ne-vedem-odată-pe-an-şi-n-restul-timpului-n-aveai-timp-de-mine". Mă gândeam să fac un articol săptămânal în care să scriu despre asta, despre ce se mai întâmplă cu mine după ce am renunţat la tine. În caz că restul cititorilor nu s-au prins, dacă or mai fi şi alţii, m-am simţit şi bine alături de persoana cu care conversez în articolul ăsta, deci nu a fost totul de căcat. Sexul, cel puţin, a fost unul din lucrurile pe care le făceam împreună cel mai bine. Dar să lăsăm totuşi explicaţiile inutile, pe care ea nu le aprecia deloc oricum, şi să ajungem la ceea ce e acum.

Cum ziceam, a trecut mai mult de o săptămână. Până acum, zilele s-au scurs destul de greu. Cel mai nasol era că, deşi mi-am promis că nu o să îi mai dau nici un semn, pur şi simplu nu puteam să las să treacă duminica asta fără să-i transmit cumva "La Mulţi Ani!", pentru că... da!... a fost ziua ei ieri. Aşa că am făcut eu o manevră şi a recepţionat mesajul. Răspunsul ei însă a fost unul fals. Aşa că am şters manevra, ca să îi arăt că nu mai ţine faza.

Muzica e mereu cel mai bun remediu pentru orice stare nasoală, aşa că m-am decis să îi folosesc puterea pentru a mă vindeca. Logic, deja mă simt mai bine. Articolul ăsta de mai de jos, cu melodia aia de sissy, nu-şi mai are rostul. Cum am mai scris într-un articol de mai de mult, problema nu e cu lucrurile "mari" pe care nu le voi mai avea fără ea, cum ar fi să ne întâlnim, să facem sex sau să îmi povestească ea aiurea despre foştii ei şi despre ce-a făcut cu ei. O să-mi lipsească lucrurile mici. E destul de greu deocamdată să trec peste astea. Aseară am avut în cap o mini-serie de visuri numai cu ea şi după fiecare mă trezeam şi îmi înjuram creierul că îmi face manevre d-astea.

Gata cu prima parte.
Melodia asta n-are legătură cu ea.

P.S. Nu mă mai doare burta rău pentru că am aflat ce aveam, nu e nimic grav şi am luat medicamente care se pare că îşi fac efectul.

Nobody seems to understand...

2011-01-23T23:10:00.000+02:00

LA MULȚI ANI, ANDRA!
ȘI ADIO...

'Note to self'

2011-01-23T18:42:00.001+02:00

În drum spre un examen, metroul părea că se mișcă mai încet decât de obicei. N-aveam chef nici să ascult muzică la căști. Apoi nici nu mai aveam loc să stau așa cum îmi place pe scaun pentru că s-a așezat lângă mine o tipă. Părea a fi genul ăla de tipă deșteaptă, care nici nu arăta prea rău, dar care se îmbracă special cu haine care să nu o facă deloc atrăgătoare, ca și cum ar spune: "Nu vreau să mă îmbrac în așa fel încât să arăt bine, pentru că eu nu mă vând ca toate pițipoancele!".

După un timp, observ că își scosese un carnețel pe care vroia să scrie ceva, dar nu îi mergea stiloul. Imediat m-am gândit să salvez situația și să scot pixul pe care mi-l pregătisem pentru examen. Nu l-am scos. Am așteptat să prind un moment bun, de exemplu să se fi uitat în ochii mei și să vadă că eram gata să o ajut. Nu își lua ochii de la treaba ei, însă. Perseverența ei a dat roade eventual. Nu avea nevoie de mine sau de nimic de la mine. A început să scrie pe carnețelul ei, cu o nuanță de roz care îi trăda sentimentele pe care cu atât de greu încerca să le ascundă, sentimente care erau complet opuse impresiei pe care încerca să le-o dea celorlalți. A învățat chiar și o lecție, am observat. Din tot ce scrisese pe carnețel, n-am reușit să văd clar decât cuvintele "Note to self"...

Am învățat și eu ceva.

P.S. http://www.youtube.com/watch?v=PkejnDpjdEs&feature=youtube_gdata

For all those who stood up

2011-01-15T23:14:00.001+02:00

Music Matters

(Cass Fox)
For all those who stood up and were counted
For all those for whom money was no motive
For all those for whom music was a message
I want to thank you

For making me
A little more sure
A little more wise
And courageous

You told me to look much further
You told me to walk much more
You told me that music matters
And to chase the dogs back from my door

I won't stop here
I won't be still until the sun sets
On us all..

(Maxi Jazz)
Under the sheets with my radio
Turn down low
So nobody know
It's the late night show
Hopin' to hear 'Hey Joe'
Jimi was my hero
Head blown by Todd R. A wizard a true star
From BAMMALAMMA to TAMLA MO
Curtis Mayfield
to Kurtis Blow
Singing into my pillow
And praying I don't dose
Until my 9 Volt battery goes..

(Cass Fox)
You told me to look much further
You told me to walk much more
You told me that music matters
And to chase the dogs back from my door

I won't stop here
I won't be still until the sun sets
On us all..

You told me to look much further
You told me to walk much more
You told me that music matters
And to chase the dogs back from my door

I won't stop here
I won't be still until the sun sets
On us all..

You told me that music matters..
You told me that music matters..
You told me that music matters..
You told me that music matters..

Lyrics from www.sing365.com

Sensibil

2011-01-14T23:24:00.000+02:00

Avem probleme.

Toţi.

Nu prea ne uităm în oglindă, ca să le vedem. Suntem sensibili când vine vorba de noi înşine. Suntem în stare să ne minţim chiar şi că ne miroase căcatul frumos. Vedem probleme la alţii şi nu le spunem nimic, pentru că le rănim sentimentele. De fapt, ne e frică să nu devină un duel între noi şi ceilalţi, în care să spună fiecare despre celălalt ce probleme are. Şi apoi ne sunt şi nouă rănite sentimentele, pentru că te simţi prost când spune cineva despre tine că ai o problemă, poate chiar una de care nu ştiai sau pe care o ignorai inconştient. E destul de grav şi atunci când ni se spune despre o problemă pe care o avem şi de care eram conştienţi.

De ce trebuie să fie aşa? Nu ne facem decât mai mult rău, dacă îi vedem pe alţii cu probleme şi nu le spunem nimic. Cei apropiaţi cu atât mai mult ar trebui avertizaţi. Dacă ar fi război şi aliaţii nu ar comunica între ei, să afle de la fiecare ce slăbiciuni au şi poate chiar şi cum să le rezolve, atunci aceştia ar pierde sigur.

Degeaba suntem sensibili.
NE CHINUIM

Feelin' as if I've been cursed

2011-01-08T15:51:00.000+02:00

Days Go By (Dirty Vegas Cover) by echigoya

:(

Partea a doua, Revelion 2011

2011-01-01T19:08:00.002+02:00

Sunt dezamăgit. Trebuie să îmi stric stilul ninja, ca să pot să ies. Nu pot să plec şi să las uşa descuiată, când toată lumea doarme, aşa că trebuie să-l trezesc pe singurul om pe care-l cunosc de-acolo, ca să încuie după mine.

Nu ştiu cum să trezesc oamenii pe care nu-i cunosc destul de bine! Am încercat mai multe metode, dacă tot am avut ocazia: ghiontitul uşor nu a mers; palma pe umăr şi legănatul uşor nu a mers; palma pe umăr şi strâns uşor nu a mers. Până la urmă, m-am gândit că insistenţa trebuie să dea roade şi chiar aşa a fost. Privirea lui părea să indice că în mintea lui se scana imaginea unui necunoscut şi totuşi nu era neliniştit. Mi-a zis să plec şi să las aşa, că nu e o problemă. Pentru mine cel puţin, n-a mai fost.

Regretul că nu am luat o căciulă cu mine deşi nu îmi făcusem nimic la păr m-a preocupat până am intrat în parcarea imensă de la Cora. De obicei nu pare aşa de mare, dar acum era pustie şi mergeam pe jos, prin frig pe care cu greu îl înduram. Din depărtare se auzea muzica de la Cora şi mi-am imaginat că singura explicaţie pentru faptul că încă se mai auzea muzică chiar şi în dimineaţa revelionului era că le-au lăsat pornite ca să nu îngheţe în condiţiile astea de ger cosmic.

Nu am fost singur prea mult, totuşi. Deşi totul părea liniştit şi îngheţat, apar inevitabilii câini vagabonzi. Mai întâi stau în depărtare, mă studiază. Deja mă gândesc să ies din parcare, să renunţ la scurtătura asta preţioasă, dar ca să scap cu viaţă. După câteva zeci de paşi, văd în drumul meu că apar alţi câini. Nu mai merg pe alei şi o iau direct pe iarbă, spre cea mai apropiată ieşire. Cum am pus piciorul pe iarbă aud un lătrat, nu neapărat ameninţător. Părea ca şi cum ar fi zis: Bă, ce pula mea faci acolo?

Râsete sănătoase şi vorbe mă trezesc. Nu-mi dădeam seama, dar ceea ce simţeam nu era un vis. Cineva sărea pe spatele meu şi râdea, pentru că eram prea mort ca să reacţionez. Glume clasice, care nu-şi pierd farmecul niciodată. Adorm la loc, cu zâmbetul pe buze şi cu spatele rupt.

Altă frântură de memorie adusă înapoi de acel lătrat. Merg în continuare şi ies în sfârşit din Cora, dar pentru o bună bucată de drum fusesem escortat de doi căţei care au venit aproape de mine, curioşi. S-au oprit la ieşire şi se uitau la mine ca şi cum nu au înţeles ce făcusem. Strada nu era aşa de pustie. Oameni încă nu erau, dar treceau maşini din când în când. Peste tot, pe jos, resturi de petarde şi artificii.

Cineva se apropie din direcţia opusă. Părea a fi doar un alt rătăcit, ca şi mine, ceea ce chiar şi era. Când am ajuns unul în dreptul celuilalt, aproape că m-am oprit înainte să mă întrebe el ceva. Vroia să ştie dacă e Cora deschisă sau măcar unul din restaurantele alea corporatiste de fast-food. Îmi părea rău să-l dezamăgesc, dar nu a părut să-i pese când i-am zis că e închisă toată Cora.

Acasă. Cald şi bine. Întrebări.
La Mulţi Ani!

P.S. Mersi pentru fular, A.

Party review: Revelion 2011

2011-01-01T17:23:00.000+02:00

Frânturi de amintiri.

Mă trezeşte un sunet din somn şi îmi dau seama că era sunetul respiraţiei mele care sufla în pătură. Deschiderea ochilor e întârziată de prea mult confort, dar nu pentru mult timp pentru că îmi aduc aminte unde sunt şi realizez ce mi s-a întâmplat: am dormit! Mă ridic încet din pat şi văd că sunt într-o cameră mică şi că mai erau 2 oameni care dormeau în al doilea pat din încăpere. Nu cred că erau gay, dar faptul că au reuşit să se înghesuie într-un pat mic de o singură persoană m-a trimis cu gândul la asta, trebuie să recunosc.

Prin casă, linişte completă. Nimeni nu sforăie, deşi sunt mulţi care dorm. Prin toate camerele din casă unde există pat, văd şi ocupanţi care dorm. Bucătăria e plină de sticle goale, pahare folosite şi jeg. O mică oglindă îmi atrage atenţia şi când mă uit la ea, privirile mi se întâlnesc cu ale celui din oglindă. Mă gândesc că trebuie să mă spăl pe faţă cu apă rece.

"Ia uite mă, cum îl înveleşte pe Alex. Aş vrea si eu să aibă cineva grijă aşa de mine..." spune cineva în spatele meu în timp ce simt cum mă învăluie o pătură călduroasă.

Şocul provocat de apa rece pe faţa mea îmi aduce înapoi în minte memoria asta. Nu dormeam de mult, cred. Mă gândesc că aş fi vrut ca A. să fie cea care m-ar fi învelit, dar îmi trece repede. Mă încalţ repede şi silenţios, ca un ninja iscusit, apoi mă gândesc să fac ceea ce orice om ca mine s-ar gândi să facă dacă ar fi în situaţia asta: ia orice băutură bună a rămas, măcar o sticlă, şi pleacă repede! Inspectez iar bucătăria şi foarte repede mă resemnez; nu aveam de gând să plec de acolo cu o sticlă de bere la doi litri sau de suc prost. Atâtea sticle goale şi totuşi se vedea clar că lipseau câteva, probabil luate de alţii care s-au gândit ca mine, dar înaintea mea.

Nu îmi găsesc geaca! Am crezut că era cea de la intrare, de pe o cutie, dar a trebuit să pun mâna pe ea ca să îmi dau seama că nu e a mea. Dintr-o mică problemă, se transformă într-una serioasă, când descopăr unde era perna... adică geaca mea. Unul din cei doi aproape-presupuşi-gay dormea cu capul pe o pernă sub care se afla geaca mea. Prima intenţie era să-l ghiontesc ca să se trezească şi să-mi iau geaca, dar mă gândesc apoi că e mai bine să iau pur şi simplu geaca, pentru că nu părea să se trezească aşa de uşor. Aşa că nu l-am mai trezit.

continuare în partea a doua

Cu capul inainte

2010-12-31T14:26:00.000+02:00

Niciodată nu m-am simţit bine când mă gândeam să sar cu capul înainte într-o piscină. Sar în piscină, nu mi-e frică de sărit, dar niciodată cu capul înainte. Mişcarea asta, poziţia pe care o iei, paşii care trebuie parcurşi... sunt teren neexplorat pentru mine. De fiecare dată când sunt la o piscină încerc să trec peste problema asta şi să învăţ puţin câte puţin cum se face. Mă gândesc prea mult la tot felul de tâmpenii şi nu fac niciodată progres. Aşa că fac un pas înapoi şi mă uit la ceilalţi cum sar, fără reţineri, fără inhibiţii, şi îmi pare rău că nu sar şi eu.

Nimic nu se compară cu săritul în piscină cu capul înainte. Ai mai fost în apă, ai intrat în piscină în multe feluri, dar chiar nimic nu se compară cu senzaţia pe care o ai când faci primul contact cu apa şi, cu palmele lipite ca la rugăciune, îţi deschizi singur calea pentru a te scufunda pe deplin în ea. Apoi descrii un arc de cerc perfect pe sub apă şi revii la suprafaţă. Totul se simte diferit. Apa e mai blândă, mai uşor de înţeles. Toţi muşchii îţi sunt agitaţi de o stare euforică şi tu crezi că vor să mai sari din nou.

Acum că ai sărit tu, cu capul înainte... ştii că altcineva nu vrea să sară ca tine, cu capul înainte.

:(

Amanare

2010-12-29T01:28:00.001+02:00

Aveam în plan azi, să facem temele pentru facultate. Totul a mers bine şi nu ne-am grăbit să începem. Când am ajuns la momentul în care trebuia să ne apucăm de teme cu pix, foaie şi toate cele... am amânat. Şi ce am rezolvat cu asta? Temele oricum nu erau făcute, aşa că nu poţi să zici că am pierdut ceva (timp mai e!). În schimb am câştigat ceva mai bun...

Lenea e bună uneori.
:)

Partea a doua

2010-12-21T21:13:00.000+02:00

Nu e ceva pe care îl poţi explica. Pentru mine nu a fost niciodată vorba de caterincă sau de "Hai că e marfă!". Trebuie să treci prin asta chiar tu, ca să înţelegi care e, de fapt, faza.

Ajungi în sfârşit la metrou şi parcă îţi vine să crezi că nu meriţi încă să scapi aşa uşor. E o senzaţie ciudată, când ai îndurat atâtea prin frig şi pustietate, să stai pe peron aşteptând metroul. Te simţi ca în scena aia din Nu-Ştiu-Ce-Film-De-Război în care îi scot soldaţii americani pe evreii schilozi din lagăre şi era panică să nu le dea prea mult de mâncare, pentru că ar fi mâncat până ar fi plesnit, la propriu. Parcă nu vrei nici tu să plesneşti de la prea multă căldură şi comoditate, aşteptând pe o bancă, cu geaca descheiată.

Trecerea de la mediul ăla propice vieţii înapoi la iarna de afară n-are cum să nu te ia pe nepregătite. Cum poţi să te pregăteşti pentru a îndura frig şi vânt? Nu ai decât să rezişti şi să aştepţi maşina de la RATB să apară mai repede, ca să te ducă un pic mai aproape de casă. Te gândeşti numai la frig. Sunt şi alţi oameni în staţie, toţi aşteaptă ultima maşină din seara asta. Animalele sălbatice nu stau în frig, dacă nu sunt adaptate la temperaturile astea scăzute, iar oamenii nu sunt nicidecât adaptaţi pentru aşa ceva. Primii oameni erau nomazi, se plimbau după cum era vremea şi după ce găseau de mâncare. Normal că a fi mereu într-un mediu plăcut şi a avea mereu mâncare, deşi erai în mişcare, a dat naştere mitului Paradisului.

Omul îndură greutăţile elementelor pentru că s-a oprit. Era mai comod să-şi facă adăpost şi haine groase, decât să meargă în continuare. Ne-am civilizat, pentru că am vrut să fim mai comozi, să stăm şi să muncim. Muncim ca să fim comozi. Un bătrân tuşeşte în spatele meu, de parcă vrea să-mi spună că "Asta e!". Stai aici şi îngheţi, alături de alţi oameni, urmaşi ai comozilor care s-au oprit de demult şi au renunţat la Paradis, pentru ce?

Ajungi acasă la căldură şi te bagi în pat, dar nu înainte de a mai vedea ce mai e pe Net; mai vorbeşti cu oameni pe care îi cunoşti sau nu, de prin toată lumea; vezi ce mai e la televizor întins în pat, cu o farfurie de mâncare încălzită la cuptorul cu microunde; pui telefonul mobil la încărcat şi ştii că te va trezi de dimineaţă la ora 7 si 20, ca să pleci la muncă; înainte să adormi, te speli pe dinţi ca să îţi miroasă gura plăcut, după ce ai mâncat atât de bine... Cine naiba are nevoie de Paradis?

Club Review: Atelierul de Productie

2010-12-16T23:57:00.001+02:00

Metroul de la Timpuri Noi te lasă undeva care te face să crezi că mereu eşti în spate, şi trebuie să ajungi în faţă. Şi în faţă mergi spre direcţia Mihai Bravu. În timp ce în gând încerci să îţi povesteşti ce se întâmplă, ca să ştii mai apoi ce să zici, te dai pe un gheţuş pe care îl întâlneşti pe drumul ăsta şi nici nu îţi dai seama că ai ajuns la Atelierul de Producţie. Începutul trip-ului parcă îl ai la sfârşitul lui, de fapt.

Când îţi aminteşti.

Desenele ciudate de pe pereţi, care de fapt nu sunt aşa de ciudate, îţi dau impresia că o să vezi ceva mai special înăuntru, în timp ce urci scara în spirală. O proiecţie de desene ciudate şi scurte are loc momentan; nu ştii încă ce să înţelegi din ce vezi. S-a terminat până te prinzi şi tu. Nişte muzică începe să îţi ocupe din ce în ce mai multe locuri între gânduri, până când ajungi să îţi fie greu să te concentrezi la altceva. Pare a fi de pe alte meleaguri.

Minus by Local Records

De aici pleci în iarnă. Acum mergi spre Mihai Bravu, să iei metroul. Gândurile tale sunt agitate, după ce-ai tras în tine de acolo şi chiar şi când ai ieşit. Mersul tău e pus pe automat... până când... îţi dai seama că mergi pe o stradă complet pustie. Maşini abia trec din când în când, dar toate par că se grăbesc să ajungă acasă, la adăpost. O singură persoană îţi taie calea. Părea de la distanţă să se întoarcă din dreptul unei maşini de poliţie care mergea încet pe marginea şoselei. Când se apropie ai ocazia scurtă de a-i privi chipul. Are trăsături de ţigancă la vreo 30 de ani, care i-au fost grei până acum. Când privirile vi se întâlnesc, îţi zâmbeşte parşiv şi vezi că n-are decât un dinte în gură. Nu părea să-i pese că e o vreme canceroasă la ora aia. Apoi iar e pustiu în faţa ta. E o parte a Bucureştiului pe care n-ai mers-o niciodată pe jos. Nu vezi nici un semn familiar sau vreun indicator al poziţiei tale faţă de vreun reper cunoscut.

restul în partea a doua...

Complicat

2010-12-14T01:40:00.000+02:00

A început să ningă.
   Dintr-o dată se complică toată treaba.

Văd pe geam cum s-a pus un strat mic de apă cristalizată pe case şi pe maşini.
   În lume totul părea simplu şi, deşi trebuia să mă aştept să se întâmple şi asta cândva curând, m-a luat pe nepregătite.

Am auzit de la cineva că zăpada nu e de fapt albă, cum pare.
   Mă îngrijorez că poate n-o să mă descurc prea bine cu situaţia asta, deşi o să încerc.

Oricum, albeaţa asta va face ca temperaturile să se stabilizeze, cred.
   Poate dacă nu o să trec de unul singur prin tot ce va urma, n-aş avea de ce să mă îngrijorez.

Ieri am vrut să îmi iau mânuşi, dar m-am gândit că nu e încă vremea lor; m-am răzgândit când am ieşit din casă.
   Şi o să trebuiască să folosesc mânuşi pe toată perioada care urmează.

După cum pare, nu va fi încă haos de la vreme.
   Dar va fi haos din alte motive.

Cine ştie ce va urma?
   Cine ştie ce va urma?

E pace pe scena

2010-11-28T05:10:00.001+02:00

Pace pe scenă.

Uneori dansam împreună. Muzica rula în continuare... şi nu era pace dacă nu dansam împreună. Am început să mă obişnuiesc să dansez cu... cineva. Toată pregătirea mea se dăduse peste cap, pentru că a trebuit să mă adaptez unui nou fel de dans. Şi totuşi, adaptarea nu a fost completă. Stilul acela bizar de dans nu îmi pria prea bine.

Dansurile împreună s-au făcut din ce în ce mai rare, încât mi-am pierdut tot ce începusem de mult să pierd din adaptare. Acum e doar o amintire dulce-acrişoară, pe care o să o păstrez pentru totdeauna. Cred.

Pentru mine, faptul că nu vroiam să renunţ la adaptare a devenit inutil, căci se ajunsese la punctul în care nu mai rămăsese nimic de pierdut. Aşa că n-am renunţat, dar nu mai aveam la ce să nu renunţ. Dansul meu a revenit la parametrii pentru care eram dinainte pregătit.

E pace pe scenă.

Sunrise

2010-11-26T22:58:00.000+02:00

O viata mai buna

2010-11-15T22:18:00.001+02:00

Fusese o seară ciudată. Am trimis nişte mesaje nasoale, pentru că băusem destul încât să nu mă mai intereseze că rezultatul va fi rău pentru mine. Nu mă mai interesa că erau persoane cu mine, care să mă vadă sau să detecteze ceva în comportamentul meu şi să ştie poate ce-am făcut. Am adormit uşor, beat.

Înainte de prânz cu două ore, eram deja în picioare, la staţia RATB. Printre puţinele persoane care mai aşteptau maşina, îmi atrage atenţia un moşulică plictisit. Ţinea într-o mână o sacoşă albă, de mărime normală. Scria pe ea cu albastru "o viaţă mai bună".

M-am tot gândit la ideea asta - ce înseamnă cu adevărat să fie o viaţă mai bună - aşteptând maşina. Nu am apucat să mă gândesc prea mult totuşi, pentru că moşul mi-a arătat cum e de fapt viaţa: suflă mucii într-un şerveţel şi apoi îl aruncă pe jos. Apoi a venit maşina.

Impulsuri

2010-11-09T00:58:00.000+02:00

Avem impulsuri. Adică gândim. \ ( | } / [ ) \ ] { ||| / | ( \ [ ) \ { ] }
   \ ( | } / [ ) \ ] { ||| / | ( \ [ ) \ { ] }
Ţintim centrul, dar foarte vag. \ { / ] | ( \ [ } ) ||| [ / ) ] { | \ } ( \
   \ { / ] | ( \ [ }) ||| [ / ) ] { | \ } ( \
   \ { / ] | ( \ [ }) ||| [ / ) ] { | \ } ( \
Ne relaxăm, de parcă plutim. \ \ | { [ ( / ) ] } ||| { [ ( \ ) ] } | / /
     \ \ | { [ ( / ) ] } ||| { [ ( \ ) ] } | / /
   \ \ | { [ ( / ) ] } ||| { [ ( \ ) ] } | / /
   \ \ | { [ ( / ) ] } ||| { [ ( \ ) ] } | / /
Lucrurile devin mai clare. \ \ \ [ ( | / / / ||| \ \ \ | ) ] / / /
   \ \ \ [ ( | / / / ||| \ \ \ | ) ] / / /
   \ \ \ [ ( | / / / ||| \ \ \ | ) ] / / /
   \ \ \ [ ( | / / / ||| \ \ \ | ) ] / / /
   \ \ \ [ ( | / / / ||| \ \ \ | ) ] / / /
   \ \ \ [ ( | / / / ||| \ \ \ | ) ] / / /
În relaxare totală, acum, gândim. \ \ \ \ \ \ ||| / / / / / /
   \ \ \ \ \ \ ||| / / / / / /
   \ \ \ \ \ \ ||| / / / / / /
   \ \ \ \ \ \ ||| / / / / / /
   \ \ \ \ \ \ ||| / / / / / /
   \ \ \ \ \ \ ||| / / / / / /
   \ \ \ \ \ \ ||| / / / / / /
Numai unii ajung acolo... \ \ \ \   |||   / / / /
       \ \ \   |||   / / /
   \ \   |||   / /
   \   |||   /
Pace.   ||

Spune tu pentru mine

2010-11-08T00:59:00.002+02:00

Să nu pierzi niciodată

2010-11-08T00:15:00.000+02:00

Toată lumea ştie cum e să câştigi. Nu mă interesează, decât în anumite condiţii:
- vreau să câştig numai când câştigi şi TU cu mine;
- vreau să pierd, dacă ştiu că ai câştigat TU;
- chiar dacă suntem doar noi doi, pierd intenţionat ca să câştigi TU;
- chiar dacă nu suntem "noi doi", tot vreau să pierd ca să câştigi TU;
- dacă se ajunge la asta, mi-aş da viaţa ca să câştigi TU;
- dacă ai vrea să mă răsplăteşti vreodată şi să faci în aşa fel încât să câştig eu, accept doar ca să câştigi TU pentru că accept ce vrei;
- chiar dacă nu ne cunoaştem bine, renunţ la bani, timp, prieteni prefăcuţi şi prieteni care mă înţeleg, şi fac ce vrei TU, ca să câştigi;
- dacă îmi ceri să mă arunc într-o prăpastie, câştigi TU;
- dacă te arunci TU în prăpastie, ai câştigat pentru că sar şi eu, dar ajungi jos înaintea mea;
- dacă nu vrei să mai vorbim, câştigi TU;
- dacă mi-e somn, mi-e foame, mi-e rău, sunt pe moarte, iar tu îmi ceri ceva, TU câştigi;

Singura problemă e că nu ştiu dacă TU...

Where did the night go

2010-11-06T23:26:00.000+02:00

To fall asleep is the hardest thing. Everyone keeps thinking and telling you that you didn't do anything wrong and it's not your fault. You know it means, probably, that you do not deserve anything from her, because you're not important enough. Not your fault, probably, but you could have done something different or said something right, at the right time...

So, you can't fall asleep.
Not yet.
It's not "sleep well", like they say.

You would fucking leave everything behind to go to her and hold her in your arms, just like a bad movie, filled with clichés. It wouldn't work. The same old feeling you're too familiar with... when you know you lose.

You want to keep your eyes shut. You're hungry and the room smells like... nothing. But you don't want to give up and you can now see a faint light from outside of your eyelids.

Where did the night go?

Colonel Sanders' secret

2010-11-01T20:37:00.000+02:00

This is called 'fast food'. Not only it is fast, but it also has secrets. It is an original recipe, instantly recognizable, which was never revealed to the public. If it should ever become public, the whole business would probably collapse.

And so it should.

On one of his latest adventures, The Guy Who Occasionally Eats At Or From A Fast Food Restaurant - who will be referred to as simply The Guy - bought for himself a nice chicken-based fast food menu. It was the one which is very spicy and crispy. This menu consists of two chicken wings, two chicken breasts, fries and something to drink. The Guy used to think that this was the best of fast food types, because chicken was supposed to be healthier than burgers made out of bovine remains.

The Guy was proven to be wrong.

Of course, he heard the rumors and he knew about some documentaries about how this restaurant-corporation was preparing his food. He had mixed thoughts about these accusations; he was stuck somewhere between 'not giving a fuck' and thinking that the rumors were exaggerated. Until he realized the truth behind the masquerade. The secret of the recipe was not the most important thing to know about the food.

'The rumors must be true!', thought The Guy.

Even though it's chicken, this is still meat we're talking about. It's supposed to be fiber-ish and tough. But not when you eat from the Colonel. It's so tenderized, that it almost feels like a paste and not actual meat. And then, think about the rumors about how they make it so tender. There is a more accurate term to describe the way this meat is 'processed': bruising.

One of The Guy's chicken wings was so 'well made', that the bone of the wing was snapped almost from the middle.

Why would it be snapped?

Drifter

2010-10-28T15:02:00.002+03:00

În comun

2010-10-23T20:41:00.002+03:00

Frigul nu mă deranjează, pentru că mă gândesc la altceva. Acum două zile am văzut pe jos foile în formă de cupă ale unor brioşe. Erau împrăştiate înaintea mea, unii ar spune din cauză că nu prea e civilizaţie pe-acolo pe unde merg eu, dar nu. Ieri, când am trecut pe-acolo din nou, nu mai erau. M-am uitat în schimb la Luna care semăna de data asta cu o brioşă, dar care nu era gata încă. Nu vreau să am nimic în comun cu transportul în comun, aşa că mereu merg pe jos.

Frigul nu mă deranjează, pentru că mă gândesc la altceva. O muscă a zburat deasupra meniului meu de la mec. Nu s-a aşezat pe nimic. Poate unii dintre noi sunt ca un meniu de la mec, iar alţii sunt ca o muscă. Musca ar fi vrut iniţial să se aşeze pe ceva. O fi văzut aşa de repede că meniul de la mec nu e bun? N-a zburat nici prea repede de lângă el. Dar a zburat.

Frigul nu mă deranjează, pentru că mă gândesc la altceva. Mă gândesc că mă gândesc prea mult. Locul unde găsesc linişte, de care am crezut că era în mintea mea, e cel păstrat pentru ea. Merg pe jos, ca de obicei, dar nu prea văd ce e în jurul meu. Reverie. O văd, doar puţin. Mă liniştesc. Mi-e de-ajuns şi-atât. Mă descurc... şi mi-e frig.

P.S. Radio Guerrilla a difuzat exact melodia asta după câteva zile de când am scris articolul ăsta, nu cea remixată de ATB, dar nu o mai auzisem la nici un canal de radio de mulţi ani. Ce înseamnă asta?

3D de România

2010-10-22T21:32:00.002+03:00

Cristi Iacob şi Valentin Popescu joacă alături de Nicolas Cage

Titlu de articol, pe Realitatea.net. Nu m-aş lăuda.

Primul film a fost prost. Actorii au părut cam penibili, cu unele excepţii (Eva Mendez nu are nevoie decât de un decolteu din când în când şi e de-ajuns), iar regia a fost de tot rahatul.

Acum avem un sequel şi va fi turnat în România 100%. Regizorul de la primul film cred că a fost îngropat de atâtea păreri proaste despre film, pentru că acum e rândul altora să încerce să nu se facă de râs cu regia. De data asta vor fi doi regizori (Mark Neveldine şi Brian Taylor) pentru noul film şi, după câte se pare, oamenii au o experienţă bunicică, dar tot un stil predominat comercial.

Scenaristul (Scott M. Gimple) e trecut pe IMDB în primul rând ca Miscellaneous crew şi abia apoi ca Writer şi Producer.

Cel mai nelăudabil lucru la acest film ar fi totuşi descrierea scenariului:

As Johnny Blaze hides out in Eastern Europe, he is called upon to stop the devil, who is trying to take human form.

Nu în România, în Eastern Europe. În 3D.

Ca un reminder, trailerul de la primul film:

P.S. Există zvonuri cum că Jean Claude Van-Damme toarnă de asemenea un nou film, tot în România. Mai precis, în Bucureşti, prin halele părăsite ale fostului parc industrial Republica. Şanse mari să păţească la fel ca ăia din "Blair Witch Project", nu?

Enjoy the silence

2010-10-22T19:40:00.001+03:00

Mă descurc, deocamdată.

Cum sa fii smecher

2010-10-20T21:58:00.000+03:00

În timp ce mergeam spre casă, văd un "accident" la fel de serios ca reclama la cardul de credit:

Garaj abordat cu o intrare din marşalier.
Mașină autohtonă, plină de cruci și abțibilduri.
Geamurile închise, manele la maxim.
Cineva te dirijează, încearcă să te dirijeze cum trebuie.

Oglindă retrovizoare stânga, ruptă şi distrusă.

Reacţia lui? Priceless!

Fără control

2010-10-10T22:42:00.000+03:00

Am prins forma cu coada ochiului drept. Modul în care era îndoită indica spre ceva asemănător cu cele mai mult ţinute în buzunar hârtii. Nu mai sunt din hârtie dar aşa li se zice, din obişnuinţă. Cu capul întors spre ea, am privit cu atenţie la obiectul pierdut pe jos şi în mintea mea se transforma din nimic în ceva. Deja ştiam ce e, dar nu ştiam cât de mare va fi surpriza, care a devenit o minune eventual. N-a trebuit să mă apropii mult, ca să identific corect obiectul care stătea pe jos în faţa mea.

Era o bancnotă de 100 de lei.

Împotriva naturii nu există lege.

Şeptaru

Niciodata "doar prieteni"

2010-10-06T22:51:00.000+03:00

Teaser vs Obsessed?

2010-10-06T01:19:00.000+03:00

- esti aici?
...
- nu conteaza, vreau sa-ti spun ca nu am renuntat... inca. poate ai spune ca nu vrei sa ma ranesti daca nu mi-ai mai raspunde, dar e si o posibilitate sa imi raspunzi pentru ca... inca mai exista ceva... si daca chiar nu mai e nimic, atunci poti sa nu-mi mai raspunzi deloc. sincer, voi invata sa accept si asta... si daca nu m-ai inteles pana acum, eu chiar ma chinui usor zi de zi, pentru ca ma consuma tot ce e pe lista aia cu lucruri marunte care imi aduc aminte de tine si chiar si mai multe altele, pe care nu le-am mai scris... poate e doar o obsesie, dar... exista un alt sentiment care are aceleasi simptome, cand vine vorba de ce simte un barbat pentru o femeie... spune-mi ce e cu adevarat sau elibereaza-ma... cel mai greu este sa fii amagit de cineva...

Eu şi tu... sau noi

2010-10-04T21:55:00.000+03:00

Mai întâi a fost o atracţie. Apoi întâlniri ciudate (remember Obor?). Ne-am riscat prima oară. Am început să ne cunoaştem mai bine, măcar dintr-o perspectivă. S-a ajuns la gânduri plăcute, începuturi de sentimente. Ne-am oprit.

Acum, dacă nu e vorba de un nou început... ce rost mai are?

Save room

2010-10-02T16:27:00.000+03:00

Can't be happy all the time

2010-10-02T14:38:00.000+03:00

Am ajuns dependenti de fericire si obsedati de beneficiile „gandirii pozitive”. Cand nu ne indopam cu pastile, citim studii care cauta neobosit fericirea, sau carti de self-help scrise de te-miri-cine despre cum poti ajunge la „o viata lipsita de griji”.

Dar cine spune ca trebuie sa fim fericiti? In Impotriva fericirii, savantul american Eric G. Wilson arata ca melancolia este un ingredient necesar al oricarei culturi vii. Ea este muza literaturii, a picturii si a muzicii, este forta pe care se sprijina ideile originale si trairile autentice. Vom alege un creier amortit cu Prozac sau un izvor al creativitatii care se hraneste din melancolie? E timpul sa ne eliberam de lanturile „gandirii pozitive” si sa acceptam tristetea noastra profund umana.

„Un eseu zvelt si dinamic, ce va starni cu siguranta controverse intr-o lume dominata de industria fericirii. Suntem obsedati de fericire, sustine Wilson, iar prescrierea generalizata de antidepresive este prima proba in acest proces. [...] Fara a «romanta depresia clinica», profesorul american arata cum melancolia este parte din orice cultura inovatoare, [...] iar meditatiile sale asupra marilor artisti, de la Melville la John Lennon, sunt tulburatoare.”Publishers Weekly.

Sursa www.Nemira.ro

You should allways...

2010-10-02T00:28:00.000+03:00

Remember Where You Lost It! by DJ Maquiavelo

Little things

2010-09-27T22:03:00.000+03:00

At first, he found it difficult to understand that everything was gonna be over, even though it was so soon. He would never see her again. They would never talk again from then on. No more strange, yet beautiful dates between them. It seemed to be over and he decided to give up.

But those were the easy part of letting go. He sheltered inside his music, dancing whenever he could. It wasn't enough...

Blueberry Granini juice... her perfume... mint flavored ice coffee... watching sports... hip hop music... a fan for her... Mircea Badea... red lipstick... waiting for the rain to come... the dreams... that book... his green t-shirt... the car... rooftop parties... their sign... toothpaste off her finger... beautiful legs... watching Bear Grylls at night... being hungry... watching movies together... too much energy... feeling sick... Roman Arenas... the college... hoping to watch the sunrise...

The hardest things to let go of proved to be... the little things.

King Coleman - RIP

2010-09-24T23:25:00.000+03:00

For those who are not easily offended:

Ce sec esti!

2010-09-22T23:37:00.000+03:00

Ea îşi face baie şi stă acolo de cel puţin o oră. El aproape că a adormit în faţa televizorului, dar încă e conştient. Se aude din baie un strigăt plictisit:
- Bărbate!
Se face că nu a auzit, dar e pregătit să se ridice.
- Bărbate!!! Strigătul e un pic mai tare de data asta.
Cu un glas obosit, dar totuşi cam prefăcut:
- Ce e?
- Vino puţin!
El se apropie de uşă şi o întredeschide:
- Ce e mă?
- Spală-mă şi pe mine pe spate un pic.
Nici o ezitare, nici o nelinişte în tonul lui:
- De ce?

Hell yeah!

2010-09-21T19:52:00.001+03:00

Alegerile

2010-09-19T19:37:00.000+03:00

Am mai învăţat ceva: e o greşeală să îi ceri cuiva să faca o alegere între ceva şi altceva.

Mai ales când tu eşti "altceva".

Încă învăţ...

Catch you on the rebound...

2010-09-17T20:33:00.001+03:00

From www.urbandictionary.com:

1.	catch you on the rebound	9 up, 2 down
	It means i'll see you in the next life/next chapter/ next session or never, just not now. It basically means LATE! It's something you don't really want to hear.. Keep acting like an idiot, I'll catch you on the rebound.. Kurupt: can't make a ho a house wife.. "U wish you could break a G down, break me down, but ima see you on the rebound"

Brenton Wood - Catch You On The Rebound (B.G. Baarregaard summer rework) by B.G. Baarregaard

Scenariul celui mai rau caz

2010-09-14T21:27:00.000+03:00

Se zice că lupul îşi schimbă blana, dar năravul ba! În acest caz e vorba de Urs. Urs Fripturi, mai exact. Am văzut şi eu un episod din noul său program şi mi-a plăcut. Se pare că era vorba de al doilea episod din sezon.

Sfârşitul este cel mai tare!

Da funk iz back

2010-09-13T22:36:00.000+03:00

Groove Service Are Back! by Groove Service

Să nu uităm

2010-09-13T19:15:00.001+03:00

Prezentul

2010-09-12T21:01:00.010+03:00

Uitasem cum era. Să fi trecut ani buni de când am mai simțit vreo palpitație la departamentul cardio, până de curând. Apoi mi-am dat seama că am cerut prea multe de la cineva care nu avea nici puține de dat. Din punctul meu de vedere, ceream mai puțin decât aveam de gând să ofer.

Am fost la un moment dat în club ContRol, după o zi minunată şi colorată. Muzica îmi dădea mici semne din când în când şi până la urmă am început să dansez, aproape ca într-o transă. Mă gândeam la trecut, la prezent, la viitor... Şi mi-am dat seama. Dansul meu era tot acela potrivit pentru un om singur. Ca în trecut. Sau ca în viitor?

Prezentul îmi era dat la o parte pentru că ea trăia în trecut, iar viitorul era inevitabil.