Am văzut Twilight

Test. Un, doi, trei. Încă știu să număr.

Nu mă doare capul și nici nu mă simt mai prost decât am fost dintotdeauna. Ăsta ar fi unul dintre zvonurile care circulă pe internet despre filmul Twilight. Că devii mai prost sau că îți face neuronii să moară de la supraîncărcarea cu ură, confuzie, comenzi nemaiîntâlnite până atunci de la creier la mușchii feței pentru a încerca să facă o grimasă atât de respingătoare încât devine o oglindire grotească a filmului, iar aceste două forțe care acum sunt egale să devină un paradox fizic ceea ce ar distruge instant tot Universul.

Cu toate că înainte de acest eveniment puteam să vorbesc cu oricine despre orice și dacă se aducea vorba de 'Saga', aveam mândria de a spune imediat și sigur pe mine că "N-am văzut eu căcatul ăla de film". Acum că l-am văzut, mă gândesc la câte posibilități noi mi s-au deschis pentru a purta discuții mai interesante atât cu fanii filmului, cât și cu cei care nu l-au văzut și sunt cei mai aprigi denigratori ai acestui 'jeg de film'. Nu există oameni care să-l fi văzut de la cap la coadă și au mai avut de ce să-l urască. Așa că mai adaug încă o categorie de persoane cu care aș putea avea o conversație despre film, cărora putem să le zicem 'mă doare-n puncte puncte'-iști.

Eu mă încadrez tot în această a treia categorie. Nici înainte nu pot să zic că-l uram, dar mă feream de el ca de o manea.

Sau ca de o balegă.

Și de acum încolo putem să privim filmul exact ca și cum ar fi vorba despre o balegă, pentru că pare a fi o comparație bună. În esență, balega nu face atât de rău, pe cât face bine.

Ce-i drept, le face bine plantelor ca îngrășământ sau viermilor care colcăie prin ea. Fanii Twilight pot fi comparați cu niște legume sau cu niște creaturi cu minimă activitate cerebrală, deci suntem bine până acum cu comparația principală.

Ce-i și mai drept, e că nu poți avea prea multă balegă și tot să zici că ești bine. Prea multă balegă, munți de balegă, ar fi un lucru dezastruos. De legume nu mai poate fi vorba, iar la viermi nici nu te vei mai gândi când te confrunți cu boli și infecții. Se înțelege unde vreau să ajung. Dacă nu înțelegi, ești fan Twilight cu siguranță.

Filmul în sine nu e cel mai prost din toate timpurile. S-a mai văzut povestea cu liceanca frigidă care se îndrăgostește de puștiul cel mai popular încă dinainte de Liceenii Rock'n'Roll. Oricum, dacă alegi să te uiți la film ca la un basm pentru cei mici, vei vedea că e mai puțin prost decât credeai că va fi. Actorii joacă prost, dar nu ajung chiar la nivelul unui Tommy Wiseau.

Ce să mai zic de rău, care să nu fi fost spus deja de o mie de ori până acum despre Twilight?
N-am ce. N-am de ce. Mă doare-n puncte puncte de filmul ăsta de acum încolo!

Lent

"Stelele care strălucesc cel mai tare, se sting cel mai repede."


Nu știu cine a zis asta, dar nu e asta important. Mă întorc de la un film de la care nu am avut nici o așteptare. Inițial, nu mă uit la telefon, pentru că era în buzunarul de la pantaloni. Nu sunt surprins să văd cine mi-a dat mesaj. Tot ce se întâmpla în jurul meu înainte să citesc ce era în acel mesaj devine irelevant. Pentru o clipă, am avut gânduri negative. Sunt calm, trec peste, poate că mă și așteptam la asta. Știu că există șanse mereu, doar că nu acolo unde te aștepți să fie. Ajung acasă, după un mers lung pe jos. Mai e puțin și trece și anul ăsta. Mi-am promis că o să învăț ceva până intrăm în anul nou.

  Gramatik Vs. Queen - Princes Of The Glitch Universe by Gramatik

Movie Review: Skyline

Da, e de căcat.

Ninja my ass!

Filme, desene animate, vise... Tot ce vrei la Hollywood!



Ce avem aici este un film făcut de americani, cu scenariu scris de americani, cu clişee găsite numai la americani, cu cât mai puţin realism ca toate filmele făcute de americani, cu asiatici care vorbesc americana!!!

ATENŢIE! Muie!

Lady Gaga, in real life

I don't need a glove!

Duplicity

Am ales sa vad filmul asta in locul unei comedii. Ca de obicei, dupa ce stiam din trailer cam ce se intampla, filmul a fost doar o completare minora a ideii pe care mi-o facusem initial. In primul rand, Julia Roberts nu mai e "pretty woman" de acum 100 de ani. In al doilea rand, de cand n-a mai facut vreun film, parca a uitat sa isi faca treaba pe marele ecran si nu a convins deloc. Clive Owen abia s-a abtinut sa nu faca vreo scena de actiune si pacat. Macar ne trezea din plictiseala pe care o emana filmul inca de la inceput.

Cu siguranta "Duplicity" nu va fi un film pe care-l voi mai revedea prea curand. E genul de film care pare interesant, promite multe, dar se intinde prea mult pe o singura idee cat de cat reusita si ne "freaca" de la inceput pana la sfarsit cu flashback-uri si rasturnari de situatii "nemaiintalnite pana acum" !

Nerecomandat.