Se afișează postările cu eticheta gamer no more. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta gamer no more. Afișați toate postările

12 mai 2008

Good news everyone...!

M-am hotarat sa ma las de jucat pe calculator, cel putin sa nu mai ma joc in modul in care ma tot jucam pana de curand! Da, este adevarat!

Motivele sunt urmatoarele: 1. In primul rand, simt ca am devenit mai prost decat eram deja prima oara cand mi s-a spus asta!
2. Impreuna cu mersul la sala, care desi e bun ca ma scoate din casa si de la calculator, devin chiar si mai prost decat as deveni daca nu as merge la sala si doar m-as juca. (Deci e adevarat mitul cum ca , culturistii sunt prosti bata!)
3. De cand am devenit mai activ pe blogul asta chiar am inceput sa simt ca vechile mele jocuri au devenit mult mai plictisitoare decat erau deja si parca nu mai ma simt atras de ele deloc.
4. Tot de cand am devenit mai activ pe blogul asta am descoperit ca nu sunt un geniu neinteles (cum glumeste amica mea Alinutza). Asta era pentru ca nu prea aveam cu cine sa comunic, pentru ca ma tot jucam pe calculator in loc sa fac ce fac acum, dar noua mea activitate mi-a deschis un nou orizont si o noua persoana cu care pot comunica. Ba chiar am redescoperit o alta persoana cu care inainte comunicam asa cum imi placea mie si cu care nu prea am mai vorbit in ultima vreme. Ia sa vedem daca amandoua va dati seama, citind astea!
5. Avand in vedere ca nu citesc, nu lucrez, nu merg la teatru sau opera si pierd vremea mereu, din care aproape jumate e in fata calculatorului, m-am hotarat ca mai bine scriu in blog decat sa ma joc. Asa macar pot sa-mi mentin impresia ca nu sunt chiar un om incult si imatur! :)


Eh, cred ca deocamdata e de-ajuns sa imi reamintesc astea 5 motive de fiecare data cand ma mai apuca o veche pasiune pentru nu stiu ce joc...

21 septembrie 2007

Carpe diem... A geek's confession

Multa lume isi imagineaza ca expresia asta inseamna sa fii putin mai nebun, putin mai indraznet, putin mai neconformist. Din punctul meu de vedere, ceea ce inseamna cu adevarat este sa fii tu insuti si sa iti traiesti viata asa cum esti. Bineinteles, daca esti un tocilar, care sta toata ziua pe calculator, te joci jocuri pe care le consideri inteligente si nu doar o forma avansata a jucariilor de cand erai mai mic, daca abia ai avut cateva relatii, pe care le numeri cu degetele de la o singura mana, si deja esti in facultate, cu colegi care deja se intrec in numarul de relatii avute pana acum, daca esti un om care, din cauza modului in care traiesti si ai trait pana acum, nu ai toate motivele sa te simti bine mereu, atunci trebuie sa te schimbi.

-Carpe diem-
Schimba orice lucru care te face sa te simti mizerabil si singur sau care iti cauzeaza stres si-ti vine sa zici "Sa-mi bag pula in mortii ei de treaba!".

Si eu am problemele mele, nimeni de pe planeta asta nu poate sa spuna ca nu are nici o problema. Si eu stau toata ziua la calculator, nu pentru ca sunt obsedat, sa fac cat mai multe fraguri la CS sau sa imi iau un epic in WOW, ci pentru ca asta e lucrul cel mai usor pe care pot sa-l fac si sa ma simt bine, sa zic ca am facut ceva care ma face fericit. Dar problema e ca, daca fac asta mereu, atunci cand n-o sa mai pot s-o fac, poate sunt plecat, poate are altcineva treaba la calculator, ma voi simti plictisit, nefericit, secatuit. Asa ca in ultima vreme am incercat sa ma auto-analizez, asa cum faceam odata prin liceu, cand mai scriam in jurnal din cand in cand. Rezultatul a fost ca tot ceea ce ma face pe mine nefericit, sa fiu singur, sa prefer singuratatea a fost rezultatul propriei mele fauriri. Eu am ales lucrurile astea, eu am ales sa stau in casa in loc sa ies cu tovarasii si mi-am spus ca "Ce dracu sa fac, iar intre blocuri, iar acelasi loc, iar sa ne plictisim incet pana plecam acasa?"; eu mi-am spus ca "Fetele alea sunt toate cuplate, fata aia nici nu se uita la mine, fata aia parca imi comunica ceva, parca simt o atractie, dar nu stiu ce sa fac, poate doar e in imaginatia mea..."; eu imi spun chiar acum sa nu postez tot ceea ce am scris pana acum, ca daca va citi cineva care ma cunoaste, va rade de mine sau va zice ca sunt doar un fraier oarecare, cu impresii de filozof si mare intelept sau poate chiar va zice ca sunt disperat...

Ideea e ca imi placea mai mult de mine atunci cand aveam jurnalul, cand scriam pe foaie ce simt, ce nu simt, ce as vrea sa simt... Cand eram mai sociabil, mai... viu.

Vreau sa traiesc clipa, sa fac ce as vrea sa fac de mult, sa invat lucruri noi, care sa ma ajute si pe mine si sa ma ajute sa ajut si pe altii, sa fac parte din societate, sa ma distrez cu prietenii, sa am relatii de care sa-mi aduc aminte intr-un viitor in care sa fiu fericit ca am trait viata clipa cu clipa.