Don't you look at me, Cardboard man!

There I was, taking a stroll down a boulevard in the city of Bristol. For the past ten minutes, not one single trash can to throw my gum. This sort of thing would be dealt with differently back in Romania, as I wouldn't have to think twice before throwing my gum wherever I'd be. Not that I am the kind of person who doesn't care about littering, but because I feel comfortable enough to not care about the law. 

In England, however, it was another matter completely. Going on a vacation in another country, which in most cases means it's some place where the people are more civilized and the laws are actually followed, I always go into this self-conscious state of mind and actively think about what I'm doing and if it's the right way to do it. Things like jaywalking, littering, smoking in public spaces or, I don't know, pissing in a corner, are straight up life in jail sentences in my mind. 

So, yeah, there I was overthinking what to do with this gum that I chewed on for the past half an hour, since there was no way I would just throw it on the sidewalk and move on. It was kind of late at that time, but people were still present on the streets and my idea was to at least throw the gum when it was just me and the other people in my group. But I made a bad call, thinking that a trash can would show up soon, so I took the gum out of my mouth and held it in my palm with false hope.

As we continued walking, gum in hand and no god damned trash can in sight, I seized an opportunity when we took a right turn and saw no people roaming on the street ahead. Even better, a sewer grate would cross my path in just a few steps, so that was the perfect moment.

Aim, shoot, miss. The stupid gum was now too sticky to roll into the fathoms of the sewer and it remained there, glued to one of the grates and sticking out like a star on the night sky. But the mission was completed, at least. No one saw me do it and it was almost perfect.

Why I felt an irrational uneasiness about it, soon became clear to me with an even more irrational turn of events. When I raised my head to look away from the sticky gum, my head turned left towards the store we were passing by at that time.

There he was, smiling right at me and his eyes piercing through my soul, dressed in blue overalls while holding a hammer to show he is a working man. I knew he must have seen me, specifically smiling to let me know he knows what I did, even though that was actually impossible. It was a god damned cardboard cut out of a man, lifesized and placed in the shopfront, right there where I chose to break the law. And I hated him so great, I wanted to break the glass and tear him apart.

Don't you look at me, Cardboard man!

Ce fac vegetarienii în loc de grătare? (P1)

Grătarul este unul din acele puține activități specific omenești care poate fi întâlnită pe tot globul, atât la țară, cât și la oraș. De la chinezi cu caracatițe și câini maidanezi, la peruvieni cu porci de guineea. Din curtea lui nea Gicu din Poplaca, la gazonul din spatele casei al lui Sam din Silicon Valley.

La noi în țară, avem un stil foarte amuzant de a planifica și duce la capăt acest eveniment culinar, în care niciodată nu e lipsă de entuziasm și euforie aproape copilărească. De exemplu, putem recunoaște oricând celebra replică: "COAIEEEEE, luăm și două casolete sau caserole cum dracu se numesc de mici! Nu se poate fără mici, ej nebun?!?"

Și acum ajungem la problema pusă de titlul acestui articol. Oare un grup format exclusiv din vegetarieni planifică și dă dovadă de aceeași hîlpăvie amuzantă atunci când vor să... se adune la păscut?!? Dacă ar fi să vedem la un grup de vegetarieni același spirit pe care îl posedă românii atunci când își planifică un grătar, ar ieși o conversație între niște vegetarieni cam așa:

Personaje:
Chappa - tipul care ține mereu să mănânce cât mai picant și e mândru că rezistă chiar și la cel mai diabolic ardei iute; nu plânge niciodată când taie ceapă
Fragedu - un om care nu se mulțumește să ia verdeață proaspătă de la țăranii din piață; dacă e nevoie, se duce personal până la grădina unui "om de încredere", unde culege cu mâna lui cele mai fragede produse vegetale
Mutu - vorbește rar și nu se implică prea mult; e în general confuz și îi face și pe ceilalți confuzi când spune ceva
Ghiocel - cel mai timid om din gașcă; în secret mănâncă și carne, de obicei chiar de la fast-food-uri faimoase


Partea Întâi - Pregătirile

Fragedu: Bă coaie, facem și noi ceva diseară? Un păscut, ceva.

Chappa; Da bă, chiar aveam chef de un păscut jmecher, cu o salată d-aia bine asezonată și plăcintă cu spanac și ardei iute.

Fragedu: Simplu mai ești mă, bovinule. Bine că n-ai zis că vrei niște măsline d-alea uleioase, de 20 de ani stătute pe raft, cu pâine și sare. Nu știi și tu să mai diversifici, să faci un platou cu vlăstari de bambus și varză de bruxelles d-aia adevărată, nu putreziciunile alea pe care le cumperi din supermarket când sunt reduceri.

Mutu: Bă. (nu-l bagă nimeni în seamă)

Chappa: Bine mă, du-te tu până în Marrakech să iei praz marocan, crescut în rezervație naturală și asta doar pentru o seară oarecare de păscut cu tovarășii.

Fragedu: Zi că n-a fost cel mai adevărat praz pe care l-ai mâncat vreodată!

Mutu: Bă, luăm și...

Fragedu: Ce vrei mă Mutule? Zi și tu ceva măcar odată cu toată gura, că nu te aude nimeni dacă scoți un cuvânt pe oră.

Mutu: Luăm și niște mici, bă (Fragedu și Chappa îl săgetează din priviri; lui Ghiocel îi sclipesc ochii). Roșii d-alea mici.

Chappa: Vrei să zici roșii cherry, Mutule. Du-te la gară cu roșiile tale cu tot, că știi și tu o chestie și numai p-aia o zici mereu.

Fragedu: Lasă-l mă Chappa, luăm și roșii cherry, dacă îi plac omului. Știu eu un țăran pe Mătăsari care le aduce în fiecare dimineață de la Cernica. Are combinație cu preoții ăia, cred că le și sfințesc de două trei ori înainte să le culeagă.

Ghiocel: Mie-mi plac măslinele.

Hmm Hmm

Goodbye

Ce bine că pleci!

Green me up!

M-am decis să merg pe verde.


Am uitat ce vroiam să zic! :)

OMG! OWNED!

Lady Gaga, in real life

I don't need a glove!

In vino veritas!

De vinde, vinde vin de vin.

Paranormal?

- Paranormal?
- Nu numai, dar te și comporți aiurea.

Cea mai tare replică de la un sketch românesc vechi. Nici nu mai știu la ce era. Niște moldoveni care prezentau știrile. Apoi au dispărut oamenii din scenă și nu s-a mai auzit nimic de ei. Cred că au pățit la fel ca și Mondenii, dar nu au mai avut puterea media de a-și reveni sau de a se orienta pe la alte grupuri. Nu știu sigur dacă nu erau Planeta Moldova, așa că nu garantez.

Tovarășe!

Toată lumea știe că oamenii se schimbă atunci când intră într-o relație.
E aproape normal, dacă te iei după normele comunității în care trăim.

Adevărul e că tovarășii sunt singurele persoane cu care poți să discuți despre orice și să îți accepte părerea.
Orice ar fi, mesajul tău este auzit, dacă persoanele cu care te simți tovarăș, în mod natural, îți răspund la păreri și te înțelegi cu ele.

Respect.

Zeamă de varză

Alcoolul e zeamă de varză?

Ce vrei să faci când te faci mare?

Știu că sună amuzant, dar cât se poate de serios, răspunsul meu la această întrebare ar fi: Nimic. Sau măcar să mă strădui să nu fac nimic.

Trebuie tinuta minte

There's an old joke... two elderly women are at a Catskill mountain
resort, and one of 'em says, "Boy, the food at this place is really
terrible." The other one says, "Yeah, I know; and such small portions."
Well, that's essentially how I feel about life — full of loneliness,
and misery, and suffering, and unhappiness — and it's all over much too
quickly.
  --Woody Allen

Gen

De ce se spune mereu cand treci pe langa una sau o vizitezi: ''Ia uite ce biserica frumoasa!''?
Si daca e vreo nunta in biserica aia si vezi mireasa zici: ''Ia uite ce mireasa frumoasa!''.

Ma cac.

Ah, Lavanda...

Este normal sa ti se intample chestii de-astea?

Inca nu stiu sigur daca nu e farsa de la vreunu din prietenii mei sau daca e chiar pe bune. Ieri seara, cam pe la sfarsitul meciului dintre Steaua si Motherwell, eram pe drum spre casa prietenului meu unde trebuia sa vedem meciul. Abia se simte telefonul vibrand si doar dupa ce il scot din buzunar se si aude tonul de apel. Numar privat.

Port o mica discutie cu o voce feminina ce pare a fi cam de aceeasi varsta cu mine. La inceput o suspectez pe fosta mea prietena, dar imi dau seama ca nu e aceeasi voce. Se pun intrebari si se dau raspunsuri despre numele, varstele si locatiile fiecaruia si apoi inchid telefonul asteptand ca vocea feminina sa imi trimita un mesaj cu numarul ei si sa continuam povestea.

Ajung la casa prietenului meu si ma asez sa vad ultimele minute din meci. Primesc mesaj: "Pe mine ma keama Lavanda am 20 ani 1,75m ochi caprui sunt din Arad tu?" (exact asa mi-a scris, nu cred ca e obisnuita cu punctuatia si diacriticele in SMS-uri).

Raspunsul meu: "Mihaita. 22" Vroiam sa scriu Mihaita-Boss, nume care e bine cunoscut de pe YouTube, dar am apasat din greseala pe Expediere si asa s-a dus.

Aproape imediat, replica ei: "Ai spus ka t keama Alex d unde esti tu? descriete".

N-am mai raspuns. Mi s-a parut ciudat ca stia cum ma cheama, pentru ca nu imi aduceam aminte cand i-am spus cum ma cheama, adica pe bune. Telefonul ramane pus pe modul Silent si primesc 4 apeluri de la ea.

A doua zi, ma roade curiozitatea si ii trimit un mesaj pe la 11: "Spune-mi id-ul tau de messenger sau adresa ta de mail." In 10 minute ma suna si raspund. Nu stie ce e ala ID de messenger si nici nu are calculator. Din nou vorbim aiureli: se prefacea ca nu mai stia ce am vorbit aseara; ma pune sa ma descriu; afla ca sunt din Bucuresti si ca sunt single; propune sa nu mai fiu single si ca va veni ea la mine; propune sa facem sex prin telefon, dar e refuzata; mi se termina bateria de la telefon.

Dupa vreo ora, pentru ca ma uitam la stiri, imi aduc aminte sa dau drumu la telefon, care era la incarcat. Imi daduse un apel imediat dupa ce mi se inchisese telefonul.

N-am mai dat nici eu vreun semn, nici ea nu a mai dat vreun semn. Deocamdata, Lavanda a ramas in Arad si probabil cauta alt abonat Orange cu care sa faca sex prin telefon. Sau nu exista nici o Lavanda si sunt eu un mare fraier. Sau cineva inca rade si acum de mine, pentru ca totul e o farsa. Sau Chuck Norris s-a prefacut ca e o romanca din Arad si m-a fraierit.

In orice caz... Lavanda...

Transport urban

Trebuie sa depui un efort mare ca sa mergi cu o masina sau cu un tramvai RATB prin Bucuresti.

Cand se produce "efectul sardina" si ti se pare ca in loc sa coboare, mai mult urca lumea, te lupti pentru supravietuire... si pentru un loc pe un scaun, daca esti o baba fara inhibitii. Trebuie sa iti reglezi respiratia, pentru ca nu prea e aer sau, si mai rau, pute. Apoi trebuie sa fii mult mai atent si alert, fata de restul zilei: sa nu fii facut la buzunare; sa nu calci pe cineva; sa faci loc sa treaca cineva in asa fel incat sa nu deranjezi prea mult; sa nu te uiti prea atent la cineva, mai ales daca e intunecat la ten sau doar la minte(da, trebuie sa fii atent sa nu fii prea atent); sa numeri statiile sau sa fii nevoit sa iti dai seama unde ai ajuns prin calcularea timpului trecut in conditiile de trafic de la momentul respectiv, etc.

Urmeaza coboratul.
Daca mai coboara si alta lume, e mai usor, dar daca esti singurul, e foarte greu. Acum tu esti cel care trece si oamenii trebuie sa iti faca loc. Mai intalnesti si oameni care nu te aud cand ii intrebi daca coboara si trebuie sa vorbesti tare si mai si riposteaza la tine, cum ar fi ca de ce cobori tu si il deranjezi pe el: "In pizda ma-tii de tineret din zilele de azi"! Daca e cineva pe scara, sau chiar tu si trebuie sa coboare lumea, se va gasi cel putin o persoana sa comenteze ca de ce stai pe scara, desi tu incerci sa le explici ca daca are nevoie cineva sa coboare, le vei face loc!

Cand in sfarsit ai coborat, arati de parca te-ai fi batut cu cineva, probabil chiar s-a impregnat in tine si un pic din mirosul de RATB cu nespalati si "oameni care au probleme cu banii din cauza ca au vicii pe care nu se pot abtine sa le satisfaca si din cauza asta put ca dracu: bautura sau tigari ieftine".

Si apoi ajungi ca mine sa iti doresti sa ai macar o bicicleta cu care sa fii independent, sa mergi unde vrei, cand vrei. Ca sa nu mai zic de un motor sau o masina...