Ce fac vegetarienii în loc de grătare? (P1)

Grătarul este unul din acele puține activități specific omenești care poate fi întâlnită pe tot globul, atât la țară, cât și la oraș. De la chinezi cu caracatițe și câini maidanezi, la peruvieni cu porci de guineea. Din curtea lui nea Gicu din Poplaca, la gazonul din spatele casei al lui Sam din Silicon Valley.

La noi în țară, avem un stil foarte amuzant de a planifica și duce la capăt acest eveniment culinar, în care niciodată nu e lipsă de entuziasm și euforie aproape copilărească. De exemplu, putem recunoaște oricând celebra replică: "COAIEEEEE, luăm și două casolete sau caserole cum dracu se numesc de mici! Nu se poate fără mici, ej nebun?!?"

Și acum ajungem la problema pusă de titlul acestui articol. Oare un grup format exclusiv din vegetarieni planifică și dă dovadă de aceeași hîlpăvie amuzantă atunci când vor să... se adune la păscut?!? Dacă ar fi să vedem la un grup de vegetarieni același spirit pe care îl posedă românii atunci când își planifică un grătar, ar ieși o conversație între niște vegetarieni cam așa:

Personaje:
Chappa - tipul care ține mereu să mănânce cât mai picant și e mândru că rezistă chiar și la cel mai diabolic ardei iute; nu plânge niciodată când taie ceapă
Fragedu - un om care nu se mulțumește să ia verdeață proaspătă de la țăranii din piață; dacă e nevoie, se duce personal până la grădina unui "om de încredere", unde culege cu mâna lui cele mai fragede produse vegetale
Mutu - vorbește rar și nu se implică prea mult; e în general confuz și îi face și pe ceilalți confuzi când spune ceva
Ghiocel - cel mai timid om din gașcă; în secret mănâncă și carne, de obicei chiar de la fast-food-uri faimoase


Partea Întâi - Pregătirile

Fragedu: Bă coaie, facem și noi ceva diseară? Un păscut, ceva.

Chappa; Da bă, chiar aveam chef de un păscut jmecher, cu o salată d-aia bine asezonată și plăcintă cu spanac și ardei iute.

Fragedu: Simplu mai ești mă, bovinule. Bine că n-ai zis că vrei niște măsline d-alea uleioase, de 20 de ani stătute pe raft, cu pâine și sare. Nu știi și tu să mai diversifici, să faci un platou cu vlăstari de bambus și varză de bruxelles d-aia adevărată, nu putreziciunile alea pe care le cumperi din supermarket când sunt reduceri.

Mutu: Bă. (nu-l bagă nimeni în seamă)

Chappa: Bine mă, du-te tu până în Marrakech să iei praz marocan, crescut în rezervație naturală și asta doar pentru o seară oarecare de păscut cu tovarășii.

Fragedu: Zi că n-a fost cel mai adevărat praz pe care l-ai mâncat vreodată!

Mutu: Bă, luăm și...

Fragedu: Ce vrei mă Mutule? Zi și tu ceva măcar odată cu toată gura, că nu te aude nimeni dacă scoți un cuvânt pe oră.

Mutu: Luăm și niște mici, bă (Fragedu și Chappa îl săgetează din priviri; lui Ghiocel îi sclipesc ochii). Roșii d-alea mici.

Chappa: Vrei să zici roșii cherry, Mutule. Du-te la gară cu roșiile tale cu tot, că știi și tu o chestie și numai p-aia o zici mereu.

Fragedu: Lasă-l mă Chappa, luăm și roșii cherry, dacă îi plac omului. Știu eu un țăran pe Mătăsari care le aduce în fiecare dimineață de la Cernica. Are combinație cu preoții ăia, cred că le și sfințesc de două trei ori înainte să le culeagă.

Ghiocel: Mie-mi plac măslinele.

Second thoughts

Learn to live the way of Your life, to live the life of the Way. 

You know what the Way is, but there are always opportunities in life when you choose to follow your second thoughts or to react according to what you know from before and even imagine is going to Be. You know it because sometimes you don't feel like you're following anything, but just :

Go With The Flow  

The Way is freedom from the mind's paranoid and overreacting thoughts, the second thoughts. They always get distorted by either something from your past or some possible future that you imagine. You would also be freed from most reactions that are not natural, coming from some kind of panic and frustration which derived from the ancient survival instinct of the early man.

You must agree that this panic and this frustration are in fact illusions of the mind, because the early man would only be considered as man when he would start to show signs of having intelligence, a mind. And that mind would be something new, with no experience and knowledge. You would see lightning in the sky and project your early mind's thoughts upon it, to find that you are weak and by far unable to resist its strength. This would be the result of panic. Then you would see it again another time, flashing and roaring immediately after, and imagine that some kind of unseen power, something greater than man, is wielding it. This would be the result of frustration.

The Way is learning that nothing is in any way under control in life. This way, illusions and random thoughts that you usually take for granted are revealed to be just what happened to cross your mind at one point. It was merely the way your mind dealt with the situation it was facing or processed that would happen sometime later. Then you don't get stuck on them. For example, you don't think about it when you are in love with someone and you say the words, because they're not real if you do. This feeling doesn't come from thinking and most of the times you don't listen to your mind when you have it and do stupid things or sacrifices for it. On the other hand, if you hate someone, then you definitely have some thoughts on the matter and they're pissing you off, frustrating you. You also hate them because they've somehow made you feel insecure or even frightened you, making you panic.

The Way is also just a word, a concept of the mind. And when you think about it, you're doing it wrong!

Neutru

Sunt neutru. Mă retrag din orice posibilitate, pentru că a devenit o obișnuință pentru mine să îmi sabotez viața. Atunci când se poate, când e totul sigur și pregătit cu mult timp înainte, mă prefac că-mi pasă. Îmi depășesc barierele și limitările, pentru că sunt și eu om și îmi place să mă avânt în a face ceva plăcut, mai ales dacă totul decurge în siguranță. Totuși, văd că nimeni nu face asta pentru mine, nu am simțit niciodată o reciprocitate care să se apropie de nivelul la care mă dedic eu, atunci când vreau. De aceea mă retrag în neutralitatea mea. De aceea nu prea îmi pasă. Pare complicat și inutil, știu. Dar mie îmi place să fiu complicat, să nu fac parte din ceea ce e cotidian, obișnuit, plictisitor. Sunt neutru, pentru că sunt cel mai greu de convins, cel mai greu de înțeles și cel mai greu de impresionat.


Ar fi prea ușor altfel.

Parfum

Sunt unele fețe pe care le recunosc în metrou, ale oamenilor care merg zilnic spre muncă, la fel ca mine. Fără nume și fără identitate pentru că nimeni nu face cunoștință cu nimeni. Corpul meu stă pe un scaun, tolănit, dar mintea este parțial absentă, scufundată în muzica pe care o ascult. Deodată, mirosul parfumului ei îmi distruge armonia. Ochii se trezesc din amorțeală și încep să caute printre statuile vii din jurul meu. Era o ea, alături de al ei.

Pentru mine, parfumul a fost mereu aliatul care îmi șoptea mici minciuni pe care le credeam cu toată ființa.
   
     - Nu mai există un zid... sau poate e doar o mică bordură, hai... îmi spunea, făcându-mi semn să mă apropii.


Parfumul e un aliat, dar nu mereu unul sincer.

Inca invat

Greșeli.

A spune că înveți din ele e prea simplu. Prea optimist.

Într-un final, rămâi cu lecția învățată, dar numai tu știi cum a fost până ai trecut peste. Uneori primești o a doua șansă când nu îți imaginezi așa ceva. Alteori nu înțelegi de ce ți se neagă chiar și prima șansă. Heh.

Încă o melodie care devine importantă, pentru că îți aduce aminte de o greșeală de-a ta.

Îmi pare rău pentru ce am spus, dar tot o să mă mut.

Lent

"Stelele care strălucesc cel mai tare, se sting cel mai repede."


Nu știu cine a zis asta, dar nu e asta important. Mă întorc de la un film de la care nu am avut nici o așteptare. Inițial, nu mă uit la telefon, pentru că era în buzunarul de la pantaloni. Nu sunt surprins să văd cine mi-a dat mesaj. Tot ce se întâmpla în jurul meu înainte să citesc ce era în acel mesaj devine irelevant. Pentru o clipă, am avut gânduri negative. Sunt calm, trec peste, poate că mă și așteptam la asta. Știu că există șanse mereu, doar că nu acolo unde te aștepți să fie. Ajung acasă, după un mers lung pe jos. Mai e puțin și trece și anul ăsta. Mi-am promis că o să învăț ceva până intrăm în anul nou.

  Gramatik Vs. Queen - Princes Of The Glitch Universe by Gramatik

Indepartare

E foarte greu să te îndepărtezi de cineva, când știi că o să-ți lipsească. Chiar dacă știi că n-o să te mai gândești, cu timpul. Dar când acel cineva nu merită apropierea ta și ajungi să vezi asta, atunci te poți ajuta de rațiune ca să învingi emoțiile pe care le simți.

Un fost tovarăș, o fostă iubită, un fost coleg... Îi pierzi, dar faci loc pentru alții. Și pe viitor îți spui că o să-i alegi mai bine, pentru că ai învățat din trecut. Poate că o să uiți. Poate că o să găsești pe cineva nou și o să ți se pară mai bun. Dacă nu o să meargă nici cu cel nou, îl îndepărtezi și pe el, pentru că nu vrei să fii hrănit cu iluzii din nou.

Tu ai încercat. Unii ar putea spune că nu destul. Ce rost are să-i asculți pe ei? De ce să fii tu mereu cel care să încerce să mențină legătura?

Nu merită, și ăsta e adevărul gol goluț. Și asta nu înseamnă că ai renunțat, ci că ai făcut alegerea cea mai bună.

Fără iluzioniști.
Fără profitori.
Fără nehotărâți.
Fără persoane care sunt ca sucul Granini, cu pretențiile lui de suc natural...

A te coi

 (cu accent pe i, ca şi cum ar fi vorba de cel puţin doi de i)

- Atunci când spui că faci ceva, pe când tu nici n-aveai intenţia să înfăptuieşti ce ai spus.
- Şi nici nu anunţi pe altcineva că "a intervenit ceva care să te scuze, în ultima clipă".
- Pare că o faci intenţionat, ca şi cum ai ceva personal cu cei pe care-i afectează ce faci tu.
- Când ţi se reproşează ceva, tot celălalt e de vină, pentru că te acuză pe nedrept.
- Deşi pare că eşti cu capul în nori sau că ai o atitudine delăsătoare, tu de fapt ştii exact ce faci.

...atunci când te coieşti.

Goodbye

Ce bine că pleci!

Freefall

I'm freefalling without meaning to stop. I'll hit the ground soon. Nothing or no one can find me a meaning for all of this, so I'll keep falling. That's how I still feel free.

Caramizi Pe sosea

                                            Cărămizi | Pe șosea
Prima cărămidă pusă este cea de bază.| Ești în mișcare, cu mâinile pe volan.
 Este gândul de la care pornește ideea.| Știi și simți cum să controlezi mișcarea.
 Alte gânduri clădesc ideea încontinuu. | Vezi un semn de circulație știut.
  Gând peste gând, ridici o fortificație. | Ai pregătit o manevră de mult.
          Fiecare cărămidă se potrivește. | Ai 60 la oră și atât scrie și pe semn.
     Totul este armonios construit, pur. | Dai semnal și schimbi benzile perfect.
 Odată zidită, ideea e împământenită. | Ajungi la destinație sigur și precis.

Ritmul

Ce e ritmul?

Dacă vrei, poți să te gândești la muzică în sensul că este punerea în ordine a sunetelor și apoi repetarea acelei ordini, adică găsirea unui ritm în sunete. Ritm în sunete.

Dar dacă, să zicem, te gândești că poate și alte lucruri au sau pot avea ritm, atunci ai ipotetic un nou mod de a privi viața. Totul are ritm în viață. Vine ziua, apoi noaptea. Și se repetă acestea două într-un ritm care poate fi atât lent, cât și rapid. Viteza ritmului e dată de modul în care petreci tu timpul dintre zi și noapte. Uneori poți să fii trezit la realitate brusc, din cauza unui eveniment care să te pună la o încercare de orice fel. Un sport sau ceva traumatizant. Dacă e o încercare din care ieși învingător, înseamnă că ai fost trezit la realitate. Atunci poți să vezi un ritm în orice, chiar dacă nu se mișcă. Atât în lucrurile fizice, cât și în cele psihice sau poate chiar și spirituale.

Ritmul este important, pentru că îl poți învăța. Îl poți folosi. După ce le înveți pe cele mai simple, poți începe să avansezi și, să vezi, ritmuri mai rapide, mai complexe. Mai complete.

Credința mea este că marile genii nu numai că au știut acest fapt al vieții, dar că l-au și învățat foarte bine.

Nimic pe sub

Nu mai vreau câte puțin din nimic. Nu mai cred orice mi se spune. Nu mai am răbdare când îmi dau seama că sunt prostit pe față. Nu mai îmi place să aștept. Nici nu mă mai grăbesc. Nu mai las de la mine. Nu mă mai abțin când vreau să spun ceva. Nu mai am respect pentru nimic acolo unde nu sunt respectat. Nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu.

Cam mulți de nu mă încearcă în ultima vreme, dar eu încerc să îi resping cu din ce în ce mai puțină hotărâre. S-ar putea numi maturizare, dar vine cu un pachet prea mare de limitări ca să o accept. Și totuși, unele le-aș adopta, măcar să fiu sigur că ies intact din orice situație în care am pierdut în trecut.

Însă există un anume nu, pe care-l voi urma în weekend-ul următor:

Nu port nimic pe sub pantaloni, la mare.

No pressure

Pregătirea pentru licență are un mers anevoios. Dar merge. Cel mai ciudat e că deși dorm mai mult, stau în casă mai mult, mănânc când am chef și nu trebuie să mă trezesc zilnic de dimineață ca să mă duc la muncă, totuși sunt mai obosit. Sau poate e lene. Oricum, mersul pregătirii mi-l fac singur greu, nu e nimeni altcineva de vină.

Hai să vină joi.

Oaiouai ?

Am I listening to Koop so much these days?

Ec lipsa

Luna se vede perfect de aici, dar n-o să se mai vadă în curând. În seara asta Ea se ascunde de El. O să fie foarte rece față de El. Din cauza lui.

Eclipsa, 15 iunie 2011, de pe balcon

Feel like

Acum că am absolvit, am chef de aventuri și de relații. În schimb, sunt presat ca jambonul de pui să dau licența. Ce e mai interesant și cere detalii? Faptul că am spus tâmpenia aia cu jambonul de pui sau faptul că trebuie să dau licența?

Faza cu jambonul e un inside joke care a pornit de la o etichetă a produsului menționat, pe care scria: Jambon presat de pui. Multe întrebări se revarsă peste mintea mea atunci când mă gândesc la eticheta asta:
- De ce îl presează puiul pe jambon?
- Ce a făcut jambonul ca să fie presat de pui?
- Cum îl presează puiul pe jambon?
- Îi datorează bani puiului acest jambon?
- Dacă puiul îl presează pe jambon, atunci ce face jambonul în privința asta?

În fine. (A. spunea mereu În fine atunci când nu-i convenea ceva)
Pe 22 dau licența. De fapt, examenul, că nu e chiar o licență. Sau e licență, dar nu fac proiect de licență. Mai sunt 16 zile și încă nu m-am apucat de învățat.

M-am ars la ștrand.

Merite

"Nimeni nu decide ce merit eu."


Nici măcar eu.

Netulburati

     El, un gherțoi cu mâna dreaptă-n ghips. Pe stânga o leagănă pe lângă corp de parcă ar ține cu ea de o găleată. Vine dinspre magazinul Unirii și pășește agale ca un veritabil boss.
     Ea, cu telefonul la ureche și puțin grăbită. Vine către magazinul Unirii, pe niște tocuri semi-înalte, fără să fie foarte atentă la restul lumii.
     Se intersectează.
     De la unul din ei cade o sticlă de zero cinci de apă. În dreptul lor era o femeie cu un copil într-un cărucior, la cerșit. Se opresc amândoi și se uită în urmă unul la altul, apoi la sticla de pe jos. Nu se citește decât confuzie pe fețele lor, de parcă niciunul nu știa a cui era sticla sau ce se întâmplase exact.
     Niciunul nu o mai ridică.
     Au văzut oare cerșetoarea?

     Merge fiecare pe drumul lui.
     Sunt netulburați.

Integralist

În sfârşit. Libertate, frate!