Fuck you, I won't do what you tell me!

Intalnirea de gradul 2

De ce atunci când mergi la veceu, și dupa ce ai o întâlnire de gradul 2, trebuie să te speli pe mâini? Nu te speli pentru că ai făcut ce ai făcut. Nuuu! Te speli pentru că așa ți se pare că trebuie!

De câte ori v-ați murdărit pe mâini, la veceu? Dacă nu ai 5 ani, atunci trebuie să fii Autist Powers ca să reușești așa ceva. Nu am nimic cu autiștii.

Deci, dacă nu intri în contact cu murdăria aia nenorocită... atunci de ce te speli??? Lasă că pui mâna pe tot felul de suprafețe și prin locuri "speciale". Te speli pentru că nu vrei să ai nici măcar în mintea ta căcat pe mâini!

Perspectiva corectă

Oamenii au gusturi diferite. Dacă toţi am avea acelaşi gust am fi doar carne de pui. Pui de găină. Nu e nimic rău la carnea de pui, doar că uneori mai vrei şi niste porc. Sau miel. Sau orice altceva înafară de pui. Şi de ce zic că am fi asemanatori cu carnea de pui? Pentru că puii sunt pui. Şi sunt plictisiţi de moarte. Până şi carnea lor e plictisitoare.

Şi cum ziceam... Mă bucur că mi-am dat seama în sfârşit că oamenii nu vor fi niciodată doar carne de pui. Mereu m-a sâcâit vorba aia, că : Gusturile nu se discută. Dacă ai o problemă şi nu vrei să o rezolvi cel mai direct, măcar nu te mai stresa cu ea. Accepţi adevărul şi mergi mai departe. "Gusturile nu se discută" de fapt te sâcâie şi mai tare. Te simţi ca şi cum ai primit un picior in faţă de la un copil enervant, care te demontează, pentru că ştie ce poţi şi ce nu poţi. Nu poţi riposta, pentru că e doar un copil, dar ai vrea să-l strangi de gât cu toată forţa ca să te eliberezi de atâta ură.

Cum ar fi să fie toată omenirea izolată? Nimeni să nu ştie de nimeni, să nu audă pe nimeni, să nu vadă pe nimeni. Am putea să fim ce fel de carne am vrea, oricând. Dar n-am mai fi o omenire apoi. Nici n-am mai şti nimic despre mai multe tipuri de carne. Am mânca numai carne de pui. Şi am fi plictisiţi de plictiseala noastră.

M-am gândit la asta mai de mult, dar niciodată nu am meditat complet asupra ideii. Unii oameni pur şi simplu nu se gândesc niciodată la "De ce?". Cred că de-asta s-a inventat religia, religiile. Unii oameni au nevoie de instrucţiuni ca să ajungă să se gândească la "De ce?" şi religia e ceea ce. Cred că oamenii sunt atei la bază. Vroiam să spun că suntem animale, dar nu e corect. Nu cred că am fost animale niciodată. Poate chiar ideea de animal e greşită. Dacă mă gândesc mai bine, cred că împărţirea asta între oameni şi "restul" e depăşită de mult, dar tot mai ţinem de ea. Nu cumva tot religia a făcut asta pentru prima oară? Povestea Genezei cred că există cam de când au apărut religiile, nu numai cea creştină. Şi de la una la alta, toate sunt absurde si ilogice. Dar măcar au un merit. Măcar plantează o sămânţă în minţile oamenilor. Poate chiar intenţionat s-a lăsat această greşeală şi chiar toate greşelile care există în toate religiile. Oamenii chiar au primit instructiuni în celebra vorbă creştină : "Crede şi nu cerceta."

Prima întrebare pe care ar pune-o orice om ar fi "De ce?"!

Stranutatul iti inchide toti ochii...

Eram azi pe veceu, incantat ca aveam de-a face cu un "lungan". Cel mai mult imi place cand ma despart de "lungani" pentru ca ma simt ca si cum am facut ceva bine... si mult! Parca ma simt mai sanatos dintr-o data.
Din nefericire, mi-a venit sa stranut si, pe langa ochii din cap, a mai fost un ochi care s-a inchis din reflex. "Lunganul" a fost secerat intr-o clipita si totul s-a terminat.

Not happy

Uneori, prefer sa ma las batut, sa renunt la orice actiune care mi-ar putea ridica moralul, sa raman in starea aia de plictiseala si sa pastrez sentimentul ala de vinovatie sau... de pierdere.

Oricand as putea sa ma prefac ca nu e nimic, ca totul e OK si ca pot sa ma distrez fara nici un fel de griji. Dar am in mine sentimentul asta permanent, ca totul e o minciuna, ca ignor adevarul si ca prefer sa mentin starea asta.

Starea asta in care ma aflu eu, in care sunt si prietenii mei, in care lumea pare ca ajunge, incetul cu incetul. Nu mai gandim, pentru ca avem calculatoare, nu mai citim pentru ca avem filme, nu mai scriem, pentru ca avem ce citi...

Ar trebui sa incepem cu totii sa acceptam si sa infruntam adevarul: suntem pe calea pierzaniei... Problemele pe care le avem cu totii: poluarea, razboaiele, bolile "incurabile", datoriile si schemele politice sunt "fumate". Dupa un timp, devine plictisitor sa auzim de aceeasi problema mereu. Asa ca trecem peste, ca oricum nu ne deranjeaza pe noi. Vezi un accident la stiri, asculti ce au inventat reporterii si apoi dai pe un film, dar daca esti implicat in unul, iti schimba viata... sau asa crezi. Oricum nu se poate face nimic, daca esti unul singur.

Si probabil asa simt multi oameni, care ar putea sa faca ceva, dar prefera sa stea deoparte, sa fie in siguranta in lumea lor si sa nu deranjeze pe nimeni, pentru ca de fapt s-ar deranja pe ei insisi. Totusi eu vorbesc de starea mea personala, dar simt ca si restul au aceeasi impresie... sau poate ca ar trebui macar...

"Esti ciudat" e descrierea cea mai sincera si mai adevarata pe care mi-a facut-o cineva pana acum. Nu incerca sa raporteze ce sunt eu, cu ce era ea. Nu se gandea ca fac bine sau rau daca ar fi dupa ea, nu ma judeca dupa ce stia, ci dupa ce nu stia. Imi place sa fiu ciudat, sa nu vad lumea asa cum vrea sa fie vazuta, ci asa cum vreau eu s-o vad si asa cum consider ca trebuie sa fie vazuta.

Vreau sa fac eu multe, dar nu ma voi apuca niciodata de unul singur. Pentru ca n-am curaj sa fiu nebun, daca stiu ca se poate sa nu fiu nebun...