Tu blog ornatu blog

Ai geast uanted tu sei zet aim caming beac.

Shiiiiiiiii!

Unde pleci?

- Unde pleci?
- Din viața ta.


N-a fost decât o despărțire pe net. Nici măcar n-a fost prima oară când s-a întâmplat asta. Rămâne doar o singură întrebare:

Cine o să se țină de cuvânt?

Hmm Hmm

Neutru

Sunt neutru. Mă retrag din orice posibilitate, pentru că a devenit o obișnuință pentru mine să îmi sabotez viața. Atunci când se poate, când e totul sigur și pregătit cu mult timp înainte, mă prefac că-mi pasă. Îmi depășesc barierele și limitările, pentru că sunt și eu om și îmi place să mă avânt în a face ceva plăcut, mai ales dacă totul decurge în siguranță. Totuși, văd că nimeni nu face asta pentru mine, nu am simțit niciodată o reciprocitate care să se apropie de nivelul la care mă dedic eu, atunci când vreau. De aceea mă retrag în neutralitatea mea. De aceea nu prea îmi pasă. Pare complicat și inutil, știu. Dar mie îmi place să fiu complicat, să nu fac parte din ceea ce e cotidian, obișnuit, plictisitor. Sunt neutru, pentru că sunt cel mai greu de convins, cel mai greu de înțeles și cel mai greu de impresionat.


Ar fi prea ușor altfel.

Parfum

Sunt unele fețe pe care le recunosc în metrou, ale oamenilor care merg zilnic spre muncă, la fel ca mine. Fără nume și fără identitate pentru că nimeni nu face cunoștință cu nimeni. Corpul meu stă pe un scaun, tolănit, dar mintea este parțial absentă, scufundată în muzica pe care o ascult. Deodată, mirosul parfumului ei îmi distruge armonia. Ochii se trezesc din amorțeală și încep să caute printre statuile vii din jurul meu. Era o ea, alături de al ei.

Pentru mine, parfumul a fost mereu aliatul care îmi șoptea mici minciuni pe care le credeam cu toată ființa.
   
     - Nu mai există un zid... sau poate e doar o mică bordură, hai... îmi spunea, făcându-mi semn să mă apropii.


Parfumul e un aliat, dar nu mereu unul sincer.