Să râzi ca simplu prieten nu a fost niciodată mai greu. De fapt nici nu cred că m-am mai chinuit să mă prefac. Drumul liber se întinde ca un traseu de rollercoaster în faţa noastră şi urcuşurile, coborârile şi curbele te minunează, dar nu eşti niciodată sigur dacă e de la tine sau de la celălalt.
Tu poţi să te îmbeţi, dar dacă te-a îmbătat celălalt?
Eşti ca într-o aventură şi joci rolul călăreţului care vine în ultima clipă şi salvează situaţia. Numai că nu ştii dacă eşti lucid sau dacă nu te-a vrăjit spiritul celuilalt, pentru că de data asta îţi place să ajuţi. Oameni noi, oportunităţi noi, vise noi şi magice. Totul datorită cuiva, care te face să fii gelos pentru că nu mereu e atent numai la tine.
Şi apoi, la sfârşitul aventurii, te simţi magic, ca şi îmbrăţişat de doar o simplă atingere pe obraz.
În final, totul revine la normal.
30 decembrie 2009
29 decembrie 2009
Gălăgie
Visul cu gălăgie este cel mai groaznic coşmar posibil. Eşti doar un punct care vede şi aude tot, iar în jurul tău se aude o gălăgie constantă şi diabolică. Vezi oameni cu feţele încruntate care ţipă la tine sau unii la alţii. Auzi lucruri care nici nu ar trebui să facă zgomot. Cum ar fi o gogoaşă care stă pe masă, dar care scoate un sunet infernal de care nu ai cum să scapi. Şi masa are un zumzet piuit şi ţi se pare că îţi toacă încet toate celulele care receptează sunetul, deşi nu ai nici o celulă, pentru că nu eşti nimic.
Când te trezeşti, totul e acoperit de linişte şi pace. Încă ţi-e frică, dar ai scăpat.
Paşte Fericit!
Se apropie sărbătorile şi mă simt din ce în ce mai ciudat. Nimeni nu a făcut ouă roşii. N-am mai văzut decât carne de porc, de vită, dar carne de... miei pula!
28 decembrie 2009
Life of Pedro
Part 2
It seemed like he had no choice, but this solution was his idea from the beginning. Feeding was an option for Pedro. The babies didn't even have teeth yet. Without a woman to nurse their hungry mouths, there was only one possible way to feed them.
He remembered that time when he was very young and he'd tried to feed the doll-girl. That event shook him up, because he was feeling shame but what was dazzling to him was the question.
- Why do I feel ashamed?
It was now that he realized the truth. It was nothing to be ashamed of.
- Even scientists agreed, he remembered. Or at least that was the thing he memorized from the documentary he once saw at TV.
It seemed like he had no choice, but this solution was his idea from the beginning. Feeding was an option for Pedro. The babies didn't even have teeth yet. Without a woman to nurse their hungry mouths, there was only one possible way to feed them.
He remembered that time when he was very young and he'd tried to feed the doll-girl. That event shook him up, because he was feeling shame but what was dazzling to him was the question.
- Why do I feel ashamed?
It was now that he realized the truth. It was nothing to be ashamed of.
- Even scientists agreed, he remembered. Or at least that was the thing he memorized from the documentary he once saw at TV.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)