10 septembrie 2007

Cu capul in nori...

Nu de putine ori ma vei vedea cu capul in nori, la propriu.

Am observat la mine ca privesc cerul destul de des, fie noapte, fie zi.
Nu e ca si cum incerc sa descopar nori pe cer, care sa aiba niste forme ciudate, dar in acelasi timp mistice sau sa vad stele pe cer, in
constelatii pe care nu le cunosc numele...

Privesc cerul si observ ca, desi nu vad nimic special, extraordinar sau neobisnuit, ceva ma atrage. Ma atrage si parca simt constant ca de fiecare data ma voi uita in sus, voi vedea acel ceva, voi vedea ceva nevazut pana atunci...

Daca asta inseamna sa fii in contact cu divinitatea sau nu, e peste mintea mea...

Poate doar sunt fals, poate am vazut prea multe filme si ma astept
sa se intample ceva senzational, cum ar fi un OZN sau vreun meteorit nimicitor... Poate voi vedea fulgerul care ma va atinge si voi atinge
nirvana intr-o singura clipa inaintea clipei finale...

Imi pare bine ca am facut liceul la filologie si n-am ajuns un
matematician cu o gandire fixa si logica... Imi place sa visez!

2 comentarii:

Rosu de inger spunea...

Bun venit pe blogosfera:P
Si eu privesc mult cerul.. motive? Pentru ca exprima mister, pentru ca niciodata nu e la fel, albastrul de azi nu va fi niciodata acelasi albastru de maine, pentru ca pot sa ating orice, oameni, frunze, flori, dar ...nu si cerul..:) Pentru ca ma indeamna sa visez, pentru ca starile mele sufletesti se aseamana cu el.. pentru ca.. pentru ca.. sunt o mie de motive :P
Te-am tzucat :*

buburuza spunea...

cand citesc tot ce scrii aici...imi aduc aminte de zilele cand iti ceream jurnalu'. si-mi facea chiar placere sa-l citesc, astept in continuare noul tau caiet mare care statea ascuns in buzunarul secret al ghiozdanului, imi place sa vad acelasi alex.... filozoful, visatorul....:) :* chiar ma bucur k ai ramas acelasi