25 aprilie 2011

Umanitarii

Maneliştii sunt umanitari, de felul lor. Subiectul umanitar de azi este: Petrecerea la manelişti!

Când e vorba de o petrecere reuşită, ei îţi arată că muzica trebuie împărtăşită cu toţi vecinii, ba chiar tot cartierul dacă se poate. Iar grătarul pe care îl fac ei e de asemenea făcut într-un mod educaţional, ca să vadă toată strada cum trebuie făcut un grătar ca la carte: adică se face pe stradă, în faţa porţii deschise larg, prin care se poate vedea şi masa îmbelşugată pe care o au ei în curte. Asta dacă nu e şi masa pe stradă de asemenea.

Toată lumea ştie că un bun umanitar nu are prejudecăţi, de aceea maneliştii nu se sfiază să difuzeze şi unele (mai toate de fapt) melodii cu tentă sexuală, pentru că în acest fel copiii lor vor avea parte de o educaţie sexuală corectă şi în acelaşi timp şi de distracţie şi voie bună.

Apropo de ultimele cuvinte din propoziţia precedentă, nu chiar totul se rezumă la voie bună pentru manelişti! Dacă se întâmplă să nu îi convină cuiva metodele folosite de aceştia pentru a îşi desfăşura activitatea umanitară, aceştia se reped de asemenea să ofere lecţii despre cum să te baţi într-un mod cât mai eficient! De exemplu: la o ceartă aparent inofensivă cu vecinii, trebuie să te pregăteşti de bătaie, ba chiar să vii şi cu o furcă dacă ai la îndemână (caz real).

Continuăm data viitoare cu alte lecţii importante de la prietenii noştri umanitari,
Maneliştii!

24 aprilie 2011

Senzatie

E al nu-știu-câtelea articol cu titlul ăsta. De fiecare dată a fost ceva diferit de spus, iar acum e senzația cea mai ciudată: eu sunt Omul Rău din viața mea.

Nu pentru mine. Pentru mine, sunt doar așa cum sunt: nici rău, nici bun, nici perfect.

În noaptea de Paște nu am putut să dorm bine. Mă uitam pur și simplu la mâna mea dreaptă, ca să nu sângerez pe pernă. În mintea mea făceam tot felul de scheme și redifuzam momentele imaginându-mi cum ar fi trebuit să acționez, iar în afara minții, undeva în spatele urechii stângi, simțeam una din greșeli.

Am ajuns să văd aceleași cuvinte peste tot, la toată lumea cu care am interacționat vreodată:
Lângă neîncredere, mereu neînțelegere.

Și eu care credeam că mi-am asumat rolul corect. Cu mulți ani în urmă, prin școala generală, am aflat că numele meu are o semnificație specială: care apără pe oameni. Fiind doar un copil, credeam că numai eu port numele ăsta special, iar restul erau numiți așa doar că sună bine.

Eh...

Dacă trebuie să fiu rău, voi fi rău de-acum încolo. Asta nu înseamnă că m-am schimbat sau că mă voi schimba vreodată.

  Zanchy & Shamoun - Bitch Please (die original) by Minister Shamoun

P.S. Melodia din email e drăguță, dar nu ți-aș dedica așa ceva ție niciodată. Știi care e melodia mea. Nu o schimb. Zilele trec ;)

18 aprilie 2011

Cancer

Maria: Ştii fată că există o plantă care îţi dă "cancer"?
Ioana: Fugi fată de-aici, adică ce vrei să zici, că o fumezi şi apoi eşti ca-n cer?

Cadouri

Mai întâi mi-am făcut singur cadou un duş, dimineaţa. Stau încă puţin sub apa caldă ca să mă relaxez. Parcă am în minte un gând secret, pe care nu pot decât să-l simt, cum se scurge în mintea mea la fel ca apa de pe mine. Nu prea mai am baterie la telefon, dar e perfect. Îmi permit să ascult şi muzică la el în timp ce zbor spre facultate într-o maşină căruia nu-i merge radioul.


Gaborii îmi fac şi ei un cadou special din partea lor. Am trecut pe galben la semafor. Ştiam că greşesc şi totuşi nu m-am simţit deloc panicat când i-am văzut că-mi fac semn să opresc. Şi acolo unde am oprit, tocmai venea maşina în staţie. Tuzgureanu îmi zice să trag mai înapoi, eu mergeam mai în faţă. Îi fac semn cu mâna şi spun răstit, dar pe un ton cooperativ: Vine autobuzul!
- De ce treceţi pe galben când puteaţi să opriţi dacă vroiaţi, că aveaţi timp? Puteaţi să procedaţi corect.
- Da, am văzut că era galben, dar nu m-am gândit că fac ceva incorect când am trecut.
...
- Ar trebui să fiţi un pic mai atent, că e vorba de mulţi bani, amenzi, bătăi de cap. Aveaţi centura pusă?
- Da. Am să fiu mai atent. O zi bună.


Liftul din facultate e de obicei oprit duminica, dar acum mergea, pentru că avem o colegă în scaun cu rotile. Eu nu ştiam asta şi o luasem direct pe scări. Colegii mei care tocmai coborau pe scări îmi fac cadou să nu mai urc degeaba şi să merg într-un bar mai bine, cu ei. Şi-aşa am descoperit mai apoi că venisem cu setările greşite la facultate. Neatent, în continuare.


În mijlocul nopţii, visez că vorbesc la telefon cu cineva. Nu mai era în ţară, ci plecase în Franţa. Îmi spune că discuţia noastră nu e bună, pentru că ea o să fie afectată şi nu ştie ce o să se întâmple în continuare. Îmi convenea chiar şi atât. Apoi, mai mult din dorinţa pe care n-o înţelesesem încă de dimineaţă de sub duş, am şi văzut-o. Până am deschis ochii.


Era doar un vis şi nimic nu a fost real.
Neatent, în continuare.

5 aprilie 2011

Drone

Te speli pe cap?
Ce naiba e în șamponul ăla?
Te-ai gândit vreodată?
Chiar dacă scrie pe cutie, tu oricum nu ești expert în chimie și în dermatologie ca să știi ce îți face, de fapt, substanța aia.
Paranoia?

Ai răcit?
Te doare capul?
Ia o pastilă!
De ce?
Ce substanțe benefice are medicamentul ăla?
Mai știi și altceva în afară de medicamente?
Paranoia?

Muncești sau o să muncești.
Ai întârziat?
Ai făcut o greșeală?
Vorbești de la egal la egal cu șeful tău, superiorul tău?
Ai nevoie de bani, nu?
Paranoia?

Ești Om?
Ești maimuțoi avansat?
Dormi?
Somn ușor!
Te-ai îndrăgostit?
Ești rasist?

Ești doar o dronă, hai pa!