30 decembrie 2009

Senzație...

Să râzi ca simplu prieten nu a fost niciodată mai greu. De fapt nici nu cred că m-am mai chinuit să mă prefac. Drumul liber se întinde ca un traseu de rollercoaster în faţa noastră şi urcuşurile, coborârile şi curbele te minunează, dar nu eşti niciodată sigur dacă e de la tine sau de la celălalt.

    Tu poţi să te îmbeţi, dar dacă te-a îmbătat celălalt?

Eşti ca într-o aventură şi joci rolul călăreţului care vine în ultima clipă şi salvează situaţia. Numai că nu ştii dacă eşti lucid sau dacă nu te-a vrăjit spiritul celuilalt, pentru că de data asta îţi place să ajuţi. Oameni noi, oportunităţi noi, vise noi şi magice. Totul datorită cuiva, care te face să fii gelos pentru că nu mereu e atent numai la tine.

Şi apoi, la sfârşitul aventurii, te simţi magic, ca şi îmbrăţişat de doar o simplă atingere pe obraz.

În final, totul revine la normal.

29 decembrie 2009

Gălăgie

Visul cu gălăgie este cel mai groaznic coşmar posibil. Eşti doar un punct care vede şi aude tot, iar în jurul tău se aude o gălăgie constantă şi diabolică. Vezi oameni cu feţele încruntate care ţipă la tine sau unii la alţii. Auzi lucruri care nici nu ar trebui să facă zgomot. Cum ar fi o gogoaşă care stă pe masă, dar care scoate un sunet infernal de care nu ai cum să scapi. Şi masa are un zumzet piuit şi ţi se pare că îţi toacă încet toate celulele care receptează sunetul, deşi nu ai nici o celulă, pentru că nu eşti nimic.

Când te trezeşti, totul e acoperit de linişte şi pace. Încă ţi-e frică, dar ai scăpat.

Paşte Fericit!

Se apropie sărbătorile şi mă simt din ce în ce mai ciudat. Nimeni nu a făcut ouă roşii. N-am mai văzut decât carne de porc, de vită, dar carne de... miei pula!

28 decembrie 2009

OMG! OWNED!

Life of Pedro

Part 2

It seemed like he had no choice, but this solution was his idea from the beginning. Feeding was an option for Pedro. The babies didn't even have teeth yet. Without a woman to nurse their hungry mouths, there was only one possible way to feed them.

He remembered that time when he was very young and he'd tried to feed the doll-girl. That event shook him up, because he was feeling shame but what was dazzling to him was the question.

- Why do I feel ashamed?

It was now that he realized the truth. It was nothing to be ashamed of.
- Even scientists agreed, he remembered. Or at least that was the thing he memorized from the documentary he once saw at TV.

Life of Pedro

Part 1

His greatest pleasure of them all was the mental torture he was putting himself through every time he was doing it. Sex was only physical before that, while now his mind was having sex as well. It's the best thing that had happened to him ever. Humankind had fulfilled his dreams and desires by dieing.

All that remained of humanity was Pedro and two babies. Not a pretty picture. For Pedro, chance had finally died and, as any man who sees himself cornered by certainty, he thought of the most important thing he could do for himself and for the babies. Feeding.

27 decembrie 2009

Leftside Wobble

"What we've got here is... failure to communicate. Some men you just can't reach. So you get what we had here last week, which is the way he wants it... well, he gets it. I don't like it any more than you men."
                                                            Captain, Road Prison 36


Search for him, for his music, spread his name everywhere, make him notice the fact that he's been noticed. If he gets real big we might see him one day on a concert stage in our vicinity. Music is the drug and this guy is my personal dealer. I'm gonna make myself a T-shirt with his name and a link to his http://soundcloud.com/ page, because that's how much I like what he's doing. My blood goes into a leftside wobble, deep into my chest, whenever this music reaches my ears.

26 decembrie 2009

Feghet

No, io ştâu câ ţi lene sâ şiteşti când si scriie corept, dar a sâ ti văz şitind aista.

Primulos, si disfaşi plicurul. Apăi unbli prin sămânţă di parcă-i ave greble-n loc di mâni. Sicundo, disfaşi u ţigarî şî înbraşi sămânţili în tătunul dân ţigarî pân si-aşeză dămpreună. Tripatru, făş ăn filtăr şî-l pui pi locu lui. Făiţa si pună păstă siminţili aşăzate cu tătun şî cu ză filtăr la capât şî apoi si răstarnă canţânutu-n făiţă. Faiţa i tăcmai bunî dă rulat aşă că să faşi cornent cu căpac dă filtăr şî sugrămată-n altălalt capat al cornentului cară si faşî.

Apoiolos, ăduci cornentul aista, cari să nămeşte joiind, la bucă să-l fămezi ca pă ţigarî.

24 decembrie 2009

Senzatie...

Te loveşte direct în străfundul minţii. Nişte cuvinte spuse la supărare îţi dezvăluie atât de multe şi începi să vezi ramificaţii în toată existenţa ta, încât rămâi fără... cuvinte.

Mai întâi te gândeşti să pleci. Aşa că te ridici şi îţi mişti cadavrul departe de locul unde totul a devenit clar. Suspiciunile şi gândurile cele mai negre te trag în jos şi te ţin de picioare, dar te mişti. S-a vorbit despre orice, numai despre adevăr nu. Tot ceea ce s-a zis a fost suficient, însă, pentru că au fost necesare doar două cuvinte, pe care le prinzi dintr-un discurs grăbit. Certurile au ceva bun în ele, pentru că te fac să fii mai atent, mai lucid. Şi apoi, după ce eşti pregătit, te doboară.

Nişte cuvinte spuse la supărare îţi arată omul în adevăratul sens al cuvântului.

Cea mai neagră şi mai urâtă energie m-a atacat acum. Ce pula mea fac? Nu există scăpare, pentru că totul este în mintea mea, în mine, în tot ceea ce mă reprezintă. Am devenit imaterial, un demon. Începe durerea.

E intensă şi chinuitoare, aproape ca o tortură. Bariera psihicului este distrusă şi începi să te simţi rău fizic. Te doare gâtul şi pieptul ca şi cum durerea o aveai de când te-ai născut. Şi apoi te gândeşti că e chiar aşa, de când te-ai născut, numai că minciunile şi prefacerile te-au ţinut anesteziat. Involuntar, voluntar, suspini şi simţi cum ochii devin din ce în ce mai umezi, până când nu mai vezi clar. Nu clipeşti, nu te ştergi.

Totul pare a fi o glumă proastă, un coşmar, un joc pe l-ai jucat încă de la început şi acum că s-a terminat, eşti tâmp. Eşti un străin printre străini. Eşti singur.

Nişte cuvinte spuse la supărare... te-au posedat.

21 decembrie 2009

Strănutatul îţi închide toţi ochii... 2

Eram azi deasupra veceului şi trăgeam la ţintă ca deobicei. Jetul pe care-l lăsam liber în veceu era provocat de consumul de bere, care mă mai trimisese mai devreme tot aici. Aproape mereu când sunt faţă în faţă cu jetul ăsta îmi aduc aminte de profesorul de desen din generală. 


- Cu cât culoarea urinei este mai roşiatică, cu atât corpul vostru este mai bolnav.


Nimeni nu a zis nimic, pentru că profesorul tocmai spusese asta din senin, ca şi cum ar fi gândit cu voce tare.





În timp ce mă gândeam la ceea ce ne zisese profesorul atunci şi mai şi analizam culoarea jetului pentru a stabili dacă nuanţa sa este normal de galbenă, s-a produs dezastrul: mi-a venit să strănut şi totul s-a terminat brusc. Am închis ochii, m-am zdruncinat bine, dar se pare că am închis şi alte orificii care ar putea fi numite ochi. De exemplu şarpele cu un ochi.


Jetul s-a stins într-un bici lichid şi după ce mi-am deschis ochii, am răsuflat uşurat.

20 decembrie 2009

Lopată

A venit iarna. Se apropie Crăciunul și Anul Nou. Nimeni nu mai are bani de cheltuit, mai ales pe distracții.

Trezit de dimineață, cu noaptea în cap la ora 10, merg să mă tund, la frizeria unde e Florian Țiganul, frizerul preferat al unui alt purtător de nume al plantelor frumoase, dar mă tund la o domnișoară. Nu mai știu, dar cred că până acum n-am mai întâlnit o frizeriță mai amabilă, motiv pentru care las 5 lei pe nevăzute într-un buzunar.

Treaba pe care o am pare simplă, mai ales acum după ce sunt tuns și mă simt bine. Două lopeți și de restul anti-gel. Bricostore mai întâi, e o mică aglomerație, dar nu se simte agitație și pare chiar intim să te plimbi printre raioane cu restul oamenilor. Trecem la Cora, dar nici aici nu vedem urmă de lopeți.

Cartierul 23 august, plin de service-uri auto și depozite de materiale de construcții. Dacă nu suntem atenți, or să ajungă să fie mai multe firme decât case aici. Turul cartierului se face rapid și ultima oprire e străjuită de doi lei deghizați în câini. Lei jucăuși.

Direcția nouă: Selgros Pantelimon. Panica de cumpărături la un loc cu restul lumii, după cum se pare aici, mă grăbește și nu am decât să ies și de-aici. Singurul mod de a ieși era pe la casele de marcat și eu zbor pe lângă una ca și cum pierdeam autobuzul. Deja, cu noua tunsoare, frigul parcă se simțea din ce în ce mai puțin.

Oborul este un loc fascinant. În primul rând, locul meu de parcare este exact la intrarea în târg. În al doilea rând, toate acoperișurile improvizate ale barăcilor sunt cu aproape un cap mai jos decât mine, deci plimbarea mea scurtă printre tarabe îmi impregnează o temporară panică de a nu fi drept.

- Ce să faci cu aia, să te întorci la mine cu ea ruptă? Ia de-aici din aluminiu sau din fier, cum trebuie să fie o lopată.

Aluminiul, se pare, este foarte scump: "60 de lei, dar e 70 la alții."
- Bine atunci, să fie în continuare.
În ultimul rând, Oborul este plin de voci. Mai plin ca tot ce am văzut până acum. O voce spune alteia că tramvaiele nu mai merg pe-aici. Eu am mers de la semafor până la târg în spatele unui tramvai. Și când am ieșit, tramvaiul venea iar din spate.

Adevărata panică nu începe decât atunci când intri în pas lent la Kaufland și ajungi să fugi spre ieșire și constați că nu ai pe unde. Sunt prins într-o capcană a nesătulilor. Cozile de oameni și cărucioare sunt ca niște rădăcini de copaci, care s-au extins peste tot și nu poți să treci decât dacă îi deranjezi pe codași. Unii chiar au pe față expresia celebră de parcă ar zice ca pe vremuri: "Pe aici nu se trece!". Oprit și panicat, soluția îmi vine când mă gândesc la vomă. Tot ce bagi în gură, iese tot pe gură. Așa că ieșirea este de fapt intrarea, iar navigatul printre raioane, după paravane și pereți care despart începutul de restul magazinului, mă aduce iar la zăpadă.

Zăpada asta e ciudată. Plăcută văzului, urâtă de celelalte simțuri. Zăpada mă face să mă gândesc la legile universului, pentru că îmi arată cum stau lucrurile. Zăpada nu vrea să fie lopătată, nu va fi lopătată.

Mereu am fost un pic confuz în zona Ghica, așa că merg după amintiri și le văd înaintea mea ca pe niște pași care trebuie făcuți pentru a scăpa cu bine. Mă enervează parbrizul, este murdar și mă murdărește și pe mine.

Niciodată n-am auzit muzica de la radio ca acum. Cel mai surprinzător că volumul dat spre maxim îmbunătățește chiar și melodiile care altfel te-ar enerva. Cum ar fi orice de la Bon Jovi. Parcarea în Carrefour este plină, rău. Unele locuri sunt blocate de munțișori de zăpadă jegoasă, dar locul meu este perfect pentru că-mi permite să las un pic mașina în stradă și tot să fie loc destul ca să treacă altele.

Cel mai ciudat este că, în mintea mea, șansele de a mai găsi ceea ce caut par să fie la fel ca și la început. Adică mari și foarte probabile. Surprinzător, situația în magazin este aproape bună. Parcarea era ca un purgatoriu, care m-a împins în ceea ce părea a fi o altă capcană. Drumul înapoi spre mașină este chiar liniștit, mai ales că sunt conștient de alunecușul format din asfalt, zăpadă topită și talpa de cauciuc a bocancilor.

Praktiker și Metro. Voluntari. Parcare cu care sunt familiarizat și puțină lume. Puține mașini. Printre raioane abia dacă vezi vreo persoană fizică. Suntem intruși într-o lume a facturilor și a declarațiilor. Deși este una dintre cele mai vechi, Praktiker are cea mai ciudată organizare a mărfurilor. Ieșirea mă face pentru prima oară să mă simt un pic dezamăgit. Aș fi vrut să cumpăr orice, dar n-avea rost. Metro e ceea ce a fost mereu: un loc unde intri cu card. Cam la fel ca și cu aluminiul din Obor, Metro este prea fandosit pentru binele meu.

Drumul cel mai frumos din tot Bucureștiul vizitat de mine în acea dimineață a devenit Centura. Liber și fără orice semn de zăpadă pe asfalt. Parbrizul mă enervează, mă murdărește și pe mine cu murdăria lui.

Din loc în loc, ochii mei scanează orice obiect în orice vitrină a oricărui magazin pe lângă care trec în viteză. Parchez. Sunt acasă. Mă gândesc deja să-mi iau lopată diseară, cu unii dintre tovarăși. Unii, pentru că alții sunt ori plecați, ori... plecați în pula mea de cetățeni.

19 decembrie 2009

Senzație

Mai întâi a fost o apropiere, la care am fost atent, dar nu mi s-a părut nimic important. Apoi ne-am cam apropiat bine și parcă ceea ce vorbeam și făceam cu restul erau doar de fațadă, pentru că noi vorbeam între noi, prin atingeri, prin pozițiile corpului, cu picioarele încrucișate sau rezemați umăr în umăr. Apoi am fost despărțiți un pic, din cauză că s-au rearanjat oamenii prin pat, dar imediat cum s-a făcut loc, apropierea s-a întâmplat din nou. Eram ca și cum am fi fost așa de zeci de ani și totul mi se părea nou, dar natural. Unul lângă altul, auzeam șoapte nerostite, neauzite și vedeam legături nevăzute.

Râsul nostru era diferit de al celorlalți, păream că râdeam de bucurie, iar faptul că aveam ceva amuzant de văzut ne elibera, pentru că ne descătușam toate emoțiile prin râs. Nici un dacă. Totul este așa cum trebuie să fie, până la cele mai neimportante condiții.

Abia aștept, iar. Când?

17 decembrie 2009

Lady Gaga, in real life






I don't need a glove!

Hota e mai bună ca tine

Cine știe de teoria conform căreia hotele absorb numai aburii? În cazul meu, am aflat de teoria asta când făceam omletă și ieșea fum de la tigaie. Se pare că fumul nu este pe lista hotelor, deci faptul că dădusem drumul la hotă nu ar fi făcut nimic ca să îl înlăture.





Deci dacă hota are abilitatea să tragă doar aburi, înseamnă că noi cu nasurile noastre suntem în pierdere, pentru că tragem pe nas și pe gură mai mult fum decât toate hotele din lume. Asta mai înseamnă că hotele nu ar avea probleme nici cu dependențele care ne distrug nouă trupurile: din simplul fapt că o hotă nu trage nimic decât aburi, înseamnă că nu ar putea să se apuce de fumat, ca apoi să treacă la treburi mai serioase, cum e marijuana sau cocaina. Dacă ne mai gândim și că o hotă nu are nici vene prin care să curgă sânge, atunci nu ar putea nici să bage heroină sau ketamină.


Întrebarea e dacă noi avem de pierdut în fața hotelor sau dacă hotele ar trebui să fie toate sinucigașe pentru că nu pot avea plăcerea de a încerca aceste mici neplăceri la care cad pradă oamenii?

In vino veritas!

De vinde, vinde vin de vin.

Paranormal?

- Paranormal?
- Nu numai, dar te și comporți aiurea.

Cea mai tare replică de la un sketch românesc vechi. Nici nu mai știu la ce era. Niște moldoveni care prezentau știrile. Apoi au dispărut oamenii din scenă și nu s-a mai auzit nimic de ei. Cred că au pățit la fel ca și Mondenii, dar nu au mai avut puterea media de a-și reveni sau de a se orienta pe la alte grupuri. Nu știu sigur dacă nu erau Planeta Moldova, așa că nu garantez.

14 decembrie 2009

Ofuscare

Ce rost are să vorbești cu cineva pe care nu-l agreezi, mai ales într-un ton plăcut?
Ce rost are să te speli dacă animalele abia se spală când dau de apă sau plouă?
Ce rost are să te separi de regnul animal dacă și tu te caci și te piși pe tine la fel ca toate animalele?
Ce rost are să fii credincios dacă te gândești la zeul tău numai când ai nevoie de el?
Ce rost are să îți găsești un rost în viață dacă toți avem un singur rost în moarte?
Ce rost are să simți că trupul tău cu toate nevoile sale sunt nepotrivite și că spiritul tău se va elibera de ele?
Ce rost are să separi sufletul de trup?
Ce rost are să găsești răspunsurile vieții când ești bătrân dacă nu le-ai ținut minte de când erai tânăr?
Ce rost are să dai rost rostului?

9 decembrie 2009

Tovarășe!

Toată lumea știe că oamenii se schimbă atunci când intră într-o relație.
E aproape normal, dacă te iei după normele comunității în care trăim.

Adevărul e că tovarășii sunt singurele persoane cu care poți să discuți despre orice și să îți accepte părerea.
Orice ar fi, mesajul tău este auzit, dacă persoanele cu care te simți tovarăș, în mod natural, îți răspund la păreri și te înțelegi cu ele.

Respect.

7 decembrie 2009

Băsescu za de lanțuri de parcă învinge o Ană a lui Manole, folosită ca fundație bine și împatriciuită.

Yachts - Psychic City (Classixx Remix)

Zeamă de varză

Alcoolul e zeamă de varză?

Meat Versus Soul (Forss vs Borg Live 2005) by Forss

Meat Versus Soul (Forss vs Borg Live 2005)  by  Forss

Minciuni

Comunicare. Cuvinte care exprimă gânduri. Idei.

Deodată, totul nu mai are sens, substanță. Ceea ce noi numim comunicare este atât de efemer și insignifiant, încât mă simt ca un mut. Se pare că ne mințim unii pe alții și ne amăgim chiar și pe noi înșiși până aproape ajungem să nu ne mai cunoaștem în oglindă. Cum am ajuns de la un început minim la acest stadiu obscur?

6 decembrie 2009

Moș Niculaie

Moș Niculaie vine cu un nou președinte pentru România. O fi bine, o fi rău... dacă ar fi regula moșului, am merita ceea ce vom primi. Vă simteți bine?

5 decembrie 2009

Test

Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism Terorism

4 decembrie 2009

Ce vrei să faci când te faci mare?

Știu că sună amuzant, dar cât se poate de serios, răspunsul meu la această întrebare ar fi: Nimic. Sau măcar să mă strădui să nu fac nimic.

1 decembrie 2009

Trebuie tinuta minte

There's an old joke... two elderly women are at a Catskill mountain
resort, and one of 'em says, "Boy, the food at this place is really
terrible." The other one says, "Yeah, I know; and such small portions."
Well, that's essentially how I feel about life — full of loneliness,
and misery, and suffering, and unhappiness — and it's all over much too
quickly.
  --Woody Allen

30 noiembrie 2009

Gen, iar

Apropo, GEN este de gen neutru, gen.

Gen

De ce se spune mereu cand treci pe langa una sau o vizitezi: ''Ia uite ce biserica frumoasa!''?
Si daca e vreo nunta in biserica aia si vezi mireasa zici: ''Ia uite ce mireasa frumoasa!''.

Ma cac.

26 noiembrie 2009

The Old must pay

It first started with the oldest folk. Those who were past their eighties and still holding on to their riches in vein had to be struck down. People at the countryside with vast terrains of old agricultural importance had to be struck down. Eventually, the world got younger and almost free. No more old beliefs and old prejudices could divide us anymore. Racism, stereotyping, greed and all the other types of hatred disappeared and the Earth was free at last. The youth embraced those differences and explored them, rather than hating them.

Money are gone.

Firms are gone.

Corporations are gone.

Poverty is gone.

War is gone.

Pollution is gone.

Petrol is gone.

The Old is gone.

We are free, at last!

19 noiembrie 2009

17 noiembrie 2009

Tomorrow never knows

The Beatles - Tomorrow Never Knows (Leftside Wobble Edit)-320K  by  Leftside Wobble


Turn off your mind, relax
and float down stream
It is not dying
It is not dying

Lay down all thought
Surrender to the void
It is shining
It is shining

That you may see
The meaning of within
It is being
It is being

That love is all
And love is everyone
It is knowing
It is knowing

That ignorance and hate
May mourn the dead
It is believing
It is believing

But listen to the
color of your dreams
It is not living
It is not living

Or play the game
existence to the end
Of the beginning
Of the beginning
Of the beginning
Of the beginning
Of the beginning
Of the beginning 

30 octombrie 2009

O idee geniala



Brainstorm este cel mai bun film SF din lume. Punct.

Nu vreau sa dau detalii despre ce se intampla sau care e ideea principala, pentru ca e mult mai important sa vezi un film si sa afli despre el in timp ce il vezi. Macar pentru mine, e important. Tot ce pot spune e ca nici nu trebuie sa iti placa filmele SF ca sa intelegi si sa iti placa ideea filmului. E geniala.

Datorita acestui film, mi-am mai completat lista de actori preferati cu inca o legenda: Christopher Walken. Si totusi nu neaparat actorul mi-a influentat alegerea. Ideea pe care au avut-o scenaristii m-a dat peste cap. Desi filmul e atat de vechi, eu nu-l vazusem pana acum vreun an si totusi aceasta idee geniala nu o mai vazusem in nici un alt film de pana atunci. Traducerea titlului e chiar asta: O idee geniala. Cel putin conform celor de la TCM, unde am avut norocul sa dau peste acest film, cand l-am vazut prima oara.

La fel ca si multe alte filme legendare, la acest film oricine poate sa gaseasca greseli si erori de care sa se agate si sa le foloseasca pentru a contesta geniul filmului. Nu conteaza nimic, daca ideea este atat de frumoasa si de odioasa in acelasi timp incat poti trece chiar si peste scena de la sfarsit cu laboratorul in haos, care e aiurea facuta, dar nu degeaba.

La fel ca si in cazul lui The Dark Knight, si la acest film unul dintre actorii principali a murit inainte de a fi finalizate filmarile, iar scenariul a trebuit sa fie modificat pentru a se ajunge la un sfarsit de film acceptabil. Natalie Wood a facut un rol cel putin bun, dar a murit spre final, insa filmul se pare ca n-a avut un asa succes ca celalalt film mai recent, cu supereroi si efecte speciale misto.

Cea mai importanta replica din tot filmul pentru mine a fost asta:
"You're married to a man who has a chance to take a scientific look at the scariest thing people ever have to face."

23 octombrie 2009

La volan

Dacă în loc de absurda și deloc conformă cu realitatea lege privind condusul mașinii după ce ai băut alcool ar fi un nou tip de legislație?

Oricine știe care e numărul de beri / pahare de vin / alte băuturi maxim pe care îl poate bea și apoi să mai poată fi și apt de condus. Dacă s-ar introduce următorul plan: 1. Mergi la doctor; 2. Faci un test care să determine exact cantitatea maximă de alcool pe care poți să o bei și să nu îți afecteze abilitatea de a conduce; 3. Îți iei pe un fel de carnețel o ștampilă și scrie doctorul că s-a făcut testul, iar X este cantitatea maximă de alcool pe care ai voie să o bei; 4. Testul ar fi valabil să zicem pentru 6 luni; 5. După doctor, te duci direct la petrecerea unei cunoștințe de-ale tale și poți să bei, să dai noroc, chiar să ții un toast și să fie cu ceva alcoolic, nu cu șampanie pentru copii; 6. Pleci spre casă și pe drum te oprește poliția, faci testul cu el și îți verifică pe carnețel, ești la limită dar n-ai depășit; 7. Mergi în continuare acasă și dormi liniștit.

Legea nu e niciodată corectă pentru toți, dacă ne bagă pe toți în aceeași oală.

19 octombrie 2009

In all the wrong places

Ca de obicei, melodiile care îmi plac cel mai mult, sunt cele care îmi transmit un mesaj, un mesaj care are sens pentru mine și nimeni altcineva nu îl mai vede la fel. Mesajele mele sunt ale mele.

The Sour

Mai greu ca niciodată nu mi-a fost până acum să scriu ceva în acest blog. A trebuit să scriu și să rescriu ceea ce vroiam să scriu de vreo 3 ori până acum. Sper că asta e forma finală. Vroiam să spun că am descoperit ceva. Mi-e greu să mă abțin, pentru că tot încerc să scriu chestia asta într-un mod sofisticat și deștept, dar nu asta vreau de fapt. O idee ar trebui apreciată în orice formă este găsită, nu numai cele spuse bine și deștept. Așa cred.

Ideea mea este că frumusețea este pretutindeni. Îmi vin în minte tot felul de exemple, de la filme care au încercat să transmită ideea asta, până la persoane din viața mea și chiar lucrurile pe care le văd și le fac în viața asta de zi cu zi.

Am șters o tâmpenie. Și acum alta. Până la urmă, și tâmpeniile alea aveau ceva frumos.
Frumosul stă în faptul că orice s-ar întâmpla și orice ar fi...

Orice!

15 septembrie 2009

La un meci oarecare

Meciul începe seara și la poartă deja este aglomerație dinainte să se întunece. Vezi în mulțime tot felul de oameni, de la suporteri bătrâni care nu pierd nici un meci, până la cei care fac parte din vreo grupare, cu steaguri și bannere ce vor fi folosite pentru ceea ce se numește coregrafie. Tu poți fi oricare dintre aceștia și nimeni nu te judecă greșit. Nu e ca la un concert sau o oarecare aglomerație în metrou, când ești mereu în alertă să nu îți fure cineva din buzunare sau din geantă. Aici ai încredere aproape în toți ceilalți și știi că, dacă s-ar întâmpla să se fure ceva, ești înconjurat de mulți prieteni care vor sări să te ajute și făptașul ar fi prins imediat. Pe stadion te simți ca și cum faci o diferență. Și chiar faci, pentru că ceea ce faci tu și ceilalți de lângă tine va fi văzut de o țară întreagă, mai ales dacă nu faci bine.

După ce se dă fluierul de start, galeria deja este încălzită și încep să se audă cântecele carecteristice fiecărei echipe, deși unele sunt copiate după altele. Aceste cântece par mai mult a fi de război sau de revoluție decât de susținere. Noi fiind bucureșteni, îi considerăm pe ceilalți suporteri a fi „țărani” și „desculți”, fiindcă sunt din provincie. Echipa noastră se descurcă însă mai prost decât ne-ar veni să credem. Torțe încep să se aprindă, mai ales că ceilalți suporteri încep să ne provoace și totul pare că va merge într-o singură direcție. Meciul este întrerupt. După 5 minute, totul revine la normal, dar noi deja plecăm spre casă.

A doua zi, presa are ce să scrie. Însă presa n-a avut niciodată parte de o observație participativă, ca să scrie corect. Se inventează victime cu capete sparte și tot felul de leziuni și așa galeria noastră devine o adunătură de huligani.

12 septembrie 2009

...


DJ Tomcraft - Loneliness


Happiness and loneliness
Happiness and loneliness
Happiness and loneliness

And loneliness..

Happiness seems to be loneliness
And loneliness chilled my world
How could you guess, when you're only thinking of yourself?
How you looked to other girls

Happiness seems to be loneliness
And loneliness chilled my world
How could you guess, when you're only thinking of yourself
How you looked to other girls

Happiness seems to be loneliness
And loneliness chilled my world
How could you guess, when you're only thinking of yourself?
How you looked to other girls

Happiness and loneliness
Happiness and loneliness

11 septembrie 2009

Antichrist




Degeaba m-aș chinui să scriu ceva deștept și interesant despre filmul ăsta. Are probabil atâtea interpretări, încât cel mai bun lucru ar fi să-l vezi tu cu ochii tăi. Bineînțeles, toată lumea zice că e șocant sau genial, dar un asemenea film trebuie văzut având în minte doar propriile tale idei și concepții. Abia atunci poți să-i dai valoare sau să-l denigrezi.

După ce l-am văzut și (mai bine că) nu știam nimic despre subiectul filmului, pot spune doar că tot ce își propune filmul să îți facă ție ca spectator, reușește!


P.S. N-am pus trailer ca să nu se vadă nici o scenă din film și așa că am preferat să pun posterul oficial.

20 august 2009

Duplicity




Am ales sa vad filmul asta in locul unei comedii. Ca de obicei, dupa ce stiam din trailer cam ce se intampla, filmul a fost doar o completare minora a ideii pe care mi-o facusem initial. In primul rand, Julia Roberts nu mai e "pretty woman" de acum 100 de ani. In al doilea rand, de cand n-a mai facut vreun film, parca a uitat sa isi faca treaba pe marele ecran si nu a convins deloc. Clive Owen abia s-a abtinut sa nu faca vreo scena de actiune si pacat. Macar ne trezea din plictiseala pe care o emana filmul inca de la inceput.

Cu siguranta "Duplicity" nu va fi un film pe care-l voi mai revedea prea curand. E genul de film care pare interesant, promite multe, dar se intinde prea mult pe o singura idee cat de cat reusita si ne "freaca" de la inceput pana la sfarsit cu flashback-uri si rasturnari de situatii "nemaiintalnite pana acum" !

Nerecomandat.

19 august 2009

SUNWAVES 2009 Romania

Magnific!

De neuitat!

Extraordinar!

Cine-ar fi crezut?!

Am fost la Sunwaves. Nu a fost cea mai buna muzica sau cea mai buna organizare. Cum era normal, 10 lei orice bautura, chiar si apa plata. Nu toate astea ar fi ceea ce m-a impresionat asa de tare. Daca ma gandesc mai bine, nici nu cred ca astea ar fi ceea ce e important la un asemenea eveniment. Tot ce conteaza, care m-a dat peste cap complet, este atmosfera.

O atmosfera de genul asta e greu sa o simti si sa nu te lase marcat. Pur si simplu, am intrat intr-o transa in care muzica si dansul erau totul pentru mine in clipele alea. Corpul meu era ca un fir de iarba care se apleaca dupa cum bate vantul, si muzica era vantul meu. Am descoperit noi dansuri si noi miscari. Totul mergea perfect, iar fiecare miscare o completa pe cea de dinainte, intr-un mod fluid si natural. Desi am mers acolo fara nici o asteptare, descoperirea asta a schimbat totul.

Dupa ce am iesit de-acolo, dupa ce am dormit si m-am odihnit si chiar si azi... inca mai port cu mine o parte din atmosfera aceea. Orice sunet din orice melodie care se propaga prin aer pana la urechea mea ma face sa vreau sa ma misc, sa ma aplec in fata vantului.

Mai vreau!!

31 iulie 2009

Ah, Lavanda...

Este normal sa ti se intample chestii de-astea?

Inca nu stiu sigur daca nu e farsa de la vreunu din prietenii mei sau daca e chiar pe bune. Ieri seara, cam pe la sfarsitul meciului dintre Steaua si Motherwell, eram pe drum spre casa prietenului meu unde trebuia sa vedem meciul. Abia se simte telefonul vibrand si doar dupa ce il scot din buzunar se si aude tonul de apel. Numar privat.

Port o mica discutie cu o voce feminina ce pare a fi cam de aceeasi varsta cu mine. La inceput o suspectez pe fosta mea prietena, dar imi dau seama ca nu e aceeasi voce. Se pun intrebari si se dau raspunsuri despre numele, varstele si locatiile fiecaruia si apoi inchid telefonul asteptand ca vocea feminina sa imi trimita un mesaj cu numarul ei si sa continuam povestea.

Ajung la casa prietenului meu si ma asez sa vad ultimele minute din meci. Primesc mesaj: "Pe mine ma keama Lavanda am 20 ani 1,75m ochi caprui sunt din Arad tu?" (exact asa mi-a scris, nu cred ca e obisnuita cu punctuatia si diacriticele in SMS-uri).

Raspunsul meu: "Mihaita. 22" Vroiam sa scriu Mihaita-Boss, nume care e bine cunoscut de pe YouTube, dar am apasat din greseala pe Expediere si asa s-a dus.

Aproape imediat, replica ei: "Ai spus ka t keama Alex d unde esti tu? descriete".

N-am mai raspuns. Mi s-a parut ciudat ca stia cum ma cheama, pentru ca nu imi aduceam aminte cand i-am spus cum ma cheama, adica pe bune. Telefonul ramane pus pe modul Silent si primesc 4 apeluri de la ea.

A doua zi, ma roade curiozitatea si ii trimit un mesaj pe la 11: "Spune-mi id-ul tau de messenger sau adresa ta de mail." In 10 minute ma suna si raspund. Nu stie ce e ala ID de messenger si nici nu are calculator. Din nou vorbim aiureli: se prefacea ca nu mai stia ce am vorbit aseara; ma pune sa ma descriu; afla ca sunt din Bucuresti si ca sunt single; propune sa nu mai fiu single si ca va veni ea la mine; propune sa facem sex prin telefon, dar e refuzata; mi se termina bateria de la telefon.

Dupa vreo ora, pentru ca ma uitam la stiri, imi aduc aminte sa dau drumu la telefon, care era la incarcat. Imi daduse un apel imediat dupa ce mi se inchisese telefonul.

N-am mai dat nici eu vreun semn, nici ea nu a mai dat vreun semn. Deocamdata, Lavanda a ramas in Arad si probabil cauta alt abonat Orange cu care sa faca sex prin telefon. Sau nu exista nici o Lavanda si sunt eu un mare fraier. Sau cineva inca rade si acum de mine, pentru ca totul e o farsa. Sau Chuck Norris s-a prefacut ca e o romanca din Arad si m-a fraierit.

In orice caz... Lavanda...

13-17 = probleme

Mutu a ramas mut la aflarea deciziei TAS de azi, in privinta scandalului "Cocaina". Clubul Chelsea va primi despagubiri de 17 milioane de la Adrian Mutu sau asa cred ei.

Daca as fi Mutu, mi-as face operatie estetica si as disparea intr-o insula necunoscuta cu macar o parte din averea lui. Nu inainte de o inscenare a propriei morti in mijlocul oceanului, unde nu poate nimeni sa spere la gasirea cadavrului.

Si probabil as lua si multa cocaina cu mine.

28 iulie 2009

Criza, da' nici chiar asa!

Domnule Copos!

Nu v-ar fi rusine de neobrazat ce sunteti!

Pai cum se justifica domne pretul pentru abonamente din sezonul asta? O fi criza, or fi probleme la echipa, dar ce vina au suporterii? Dupa cum se stie, galeria Rapidului a fost intotdeauna la datorie si pe teren propriu, si in deplasari.

Acum in loc sa faci mai multi bani din pretul dublu al abonamentelor o sa faci mai putini bani, pentru ca mai mult de jumate din fostii abonati vor renunta sa mai vina pe teren. Din 30 de lei, o saritura la 60 de lei pentru peluza e ca si vorba aia : "Azi furi un ou, maine un bou!".

N-ar mai veni si ziua in care sa pleci de la noi, muistule! MARS!

27 iunie 2009

Michael Jackson 1958-2009

Era joi și abia terminasem de mâncat. De plictiseală, dau drumu la televizor și, cum era de așteptat, nu prea e nimic interesant așa că dau pe canalele de muzică. VH1 difuza "Don't stop till you get enough". Deși surfam canalele doar ca să mai văd ce e și apoi vroiam să sting televizorul, m-am oprit aici și am savurat melodia. După asta mă duc la calculator și îmi fac un playlist numai cu cele mai bune hituri ale lui.

Vineri la prânz, intru pe messenger și văd la un prieten că avea la status exact link de pe youtube cu melodia "Don't stop till you get enough". Intru în conversație să-i spun ce coincidența s-a întâmplat să ne gândim amândoi la melodia asta într-un timp așa scurt. Aflu de fapt că avea statusul așa în semn de omagiu. De atata timp de când ascult muzică în mod conștient, acum parcă simt că mi-a murit un prieten. Pentru mine, a fost cu adevărat un rege, al muzicii și al dansului și lumea întreagă ar trebui să fie în doliu, pentru că s-a stins un rege...

17 iunie 2009

Birocratia, bat-o vina!

Nasol frate să ai firmă!

După ce stau o oră la etajul 1 la ITM aflu că trebuia să mă duc jos, la una din cele mai mari cozi care se mai fac în București. După ce stau o jumătate de oră la coada asta, intru într-o încăpere mare în care sunt alte cozi mai mici. Fiecare din astea e pentru un anume sector, pentru un anume scop. Stau o oră și aici, pentru că merge totul foarte greu. Ajung la ghișeu și sunt informat că trebuia să vin luni sau marți la etajul 1.

Și am pierdut și emisiunea de dimineață de la Guerrilla.
Și n-am mâncat nimic.
Și mi-e somn.

16 iunie 2009

Vacantaaa...

Asta e prima mea vacanță în care va trebui să îmi caut serios de muncă. Ce am făcut până acum în privința asta nu a fost decât să încerc marea cu degetul. Se pare că mi s-a terminat timpul și ori mă angajez în firma lu' taică-miu să fiu sclav, ori îmi găsesc ceva de lucru pe cont propriu. Lumea îmi tot zice că ar trebui să mă bag în firmă, să-l ajut pe taică-miu, să preiau afacerea, dar ce știe ea. Pe lângă faptul că e un domeniu care nu mă atrage deloc, eu ar trebui să fac ceva măcar de practică pentru facultate prin presă. Ideea e că nu prea se găsește nimic dacă nu cunoști pe cineva care să poată să te bage pe undeva. Se pare că cel mai enervant lucru la mine e că aleg cele mai proaste momente să spun ceva care strică tot. De fapt, uneori nici nu trebuie să fie un moment prost, că tot se strică ceva atunci când spun și eu ceva. etc

Fuck you, I won't do what you tell me!

18 mai 2009

Intalnirea de gradul 2

De ce atunci când mergi la veceu, și dupa ce ai o întâlnire de gradul 2, trebuie să te speli pe mâini? Nu te speli pentru că ai făcut ce ai făcut. Nuuu! Te speli pentru că așa ți se pare că trebuie!

De câte ori v-ați murdărit pe mâini, la veceu? Dacă nu ai 5 ani, atunci trebuie să fii Autist Powers ca să reușești așa ceva. Nu am nimic cu autiștii.

Deci, dacă nu intri în contact cu murdăria aia nenorocită... atunci de ce te speli??? Lasă că pui mâna pe tot felul de suprafețe și prin locuri "speciale". Te speli pentru că nu vrei să ai nici măcar în mintea ta căcat pe mâini!

20 aprilie 2009

Perspectiva corectă

Oamenii au gusturi diferite. Dacă toţi am avea acelaşi gust am fi doar carne de pui. Pui de găină. Nu e nimic rău la carnea de pui, doar că uneori mai vrei şi niste porc. Sau miel. Sau orice altceva înafară de pui. Şi de ce zic că am fi asemanatori cu carnea de pui? Pentru că puii sunt pui. Şi sunt plictisiţi de moarte. Până şi carnea lor e plictisitoare.

Şi cum ziceam... Mă bucur că mi-am dat seama în sfârşit că oamenii nu vor fi niciodată doar carne de pui. Mereu m-a sâcâit vorba aia, că : Gusturile nu se discută. Dacă ai o problemă şi nu vrei să o rezolvi cel mai direct, măcar nu te mai stresa cu ea. Accepţi adevărul şi mergi mai departe. "Gusturile nu se discută" de fapt te sâcâie şi mai tare. Te simţi ca şi cum ai primit un picior in faţă de la un copil enervant, care te demontează, pentru că ştie ce poţi şi ce nu poţi. Nu poţi riposta, pentru că e doar un copil, dar ai vrea să-l strangi de gât cu toată forţa ca să te eliberezi de atâta ură.

Cum ar fi să fie toată omenirea izolată? Nimeni să nu ştie de nimeni, să nu audă pe nimeni, să nu vadă pe nimeni. Am putea să fim ce fel de carne am vrea, oricând. Dar n-am mai fi o omenire apoi. Nici n-am mai şti nimic despre mai multe tipuri de carne. Am mânca numai carne de pui. Şi am fi plictisiţi de plictiseala noastră.

M-am gândit la asta mai de mult, dar niciodată nu am meditat complet asupra ideii. Unii oameni pur şi simplu nu se gândesc niciodată la "De ce?". Cred că de-asta s-a inventat religia, religiile. Unii oameni au nevoie de instrucţiuni ca să ajungă să se gândească la "De ce?" şi religia e ceea ce. Cred că oamenii sunt atei la bază. Vroiam să spun că suntem animale, dar nu e corect. Nu cred că am fost animale niciodată. Poate chiar ideea de animal e greşită. Dacă mă gândesc mai bine, cred că împărţirea asta între oameni şi "restul" e depăşită de mult, dar tot mai ţinem de ea. Nu cumva tot religia a făcut asta pentru prima oară? Povestea Genezei cred că există cam de când au apărut religiile, nu numai cea creştină. Şi de la una la alta, toate sunt absurde si ilogice. Dar măcar au un merit. Măcar plantează o sămânţă în minţile oamenilor. Poate chiar intenţionat s-a lăsat această greşeală şi chiar toate greşelile care există în toate religiile. Oamenii chiar au primit instructiuni în celebra vorbă creştină : "Crede şi nu cerceta."

Prima întrebare pe care ar pune-o orice om ar fi "De ce?"!

8 ianuarie 2009

Stranutatul iti inchide toti ochii...

Eram azi pe veceu, incantat ca aveam de-a face cu un "lungan". Cel mai mult imi place cand ma despart de "lungani" pentru ca ma simt ca si cum am facut ceva bine... si mult! Parca ma simt mai sanatos dintr-o data.
Din nefericire, mi-a venit sa stranut si, pe langa ochii din cap, a mai fost un ochi care s-a inchis din reflex. "Lunganul" a fost secerat intr-o clipita si totul s-a terminat.

2 ianuarie 2009

Not happy

Uneori, prefer sa ma las batut, sa renunt la orice actiune care mi-ar putea ridica moralul, sa raman in starea aia de plictiseala si sa pastrez sentimentul ala de vinovatie sau... de pierdere.

Oricand as putea sa ma prefac ca nu e nimic, ca totul e OK si ca pot sa ma distrez fara nici un fel de griji. Dar am in mine sentimentul asta permanent, ca totul e o minciuna, ca ignor adevarul si ca prefer sa mentin starea asta.

Starea asta in care ma aflu eu, in care sunt si prietenii mei, in care lumea pare ca ajunge, incetul cu incetul. Nu mai gandim, pentru ca avem calculatoare, nu mai citim pentru ca avem filme, nu mai scriem, pentru ca avem ce citi...

Ar trebui sa incepem cu totii sa acceptam si sa infruntam adevarul: suntem pe calea pierzaniei... Problemele pe care le avem cu totii: poluarea, razboaiele, bolile "incurabile", datoriile si schemele politice sunt "fumate". Dupa un timp, devine plictisitor sa auzim de aceeasi problema mereu. Asa ca trecem peste, ca oricum nu ne deranjeaza pe noi. Vezi un accident la stiri, asculti ce au inventat reporterii si apoi dai pe un film, dar daca esti implicat in unul, iti schimba viata... sau asa crezi. Oricum nu se poate face nimic, daca esti unul singur.

Si probabil asa simt multi oameni, care ar putea sa faca ceva, dar prefera sa stea deoparte, sa fie in siguranta in lumea lor si sa nu deranjeze pe nimeni, pentru ca de fapt s-ar deranja pe ei insisi. Totusi eu vorbesc de starea mea personala, dar simt ca si restul au aceeasi impresie... sau poate ca ar trebui macar...

"Esti ciudat" e descrierea cea mai sincera si mai adevarata pe care mi-a facut-o cineva pana acum. Nu incerca sa raporteze ce sunt eu, cu ce era ea. Nu se gandea ca fac bine sau rau daca ar fi dupa ea, nu ma judeca dupa ce stia, ci dupa ce nu stia. Imi place sa fiu ciudat, sa nu vad lumea asa cum vrea sa fie vazuta, ci asa cum vreau eu s-o vad si asa cum consider ca trebuie sa fie vazuta.

Vreau sa fac eu multe, dar nu ma voi apuca niciodata de unul singur. Pentru ca n-am curaj sa fiu nebun, daca stiu ca se poate sa nu fiu nebun...