27 martie 2010

De scoala veche (a treia parte)

Acum că e din nou singur, acasă, se surprinde gândindu-se la ceea ce s-a întâmplat ca şi cum ar fi vorba de ceva care a avut loc de demult. Cu greu şi-a amintit numele restaurantului, a mâncării, discuţiile avute cu ea, plecarea şi despărţirea.


Latura asta a lui nu prea face faţă la trecerea timpului, care nu s-a mişcat niciodată aşa de încet. Şi cum nu mai poate să funcţioneze decât prin această latură, tot ceea ce mai poate să simtă este durerea dorului. Ştie de pe-acum că mâine nu va putea să meargă la muncă. Mintea goală, inima copleşită. De obicei era invers: multe gânduri şi idei, care pot fi asemănate cu spam-ul de la email şi nici un sentiment în inimă. Numai dacă ar fi dus direct mâna la piept ar fi simţit bătaia rară a motorului invizibil ce-l ţinea în viaţă. Şi cel mai greu e să porneşti un motor care n-a mai fost folosit de mult.


Acum că e din nou singur, acasă, e singur.

Sometimes... you just gotta NOT rock!

Cu ocazia zilei de Floriiiiiiiiiiiiiiii, îmi auto-dedic această melodie. De asemenea, rog toţi purtătorii de nume florale să se simtă atinşi şi mişcaţi, dacă vor.




There's a pulse in the new-born sun
A beat in the heat of the noon
There's a song as the day grows long
And a tempo in the tides of the moon
It's all around us and it's everywhere
And it's deeper than royal blue
And it feels so real you can feel the feeling

And that's the majesty of rock
The fantasy of roll
The ticking of the clock
The wailing of the soul
The prisoner in the dock
The digger in the hole
We're in this together...and ever...

In the shade of a jungle glade
Or the rush of the crushing street
On the plain, on the foamy main
You can never escape from the beat
It's in the mud and it's in your blood
And it's conquest is complete
And all that you can do is just surrender

To the majesty of rock
The pageantry of roll
The crowing of the cock
The running of the foal
The shepherd with his flock
The miner with his coal
We're in this together...and ever...

When we die, do we hunt the sky?
Do we lurk in the murk of the seas?
What then? Are we born again?
Just to sit asking questions like these?
I know, for I told me so
And I'm sure each of you quite agrees
The more it stays the same, the less it changes

And that's the majesty of rock
The mystery of roll
The darning of the sock
The scoring of the goal
The farmer takes a wife
The barber takes a pole
We're in this together...and ever...

21 martie 2010

Trepte

Încep să mă gândesc    | Ca să mă urc pe o scară, m-am întors cu
aşa... la diverse lucruri. | spatele şi nu mai văd nimic. Sunt pe scară.
                                       \
                                         \
                                           \
                                             \
                                                \
                                                  \
Îmi vine o idee, despre modul în  | Am coborât câteva trepte.
care gândeşte un om în general. | Nu pot să mă uit decât în jos.
                                                   /
                                                /
                                              /
                                            /
                                         /
                                      /
Gândurile sunt trepte. | Fiecare treaptă mă duce cu gândul la ceva:
Şi coborâm pe ele.      | Ce voi găsi acolo jos dacă ajung cu bine?
                                     \
                                       \
                                         \
                                            \
                                               \
                                                  \
Când ajungem la ultima treaptă,  | Am ajuns pe pământ.
Suntem adânciţi în gânduri.     | Dar şi pe gânduri.

15 martie 2010

Senzatie...

Totul începe cu o simplă amintire. Creierul o procesesează repede, mai repede decât are timp restul corpului să reacţioneze. Aproape că eşti acolo, vezi ce-ai văzut atunci, auzi ce-ai auzit atunci.

Şi totuşi nu e important ce ai văzut sau ce ai auzit. Inima îţi dă semnalul ăsta, când începi să simţi ceea ce ai simţit şi atunci. Începe să bată repede şi simţi cum pompează sângele agitat, ca şi cum ar fi vorba de magie, prin tot corpul. Şi corpul începe să tremure niţel. Nervii se aprind în tot corpul, de parcă ai fi gâdilat şi electrocutat, uşor, peste tot în acelaşi timp.

Acum creierul e cel care rămăsese în urmă şi cu greu se pune pe acelaşi plan cu restul corpului. Începi să simţi ceva care n-are nici o logică: ţi-e frică. Şi asta e foarte ciudat, pentru că ştii că te-ai simţit parcă prea bine când s-a întâmplat şi, conform logicii, amintirea unui lucru plăcut nu are cum să provoace frică.

Pentru că eşti obişnuit însă, reuşeşti să găseşti o oarecare logică pentru a explica această situaţie: un animal simte din instict plăcere când dă de lucruri plăcute; noi însă, oamenii, care am "evoluat" atât mental cât şi spiritual, am dezvoltat un nou tip de instinct. Acest instinct este unul de auto-limitare. Ne auto-limităm "pentru că aşa e corect", "pentru că e păcat", "pentru că se uită ăia urât la mine", pentru că nu simţim că merităm aşa ceva.

Cumva, am ajuns să vrem să fim trişti, să vrem să fim supuşi, să vrem să fim pedepsiţi.

Nu evoluăm, doar ne închidem...

6 martie 2010

Superbad



Ştiam că era filtru, dar tot am luat-o pe-acolo. Mergeam pe baza că informaţiile mele erau despre un filtru doar pe unul din sensurile de mers, cel opus direcţiei din care am venit eu. Aveam centura pusă, dar cum i-am văzut pe stradă mi-am şi adus aminte că n-am talonul maşinii la mine. Eram trei, eu la volan, şi doi pasageri: unul era înverzit şi cam speriat că ne opreşte garda şi altul în spate cu două beri la 2 litri, la fel de speriat.
- Actele la control vă rog.
Am buletinul, carnetul, şi, după multă căutare exasperantă, găsesc şi asigurarea, dar talonul devine "uitat la frate-miu că a condus el la dus şi am uitat să-l iau de la el".
- În mod normal, pentru că nu aveţi talonul la dumneavoastră, ar fi amendă de 3 milioane şi 6 puncte la carnet. Dar cum vă văd de vârstă apropiată cu a mea, o să mă fac că mă uit în altă parte. Şi un sfat: nu mai treceţi pe-aici în seara asta că e filtru pe toată şoseaua principală.

Într-un fel, am fost McLovin :D

4 martie 2010

Să-l vezi pe Eli

Niciodată nu m-am considerat răsfăţat. Nici nu-mi place. Hainele sunt haine, adidaşii sunt adidaşi. Pantofi, numai la ocazii. Stil? Lux? Haina-l face pe om? Ce are dacă eşti practic?

La fel şi cu mâncarea. De ce să te duci la un restaurant de lux, să cheltui bani foarte mulţi pe ceva care arată bine de tot şi are şi un nume special când acasă se numeşte "fasole cu cârnaţi"?

Poate sună prea hippie sau poate pare a fi o falsă atitudine ecologică, dar cel mai mult la filmul ăsta mi-a plăcut replica asta: People had more than they needed. We had no idea what was precious and what wasn't. We threw away things people kill each other for now.

Sa se faca muzica!

Şi se făcu!

3 martie 2010

Ninja my ass!

Filme, desene animate, vise... Tot ce vrei la Hollywood!



Ce avem aici este un film făcut de americani, cu scenariu scris de americani, cu clişee găsite numai la americani, cu cât mai puţin realism ca toate filmele făcute de americani, cu asiatici care vorbesc americana!!!

ATENŢIE! Muie!

2 martie 2010

Double or Fake?

Şi dacă multă lume zice că e prost, de ce să-i crezi? Cică Val Kilmer în declin.

A îmbătrânit! Şi ce dacă face filme ca Van Damme acum, departe de Holywood şi numai cu actori din Europa de Est?

Cât despre film, mai întâi am avut senzaţia de deja vu, dar apoi mi-a picat fisa!
inspirat!

New life

A venit primăvara. Totul înfloreşte, revine la viaţă, mişună şi bâzâie peste tot. Apropo de bâzâit. Până azi, nu mai văzusem musculiţe de juma de an. Ştiţi cum e americanismul ăla prost: he wouldn't hurt a fly? E imposibil, chiar şi cu avertizment:
- Fuck off if you want to live!
N-a înţeles şi a continuat să mă bâzâie până a fost prea târziu. Tabela de scor a marcat: eu - 1, muşti - pula!

2 martie, un alt fel de mărţişor

   Hi! (vomits on the crowd) Don't pay any attention! It's a cheap trick! Anybody can do it, I taught it to them myself! Ungrateful little BITCHES aren't they? Can I ask you something? You're all church going folk. I really want to ask you something. Do you think God knew what He was doing when He created...woman? Huh? No shit! I really want to know. Or do you think it was another one of His...minor mistakes like Earthquakes. Tidal waves. (kicks something out of his way) Floods! (pause)
   Think women are like that? (vomits again and looks around) What's the matter? You don't think God makes mistakes? Course He does. We all make mistakes! (pounding his chest) Of course when we make mistakes they call it evil! (grand gesture with mocking reverence) When God makes mistakes they call it nature! So what do you think? Women. A mistake?! Or did He DO IT TO US, ON PURPOSE? (pause) 
   Because I really want to know! Because if it's a mistake maybe we can do something about it! Find a cure! Invent a vaccine! Build up our immune system! (laughing) Get a little exercise! You know, (grandiose) twenty push-ups a day, and you never have to be afflicted with women, EVER AGAIN!

Din Paris cu un chelios

    La urma urmei, nu cred că am văzut film cu spioni care să nu fie bun de ceva. Unele, de aruncat la gunoi. Altele, de păstrat într-o colecţie extraordinară cu cele mai bune filme vreodată.
    Ăsta... e bun de văzut odată, cu sentimentul că nimic nu e perfect şi că e greu să vii cu ceva original în zilele noastre.


Cică după o poveste de Luc Besson.
Şi regizat de omul care a semnat Taken şi Banlieue 13.