25 noiembrie 2015
“… cu atata placere si lipsa de inhibitii. In mod ciudat, pe Dita il plictiseau aceste lucruri, chiar daca se bucura de ele la aceeasi intensitate la care s-ar bucura orice om care are prilejul de a satisface trei femei in acelasi timp daca ar fi vrut. Tentaculele sale puteau ajunge la dimensiuni imposibile si se puteau undui in toate directiile, luand orice forma. Dar Dita voia sa-si foloseasca membrul genital de data asta…”
27 noiembrie 2015
“… dar Dita n-a avut niciodata vreo problema cu arma crimei. Sentinta pe care o primise de la acea tiganca acum 8 ore, dupa ce il prinsese cu fiica ei de aproape 18 ani, incepea acum sa-si faca efectul. Devenea impotent.”
2 decembrie 2015
“…cu miscari sigure si precise. Maiestria de care dadea dovada i-ar fi uimit si pe cei mai renumiti chirurgi, dar el avea doar o singura pereche de ochi care-l urmarea. Bunica lui il privea cu duioasa incantare, iar Dita trudea cu si mai mult spor la opera lui de arta in crosetat. Bineinteles ca acea pereche de ochi nu era a bunicii lui, pentru ca el nu era om. Bunica respectiva era un cadavru impaiat caruia ii fusese capul taiat si inlocuit cu un cap de Mickey Mouse. De altfel, bineinteles ca opera lui de arta era un corset pentru fetisul lui de travestire, facut din pielea ultimelor patru prostituate pe care le mancase.”
3 decembrie 2015
“… inca de mic copil. Niciodata nu i-au placut legumele sau orice fel de mancare in care sa nu fie deloc carne. Si prima oara cand si-a descoperit pofta animalica a fost cand si-a ingropat fetusul pe care-l iubise atat de mult. Cel putin, asta ii spusese sotiei lui, ca il ingropase. La inceput fusese oripilat de ceea ce facuse, dar n-a durat prea mult. In special ii placuse senzatia indescriptibila pe care a trait-o cand a dezgropat fatul si a inceput sa-l devoreze, cu tot cu pamantul moale. Dupa nenumarate prostituate si alte victime neimportante, Dita tot se gandea cu jind la prima lui gustare…”
4 decembrie 2015
“… peste tot. Dar niciodata nu s-a simtit mai bine ca in orasul sau natal cand era tanar si s-a apucat prima oara de munca. Tarfele il iubeau si toti ceilalti pesti il respectau. Acum Dita devenise un batran pervers, care le facea lipeala vedetelor masculine cu tarfe de lux, fiind platit numai in pungi de cocaina.”
7 decembrie 2015
“It was the time of tăierea porcului și Diță was preparing himself pentru a keep the tradition going, dar în felul lui. At this time al anului, odată cu the celebration of nașterea lui Iisus, Diță has to be reborn. Pentru aceasta, a special ritual trebuia să fie îndeplinit and Diță was always entuziasmat ca un copil about it. First, era partea cu eating a virgin’s left țâță. Apoi, he had to gorge cu cadavrele a trei homeless people. At last, on the 25th decembrie trebuia să start eating himself, începând cu intestinele, then the legs, mâinile, his own feces and finishing with propriul cap.”
9 decembrie 2015
“…incepand cu cei mai mici. Dar cand au ajuns la el, totul s-a dus dracului, pentru ca nazistii nu stiau ca printre prizonierii necajiti il aveau pe unul din Cei Vechi. Fiind atemporal, Dita se amuza din cand in cand cu oamenii, iar acum voia sa vada cat de interesanti puteau fi nazistii. Cand plutonul de executie l-a tintit pe el, toti soldatii au intors armele si si-au bagat in anusuri tevile incinse, apoi au tras. Unii au reusit sa termine un cartus intreg pana sa cada rapusi. Ofiterul de fata, care daduse ordinal de executie, s-a uitat ingrozit la soldatii lui si apoi, inca nefiind in stare sa tipe sau sa se opreasca, incepu sa isi traga de penis pana cand l-a rupt. Atunci Dita il privi direct pe ofiter, special ca sa vada oroarea de pe chipul sau cand si-a dus mana la gura si isi baga in ea membrul flasc si plin de sange. Cativa dintre prizonieri lesinara, iar altii s-au pus in genunchi si se rugau cu ochii inchisi, dar Dita nu avea sa le faca nimic lor. Acum era mai mult decat satul dupa ce devorase acele suflete haine, iar o erectie puternica ii pulsa in pantaloni, facandu-l sa zambeasca cu gura pana la urechi.”
10 decembrie 2015
“… nu fusese prima oara cand murea. Acum era ceva diferit, nu mai adormea in somnul cel adanc ci simtea totul. Cum era unul din Cei Vechi, trupul lui urma sa se destrame in cateva milenii si oroarea pe care si-o inchipui il facu sa se simta ca si cum ar fi fost inca in viata si ar fi simtit fiori pe sira spinarii. Procesul de putrefactie incepuse sa-i lichefieze deja organele interne, iar pielea ii deveni uscata si sfaramicioasa. Toate penisurile pe care le ingerase inainte sa moara se transformau incetul cu incetul in viermi si bacterii, iar acestia mureau la randul lor lasand loc catorva generatii pana cand si aceasta transformare se oprea la stadiul de praf lipsit de viata. Dita voia sa tipe din toate puterile, dar dupa mii si mii de ani a renuntat si la asta. Durerea i-a devenit starea normala, iar faptul ca simtea fiecare celula a corpului cum i se descompune acum ii dadea senzatii erotice. Spre sfarsitul existentei lui, Dita avusese mii si mii de orgasmuri pe toate planurile de existenta, cat si pe cele de non-existenta. Si cand s-a trezit, Dita isi udase chilotii.”
11 decembrie 2015
“… cu tot cu oase. Colții lui erau făcuți să sfărâme și să muște din ființe mult mai dure și mai rezistente decât un om. Cultiștii din jurul victimei au început să incanteze din ce în ce mai frenetic, iar țipetele s-au transformat din gălăgie oribilă în scânceli șoptite. Diță devora preotul cu o poftă înzecită, deoarece acesta fusese inamicul său timp de atâția ani. Prima oara când și-au încrucișat destinele a fost atunci când Diță era un simplu copil de la țară, venit la Biserică pentru o împărtășanie...”
14 decembrie 2015
“… încă odată, dar de data asta își însușise forma adevărată. Ființele de pe unul din planurile inferioare ale existenței, numite oameni, își pregăteau apărarea împotriva urgiei ce urma să vină. Unii credeau în zadar că vor fi salvați, datorită credinței atât de comune la asemenea vietăți, de către o putere benevolentă care să fie opusul total al lui Diță. Adevărul era însă că nu exista decât nimicul, iar Diță era încarnarea acestuia, venită să încheie acest circ cosmic care începuse odată cu Big Bang-ul...”
15 decembrie 2015
“… fiindcă îl dureau toate cele trei capete. Ceaușu îl mai înfruntase odată pe neînfricatul Diță cel Dârz, dar acum simțea că va fi ultima bătălie pe care o va mai purta. Lighioana încercă să-l atace pe Diță cu fiecare cap în poziții diferite, dar acesta îi blocă unul din ele cu scutul, iar pe altul reuși să-l taie cu paloșul fermecat. Din păcate al treilea cap își atinse ținta și Diță scoase un țipăt groaznic de durere când capul Ceaușului se retrase cu o bucată de carne din umărul lui. O furie nebună îl apucă pe Diță, falusul întărindu-i-se puternic special ca să rețină sânge cât mai mult într-însul, acesta repezindu-se spre trupul balaurului pentru lovitura finală. Ceaușul își duse de asemenea gătul descăpățânat spre falusul propriu pentru a-l astupa în aceeași tentativă de a nu pierde sânge prea mult. Văzând că fiara nu se mai uita la el pentru moment, Diță sări spre locul unde trebuia să-i fie inima. Dar neatenția Ceaușului fusese un truc, iar acesta îl prinse cu celelalte două capete de fiecare mână pe Diță, oprindu-l în aer și dezarmându-l de paloșul fermecat. Orice încercare de a evada era inutilă, Diță fiind nevoit să își păstreze puterile pentru a îi rezista Ceaușului, care trăgea de el voind să îl rupă în bucăți. Fără paloș și cu brațele încătușate de cele două capete ale Ceaușului, cavalerul breaz nu mai părea să aibe nici o opțiune. Știa că la un moment dat nu va mai putea rezista din cauza oboselii, iar bestia l-ar fi rupt în două și l-ar fi devorat după care ar fi făcut ravagii în tot regatul. Dar, uitându-se în jos, observă că hainele îi fuseseră rupte și încă își mai păstra sângele prețios în falusul care îi zvâcnea cu putere, din pricina adrenalinei care îi crescuse ritmul cardiac la maxim. Ochii i se umpleră iar de scânteie și fulgere, iar Ceaușul simți cum oponentul său prindea puteri din nou. Cu o ultimă izbucnire, Diță își luă avânt cu picioarele, apoi se balansă cu toată viteza spre pieptul bestiei. Falusul bravului cavaler îi străpunse armura de piept a Ceaușului mulțumită vibrației cauzată de zvâcniri și îi înjunghie inima, omorându-l pe loc. Învingător, dar fără șanse de supraviețuire, Diță căzu la pământ și se puse să doarmă cu spatele la bestie, fiind convins că el își termină treaba dintr-o singură lovitură.”
17 decembrie 2015
“… dar nu mai mâncase niciodată partea asta din victimele sale. Mereu se bucura de micile plăceri ale devorării unui om, cum ar fi negrul de sub unghii, jegul dintre degetele de la picioare sau celebrii muci întăriți. Pentru el erau condimentele care asezonau și completau gustul cărnii proaspete, dar acum putea spune că a găsit echivalentul sosului de usturoi al platoului uman. Victima era un puștan de liceu, care suferea de un caz extrem de acnee și avea un gigantic corn drăcesc pe obrazul brăzdat de vechi răni acneice...”
18 decembrie 2015
“Sudoarea de pe frunte îl gâdila și era un adevărat chin să simtă cum i se prelinge pe față, fără să poată să se șteargă. Munca trebuia terminată în cel mai scurt timp posibil, iar asta însemna să nu își ia mâinile de pe fierăstrău. Era aproape miezul nopții și nu reușise să treacă de coloana vertebrală, deși nu era prima oară când făcea așa ceva. Prostituata aceasta îi dăduse mult de furcă și înainte să moară, iar acum îi toca nervii cu atât mai mult prin încăpățânarea de care dădea dovadă trupul ei hăcuit. Dar nu degeaba se spune că experiența își spune cuvântul, deoarece Diță luă trunchiul în brațe, dădu cu el de pământ și apoi îl ridică și îl rupse pe genunchi. Acum putu să își șteargă și sudorile de pe frunte, care aproape că înghețaseră când acesta privi spre ceasul de pe perete. În două minute trebuia să hrănească Bestia și apoi urma să vină sfârșitul zilelor. Când ceasul bătu ultima secundă, ochii prostituatei se deschiseră și țipetele ei umplură cavoul de zgomot. Privea cu oroare cum trupul său fusese despicat în multe bucăți. Apoi, observă cum o Umbră se apropia încet de fiecare părticică și înghițea totul. Apoi îl văzu pe Diță plutind în centrul cavoului, complet dezbrăcat și cu o erecție inumană, din care se scurgea acea Umbră nenaturală...”
21 decembrie 2015
“... dar el era un simplu actor de filme pentru adulți. Singurul lui atu era faptul că avea trup de zeu și un păr fabulos, de care se îngrijea în fiecare zi cu sfințenie. Ea încercă să îi explice că fusese un experiment, că își făcuse impresii aiurea și că nici nu se putea vorbi de iubire. Deși credea în ceea ce îi spunea lui Diță, extraterestra nu putu să nu observe că îi încolțise undeva în adâncul minții o urmă de îndoială. La urma urmei, experimentul constase în asumarea formei umane feminine și găsirea unui mascul uman cu care să întrețină relații sexuale timp de 20 de zile. Ea însăși își alesese forma, având formele și organele dezvoltate complet, cu chipul unei puștoaice de aproape 18 ani. Diță îi spulberă orice așteptări în cele 20 de zile în care îi provocase nenumărate orgasmuri și trecuse prin tot felul de stadii ale unor fetișuri care mai de care mai dubioase. Era un expert în sexul anal care se termina cu urinarea în interiorul ei, fără să i se termine erecția. Această finalizare o lăsa în spasme de plăcere timp îndelungat. Acum se gândea din când în când la asta și simțea fiori de plăcere între coapse, iar acest lucru îi făcea cu atât mai grea munca de acum înainte. Diță crezuse că și-a găsit sufletul pereche și era dispus să accepte orice i-ar fi cerut ea, dar nu avea nici o idee ce urma să pățească de-acum încolo. După ce nava îl ridică la bord, extratereștrii îi desfășurară trupul atom cu atom pe masa de laborator, făcând tot felul de experimente cu ADN-ul lui uman și cu diferitele substanțe care făcuseră parte din ceea ce fusese starul porno înainte. El nu mai exista, iar ea zâmbi cu amărăciune când află că experimentul se terminase. Apoi simți în pântecele trupului uman pe care și-l asumase ceva ce nu mai simțise până acum. Era un proces chimic special și ea știu pe loc ce urma să i se întâmple.”
22 decembrie 2015
“… plăpând și moale ca un sân. Dar amintirile nu mai puteau fi de încredere, având atâția ani de când își lepădase forma umană. Multă lume îl considera pe Diță acum doar un mit, pierdut în negurile trecutului de dinainte de Cădere. El fusese unul din puținii oameni care înfruntaseră bestia roșie cu oarecare succes, dar nimeni nu știuse vreodată cât de încununată de succes fusese tentativa lui de a răpune monstrul. Ce e drept, majoritatea oamenilor observase niște schimbări în comportamentul lui după ce revenise din cruciadă: mergea mult mai des la prostituate și duhnea mult mai tare a bodegă decât înainte. În zilele care au urmat după ce a dispărut Diță fuseseră câteva cazuri în care martorii jurau că văzuseră bestia roșie prin sat, dar acestea nu au fost băgate prea mult timp în seamă, având în vedere că acele persoane dădeau dovadă de prea puțină încredere, fiind vorba de frecventatorii cei mai cunoscuți al districtului prostituatelor și ale bodegilor. Acum Diță își redusese numărul de incursiuni în lumea oamenilor la o singură zi, în sezonul zăpezilor, când soarele era mult mai slab și nămeții înalți îl făceau să pară un simplu pribeag pe măsură ce se apropia de victimele sale.”
4 ianuarie 2016
"... inca una isi daduse duhul cu o zi inainte. Ororile la care erau supuse victimele sale se dovedeau a fi de fiecare data prea mari, distrugandu-le cu o viteza uluitoare sistemul imunitar si totodata spiritul si vointa de a trai. Cel mai mult reusise sa stea in pantecele unei prostituate nu mai mult de o ora, pana cand aceasteia ii ceda inima si se vazu fortat sa evadeze in mod brutal, direct printr-un procedeu asemanator cu o cezariana efectuata din interiorul asa-zisei 'mame'. Presat de timp, Dita devenea din ce in ce mai stresat si in fiecare zi observa cum hainele ii deveneau din ce in ce mai mari. Stia ca planul sau era cel putin nebunesc si aproape imposibil, mai ales ca ii era mult mai greu sa isi manevreze victimele acum ca ajunsese la dimensiunile unui scolar de clasa I. Ultima lui speranta de a scapa de blestemul ce-l asuprea era si cea mai improbabila, deoarece era vorba de o capra batrana, care nu mai mancase de cateva zile si abia se mai tinea pe picioare."
5 ianuarie 2016
“… dar găurile de la gloanțe nu făceau altceva decât să îi permită să emane și mai mult gaz, astfel că atacatorii l-au ajutat să îi omoare mult mai repede. Diță nu mai putea să își mențină acoperirea așa că începu să-și smulgă de pe el mai întâi hainele, apoi bucăți din costumul de carne și piele ce-l făceau să pară uman. Ultima bucată de carne pe care o rupse, fusese penisul. Chipul grotesc i se încruntă și lăsă să-i iasă un țipăt teribil, care zgudui clădirea și împrăștie trupurile din jurul lui cu o forță nenaturală. Stând nemișcat, cu privirea la penisul mânjit de sânge, își aminti cât de mult îl folosise în toaletele barurilor de gay sau în bordelurile pline de prostituate nesănătoase. Menirea lui pe Pământ se terminase acum, iar el trebuia să se întoarcă în adâncurile oceanului pentru a se alătura semenilor lui, de care aproape uitase cât timp fusese Diță – omul. Încleștă pumnul, iar penisul se storci, scoțând un sunet de fluier sugrumat și apoi îl aruncă pe podea. Zguduind pământul sub el, Diță porni spre țărm, ducându-și mâna la chip și mânjindu-se cu sângele și rămășițele penisului, ca acei războinici aborigeni, pe care îi văzu acum 10000 de ani, când furase trupul de om pe care îl folosise până azi...”
7 ianuarie 2016
“… de la cel mai greu om de pe planetă la un cort de piele atârnând pe scheletul lui înalt, cu brațele lungi ca de urangutan. Diță se simțea totuși plin de energie și zâmbea în continuu, deși abia îi puteai citi pe față orice fel de emoție având în vedere că îi atârna tenul făcându-l să semene cu un buldog slab. Prima oară când și-a testat puterile a fost o greșeală ce putea să-l coste totul. Nu luase în calcul pendulul uriaș ce îi atârna între picioare în timpul zborului și care îl deviase de pe traiectoria lui spre primul bordel peste care planase. Nici a doua oară nu fusese mai bine, fiindcă pendulul acum erect îi înfrâna zborul foarte mult. Acest lucru se datora prepuțului care se umfla cu aer făcându-i pendulul să semene mai mult cu un clopot sau cu o antenă parabolică. Geniul lui diabolic îl împinse însă spre metoda actuală de a zbura, care se dovedise extrem de eficientă. Singura problemă rămânea faptul că trebuia să pescuiască după acel tip de pește care era destul de mare încât să-i înghită pendulul, cu tot cu pielea care-l acoperea...”
12 ianuarie 2016
“… dar oaia asta avea ceva aparte. Il privea pe Dita ca si cum intelegea ce era in mintea lui. Oaia simtea ce dorinte ascunse isi facusera loc in adancurile sufletului sau si el putea sa jure ca avea impresia uneori ca incerca sa il invite, sa se lase in voia dorintelor. Insa el nu se putea pierde cu firea. Trebuia sa se controleze si sa treaca peste aceste momente nefiresti. Asa ca se decise sa faca dragoste cu ea, astfel incat sa nu mai poata sa ii doreasca plapanda carne. Acum ca nu mai o privea ca pe o simpla bucata de carne, sentimentele lui incepura sa se schimbe…”
26 ianuarie 2016
“… așa era în trecut. Când pușcăriile ajungeau să fie suprapopulate și cei slabi mureau imediat cum paznicii se retrăgeau și încuiau totul, nu mai exista decât o singură soluție. Desigur că se făceau proteste, petiții și tot felul de dezbateri în mass-media împotriva acestei soluții, dar cei din pușcării oricum nu aveau nici o idee despre ce se întâmpla afară. Oh, dar știu că vrei să afli mai repede ce era această ‘soluție’, dar trebuie să mai ai un pic de răbdare. Trebuie să îți povestesc cum s-a întâmplat prima oară și cum ingeniozitatea doctorului Cheche a transformat o greșeală catastrofală într-o soluție eficientă și benefică. Vezi tu, acest doctor a fost un pionier în domeniul modificărilor genetice și, deși acum este ținut minte pentru realizările lui care au propulsat omenirea spre un viitor mai bun, când și-a început cariera a făcut un experiment care putea să distrugă totul. Totul a început cu acel sclav sub-uman care i-a fost cobai. Ținta lui Cheche a fost să găsească o modalitate de a aduce prin modificări genetice un sclav la nivelul de geniu. Însă ițele destinului au fost aranjate în alt fel, iar sclavul respectiv a devenit altceva. Primul Diță i s-a spus. După experiment, sclavul nu arăta nici o schimbare și părea la fel de inferior oamenilor cum erau și restul de sclavi. Dr. Cheche s-a descotorosit de el, aruncându-l într-o pușcărie ca să fie departe de lume și uitat. Dar acest Diță s-a dovedit a fi un pericol mai mare decât ciuma bubonică și lepra la un loc, amenințând supraviețuirea omenirii și de fapt a vieții pe pământ. În forma lui normală, trupul lui aducea un pic cu forma umană, dar era firav și palid. Normal că populația din pușcărie l-a privit ca pe o țintă ușoară de cum a fost azvârlit înăuntru. Însuși șeful bandei de neo-naziști homosexuali, care avea cea mai mare putere în acea pușcărie, l-a revendicat ca trofeu. Dar, atunci când firavul sclav a fost penetrat pentru prima oară de acel șef pervers, totul a luat o întorsătură oribilă. Ochii sclavului s-au înroșit și un țipăt inuman s-a auzit în toată pușcăria. Datorită experimentelor la care fusese supus, sclavul firav se transformase într-un Diță teribil, mare cât o casă și cu gheare groase cât barele de oțel de la cuștile în care în zadar se baricadau acum pușcăriașii speriați. Diță i-a hăcuit și i-a mâncat pe toți, pe acel șef rupându-l în atâtea fășii de carne și măruntaie încât părea a fi o porție de shaorma cu ketchup. După ce își umplea burta enormă, Diță își defeca victimele nedigerate, dintre care unii nici nu apucaseră să moară încă. După ce a terminat cu toți, aproximativ 10.000 de suflete negre, Diță s-a oprit din furia lui oarbă și s-a transformat din nou în sclavul cel firav care nici nu-și aducea aminte ce făcuse...”
27 ianuarie 2016
“… iar adevărul era că îi plăcea senzația de greață și spasmele care veneau odată cu aceasta. Multă lume cunoaște legenda vampirului, care bea sânge uman pentru a se menține în putere, dar au fost puțini oameni de-a lungul timpului care știau ceva mai mult de atât. În primul rând că efectul sângelui asupra trupului unui vampir era ca acela al unei băuturi spirtoase pentru un om. Cel puțin, părea similară senzația, dar pe când omul devine din ce în ce mai incoerent și neputincios în fața cantităților masive de băutură, un vampir devine din ce în ce mai puternic și mai rezistent cu cât bea mai mult sânge. Singura problemă era că starea de beție a unui vampir îl făcea incontrolabil și aproape de neoprit. De povestea lui Diță știu toți vampirii mai vechi, iar ultima lui beție a fost ceea ce a rămas în istorie cunoscută ca Marea Extincție a Dinozaurilor. Fiind un strămoș al reptilienilor, Diță avea puteri inimaginabile, iar când s-a îmbătat acum 66 de milioane de ani, toate speciile care au avut ghinionul să fie găsite de Diță au fost secate de sânge. După alte câteva milioane de ani, Diță se potolise din beție, dormind într-un vulcan. Când s-a trezit și a văzut ce făcuse cu prețioșii lui reptilieni s-a decis că a fost cel mai tare lucru vreodată și că abia așteaptă să mai facă din nou o beție și mai cruntă. Așa că a făcut sex cu cât mai multe maimuțe, astfel dând naștere speciei umane. Unii spun că nu va mai aștepta mult și se va apuca de băut, mai ales că specia umană s-a dezvoltat mult mai mult și astfel potențialul pentru a se face beat mangă așa cum n-a mai fost niciodată era mare.”
1 februarie 2016
“… dar această prostituată îi rămase în amintiri, ca o pată de cafea pe cămașa sufletului său. Diță trase un fum din țigară, privind în gol. Niciodată nu avea să treacă peste momentele astea fără să se ajute de o sticlă de whisky ieftin și două pachete de țigări. Povestea i se derula în minte la fel și de data asta, mai întâi fiind oripilat când retrăia prima parte în care o găsise în camera de hotel. Zâmbea subtil apoi când își amintea cum i-a spart nasul doctorului Cheche de la morgă, care făcuse o glumă macabră când îi dădu detaliile autopsiei. Acum sticla de whisky nu își mai vărsa conținutul în pahar, ci direct pe gâtul detectivului mânios. Timpul îi juca feste malițioase, nemaiputându-și aminti nici ce făcuse înainte de crimă, nici după ce cazul fusese închis, dar cu atâta lux de amănunte tot ce văzuse și simțise în acele momente. Când îl apuca, simțea că suferința aceasta fusese alături de el întotdeauna și parcă îl ținea prizonier de mii de ani. Chiuveta se umplu de vomă lichidă și camera de țipetele de greață pe care le scotea Diță când nu își mai putu ține echilibrul și pereții păreau că se zguduie în jurul lui. Când își reveni un pic, apucă paltonul și pălăria cea neagră, ca să meargă să mai cumpere otrava spirtoasă care trebuia să-l ajute să adoarmă. Apoi văzu că sticla lui era plină, așteptându-l pe măsuța de cafea lângă două pachete de țigări nedesfăcute. Își așeză paltonul în cuier și pălăria o dădu jos din cap, apoi se așeză pe fotoliu. Fusese o zi lungă la birou și acum își făcea rezumatul dosarelor la care lucrase de-a lungul carierei. La fiecare caz își aducea aminte de victime cu o ușoară tristețe, dar această prostituată îi rămase în amintiri, ca o pată de cafea pe cămașa sufletului său. Diță trase un fum...”
3 februarie 2016
“… dar nu putea sa se abtina. Abia atunci cand era plin de cocaina Dita devenea normal. Putea sa poarte conversatii normale, putea sa se miste natural, putea sa isi simta corpul plin de viata. Din pacate, nu putea sa faca rost in continuu de cocaina. Isi petrecea timpul in cele mai obscure bordeluri si prin case de trafic uman ca sa se elibereze. Problema lui parea sa fie de ordin medical, dar adevarul nu poate fi cunoscut. Ce-i sigur, este faptul ca atunci cand nu se albea la nas cu praful de stele si era el insusi, tot ce putea sa faca era sa isi ingrijeasca pitonul. Fiind omul cu cel mai mare falus din istorie, plus ca suferea de sindromul erectiei permanente, nu avea nici o sansa la o viata normala. Odata chiar a omorat o prostituata, fiindca i-a indesat-o prea mult si i-a provocat hemoragii interne. Alta data si-a omorat pisica, fiindca era pe pervazul geamului de la apartament si el s-a intors fara sa isi dea seama, impingand-o cu pionierul sau voinic. Ce sa mai, pana si la nastere au crezut doctorii ca vor fi doi copii cand se uitau la ecografii…”
4 februarie 2016
“… și nu prea era o plăcere pentru el să meargă pe sub pământ. Diță lua metroul doar când nu avea ce să facă și era singurul mod de transport viabil. Având capul plin de gânduri noi și copleșitoare, datorită noilor informații pe care le aflase despre Illuminati, se urcă în tren fără să fie atent la nimic în jurul său. Apoi s-a întâmplat ceea ce avea să-l trimită pe o cale fără întoarcere, care era atât de ușor de descoperit, însă atât de greu de deslușit. Norocul lui Diță a fost să cunoască acele două limbi străine care dădeau un sens nou mesajului transmis de vocea feminină înainte să plece trenul de pe peron. În primul rând, cuvintele rostite nu erau cele pe care le înțelegeau oamenii când le auzeau: „Atenție, se-nchid ușile”. Diță cunoștea maghiară și, datorită călătoriilor sale din tinerețe, puține cuvinte din limba Papiamentu care e vorbită de nativii din Aruba. Astfel, a putut descifra mesajul secret, lucru care l-a făcut să albească la față și să îi provoace o frică aproape animalică. În maghiară a auzit de multe ori cuvântul ‘senki’ și în călătoria lui în Aruba a auzit cuvântul ‘dushi’ repetându-se de fiecare dată când se chemau unul pe altul bătrâneii care îl găzduiseră în casa lor. Acum mesajul pe care îl primeau oamenii de fiecare dată când mergeau cu metroul era “Atenție, nu e nimeni bun”, confirmând ceea ce i se spusese doar cu câteva ore înainte despre Illuminati și tehnicile lor de dezbinare și propagandare a reavoinței între oameni. Diță mai știa de asemenea că s-au făcut studii legate de modul în care reacționează oamenii la limbi străine pe care nu le cunosc și cum reușeau să își dea seama ce fel de mesaj era conținut în propozițiile pe care cercetătorii i le spuneau. Unul din motivele pentru care Diță prefera să nu meargă cu metroul era faptul că simțea de fiecare dată că oamenii din jurul său păreau ostili și prea defensivi, iar acum totul căpăta sens pentru el. Grăbindu-se să iasă din acest mediu toxic, Diță chemă un taxi și îi spuse să îl ducă la vechiul lui prieten, doctor Cheche...”
8 februarie 2016
“… fără să vrea. N-a durat mult până când și-a dat seama că era într-un vis, așa că toate inhibițiile și auto-limitările care îl țineau pe linia de plutire în realitate au zburat din sufletul lui și instant i-au apărut în fața ochilor trei tinere ce-l priveau cu jind. Erau îmbrăcate sumar și își mângâiau lent sânii sau trăgeau de hainele celorlalte, gata să le rupă la comandă. Diță simți o emoție pe care n-o mai trăise până atunci, fiind aproape copleșit de dorințele animalice care amenințau să îi depășească auto-controlul ce făcea posibilă manipularea visului în care se afla. După ce termină cu fetele, se trezi din vis. În jurul lui era sânge peste tot și mirosea a hoit. Buimăcit la culme, începu să își amintească puțin câte puțin ce făcuse în seara anterioară. Mai întâi, o tresărire îi puse în fața ochilor volanul de care se ținea și cele trei școlărițe pe care le văzuse în vis, înghețate de frică și apropiindu-se de parbrizul mașinii cu o viteză amețitoare. Își duse mâna la cap și o grimasă îi acoperi chipul întristat. Încă o licărire îl făcu să rămână împietrit, pentru că vedea cum luase cele trei trupuri neînsuflețite și le aduse la el acasă. Acum amintirile reveneau cu o forță torențială și deveni atât de încordat încât începeau să i se vadă venele pulsând cu putere. Vedea exact ca și cum s-ar uita la un film cum își dădu jos pantalonii și le dezbrăcă și pe fete, cu furie. Prima din ele fusese virgină și când văzu asta aproape că își rupse mădularul în ea, de cât de tare o pătrunse. Pe a doua încercă să o umezească, jucându-se cu degetele, dar în zadar. Când trecu la a treia, leșină de epuizare după ce o pătrunse și pe ea timp de două ore. Încordarea se mai domoli și Diță își dădu iar pantalonii jos…”
11 februarie 2016
“… să creadă ce vedea în depărtare. Nori de fum groși și negri urcau pe cer cu repeziciune și acopereau albastrul senin, amenințând să înghită și Soarele în curând. Fulgere roșii scânteiau aprinzându-se prin nori sau pe cerul întunecat, iar pietre incandescente coborau ca o ploaie de foc, arzând tot ce atingeau la aterizare. Dar Cândea era acum încremenit, pentru că o parte a ființei lui știa că nu mai are nici o șansă de scăpare. Punându-se în genunchi, încercă să spună o rugăciune păgână de-a tribului său, dar tot ce izbuti să rostească au fost cuvintele ‘Ajută-mă Doamne!’. Dar asta a fost greșeala finală, pentru că în următoarea clipă cerul se desfăcu, norii dispersându-se într-o zonă circulară fix deasupra lui Cândea. În mod incredibil, Cândea nu mai auzea nimic și privind în gaura din cer nu putea să înțeleagă de ce nu se vedea albastrul atmosferei sau măcar stelele licărind. Era pur și simplu un negru abisal. Apoi liniștea fuse întreruptă și Vocea lui Diță bubui ca un tunet, venind mai întâi parcă de la o distanță incalculabilă de prin Univers și într-un final pogorându-se cu toată forța asupra lui Cândea:
- NUUU ! ... TU... VEI PIERDE TOT!
Vocea divină avusese atâta putere încât îl doborî și îl țintui la pământ pe Cândea, iar planeta în întregime fusese zguduită. Plăcile tectonice se rupseră în mii de fragmente, iar toți vulcanii izbucneau pentru ultima oară, distrugând tot în jurul lor. Sfârșitul lumii era la câteva clipe distanță, iar Cândea, cu lacrimi în ochi, încercă să îi spună ceva lui Diță. Dar nici nu apucă să deschidă gura, că din gaura cerească de unde venise Vocea lui Diță apăru acum un pumn gigantic, cu degetul mijlociu ridicat, care îl zdrobi pe Cândea, rupându-i toate oasele și perforându-i toate organele, apoi arzându-l cu radiații și fierbându-i ochii și testiculele, totul într-o fracțiune de secundă pe care o simți ca pe o veșnicie de chinuri și durere.”
4 martie 2016
“… ca o duhoare de hoit. În mod normal n-ar fi rezistat acestui asalt asupra simțului olfactiv, dar nu se mai putea concentra la nimic altceva. Tot ce voia Diță în momentele acelea era să scape cu viață din acea navă spațială. Plutind pe orbita lui Uranus, nava Cândidus era plină cu tărâțe și bălegar, pe care urma să le folosească coloniștii de pe cometa Galbură, la marginea sistemului solar. Diță fusese trimis de către doctor Cheche să intercepteze nava și să descopere ce se întâmplase cu echipajul de pe ea, pentru că nu mai răspundea la nici un mesaj de o lună. Spre ghinionul lui Diță, oroarea care i-a posedat pe membrii echipajului de pe Cândidus venise din adâncurile lui Uranus. Nimic bun nu putea să vină din adâncul lui Uranus și Diță știa asta. Încă de când a pus piciorul prima oară pe Cândidus, Diță simțise prezența malefică cu toată ființa lui, așa că nu ezitase nici o clipă când nefericitul om de serviciu îi apăru în cale. Împușcându-l direct în țeastă, acesta căzu la pământ, creierul scurgându-i-se în grămada de bălegar pe care o strânsese înainte să fie posedat. Diță îngenunche lângă corpul cald, îi citi numele de pe ecusonul de la piept și spuse:
- Odihnește-te în pace, Geamănă. Te voi răzbuna pe tine și pe toți ceilalți, apoi vă voi îngropa pe Uranus, așa cum se cuvine…”
17 martie 2016
“… pe lângă toate problemele pe care le avea deja. Își scrijelise deja vârfurile degetelor până când ajunse la carne vie din nou, din cauza degerăturilor, iar acum trebuia să facă același lucru cu vârful nasului. Se gândi că nu era în nici un caz momentul pentru a avea o erecție, dar inevitabilul se întâmplase deja. Citise în mod special despre asta cu o lună înainte, iar acum nu-i venea să creadă că va trebui să o facă cu adevărat. Riscul de a face o combustie hipotermică îl obliga pe Diță să își potolească erecția cât mai repede cu putință. Aparent, în condiții de ger extrem, când ai o erecție și ți se expune sângele la frig, riști ca acesta să înghețe sau să se răcească prea mult. Apoi, circulând până înapoi la inimă, provoacă o reacție în lanț și toate venele și arterele se răcesc până devin rigide și fragile. Într-o tentativa de redresare, inima se supraîncălzește și încinge sângele până la temperature de peste 40 de grade Celsius. Întoarcerea sângelui încălzit spre părțile răcite provoacă ceea ce este cunoscut în termeni medicali ca și combustie hipotermică. De obicei totul începe cu membrul erect, apoi cu mâinile și pe urmă picioarele sunt la rând. Disperarea lui Diță era să își frece erecția cu ambele mâini pentru a le menține pe toate trei încălzite, în timp ce țopăia prin peșteră ca un satyr posedat. Pe deasupra, ar mai fi trebuit să își și concentreze atenția pe o imagine sau un gând erotic care să îl ajute să ajungă la orgasm cât mai repede. Ghinionul lui a fost că îi tot apărea în minte fața lui Geamănă, care râdea de el și făcea semne obscene, indicând faptul că Diță ar fi pe invers…”
22 martie 2016
“… dar n-avea nici măcar putere să împingă un fotoliu în dreptul ușii. Până la urmă așeză toți ursuleții și păpușile pe care le avea în cameră în fața ușii, cu speranța că monstrul nu va putea trece de iubitele lui jucării. Când reuși să spargă ușa Diță, începu să râdă incontrolabil, văzându-și victima chircită sub păturică. Așa cum era de așteptat, jucăriile nu au adăugat în nici un fel rezistență ușii, ba chiar l-au făcut pe Diță să râdă cu și mai mare poftă. Cu ghearele lui inumane apucă de pătură și o smulse de pe victimă, aceasta scoțând un scâncet de fătălău când a simțit atingerea lui Diță. Râsul deveni acum un prelungit strigăt, din când în când întrerupt de mici pauze de râs înecat. De ce? Pentru că sub pătură descoperi un bărbat în toată firea, îmbrăcat în cele mai roz hăinuțe de prințesă din tot universul. Păreau a avea mărimi de copil, fiind strâmte și în unele locuri chiar rupte pe trupul urâtului care plângea acum în liniște totală. După ce își reveni din criza de râs pe care o avusese, Diță începu să se enerveze grav. Ura genul ăsta de oameni, cărora le e frică să treacă pe trecerea de pietoni sau care trec strada când le apare în cale un nenorocit de cățel. Își spunea mereu că genul ăsta de bărbat avea de obicei nume feminin, transformat în gen masculin, ca Rebec, Roxan sau Silviu. Văzându-l cum se înfurie din ce în ce mai rău, acel ‘bărbat’ îmbrăcat ca o fetiță de 5 ani începu să plângă din ce în ce mai tare, țipând din ce în ce mai rapid ca o maimuță turbată. Era prea mult pentru Diță. În mod normal își mânca victimele de vii, dar în cazul ăsta i se făcu greață. Și aici vorbim despre un monstru antic, o forță a răului suprem, care văzuse tot felul de lucruri macabre de-a lungul veacurilor. Îi dădu un dos de palmă atât de puternic și cu o scârbă atât de intensă încât îi împrăștie creierii pe peretele alăturat, bucăți din craniu înfigându-se în posterele cu Britney Spears și cu Mihai Trăistariu. Apoi îi tăvăli și îi bătu trupul decapitat atât de mult încât toată camera deveni acum plină de sânge și bucăți de carne, care i se păreau lui Diță că put într-un hal care îl deranjau chiar și pe el. Apoi văzu sertarul de la noptieră deschis, în care erau mai multe butt-plug-uri cu cozi de veverițe sau de vulpi...”
8 aprilie 2016
"… dar nu mai putea nimeni să îl convingă să se răzgândească. În mintea acestui om se făcuse ordine și armonie, un singur gând fiind acum prezent, ca și cum ajunsese la sursa izvorului conștiinței sale. Tot ceea ce îi născocise mintea de când s-a născut și până atunci avea legătură cu acest unic gând originar: Diță voia să își înghețe organele genitale și apoi să fie îngropat de viu într-un morman de seringi folosite. Acest gând îi încolțise de mult în minte, dar abia acum devenise clar ca o apă cristalină. Locul în care dorea să se desfășoare ceremonia sacră îi fusese dezvăluit în timpul primei pauze publicitare din emisiunea lui Măruță: în grădina unde ursulețul de la cocolino se pedofilea printre flori parfumate."
21 martie 2017
“… dar n-avea nici măcar putere să împingă un fotoliu în dreptul ușii. Până la urmă așeză toți ursuleții și păpușile pe care le avea în cameră în fața ușii, cu speranța că monstrul nu va putea trece de iubitele lui jucării. Când reuși să spargă ușa Diță, începu să râdă incontrolabil, văzându-și victima chircită sub păturică. Așa cum era de așteptat, jucăriile nu au adăugat în nici un fel rezistență ușii, ba chiar l-au făcut pe Diță să râdă cu și mai mare poftă. Cu ghearele lui inumane apucă de pătură și o smulse de pe victimă, aceasta scoțând un scâncet de fătălău când a simțit atingerea lui Diță. Râsul deveni acum un prelungit strigăt, din când în când întrerupt de mici pauze de râs înecat. De ce? Pentru că sub pătură descoperi un bărbat în toată firea, îmbrăcat în cele mai roz hăinuțe de prințesă din tot universul. Păreau a avea mărimi de copil, fiind strâmte și în unele locuri chiar rupte pe trupul urâtului care plângea acum în liniște totală. După ce își reveni din criza de râs pe care o avusese, Diță începu să se enerveze grav. Ura genul ăsta de oameni, cărora le e frică să treacă pe trecerea de pietoni sau care trec strada când le apare în cale un nenorocit de cățel. Își spunea mereu că genul ăsta de bărbat avea de obicei nume feminin, transformat în gen masculin, ca Rebec, Roxan sau Silviu. Văzându-l cum se înfurie din ce în ce mai rău, acel ‘bărbat’ îmbrăcat ca o fetiță de 5 ani începu să plângă din ce în ce mai tare, țipând din ce în ce mai rapid ca o maimuță turbată. Era prea mult pentru Diță. În mod normal își mânca victimele de vii, dar în cazul ăsta i se făcu greață. Și aici vorbim despre un monstru antic, o forță a răului suprem, care văzuse tot felul de lucruri macabre de-a lungul veacurilor. Îi dădu un dos de palmă atât de puternic și cu o scârbă atât de intensă încât îi împrăștie creierii pe peretele alăturat, bucăți din craniu înfigându-se în posterele cu Britney Spears și cu Mihai Trăistariu. Apoi îi tăvăli și îi bătu trupul decapitat atât de mult încât toată camera deveni acum plină de sânge și bucăți de carne, care i se păreau lui Diță că put într-un hal care îl deranjau chiar și pe el. Apoi văzu sertarul de la noptieră deschis, în care erau mai multe butt-plug-uri cu cozi de veverițe sau de vulpi...”
8 aprilie 2016
"… dar nu mai putea nimeni să îl convingă să se răzgândească. În mintea acestui om se făcuse ordine și armonie, un singur gând fiind acum prezent, ca și cum ajunsese la sursa izvorului conștiinței sale. Tot ceea ce îi născocise mintea de când s-a născut și până atunci avea legătură cu acest unic gând originar: Diță voia să își înghețe organele genitale și apoi să fie îngropat de viu într-un morman de seringi folosite. Acest gând îi încolțise de mult în minte, dar abia acum devenise clar ca o apă cristalină. Locul în care dorea să se desfășoare ceremonia sacră îi fusese dezvăluit în timpul primei pauze publicitare din emisiunea lui Măruță: în grădina unde ursulețul de la cocolino se pedofilea printre flori parfumate."
21 martie 2017
