Niciodată nu am avut aspirația unui moment. Ceva cum vezi în filme, când începe o muzică dramatico-romantică și cadre cu ei doi, uitându-se unul la celălalt.
Ea nu zice nimic, eu nu zic nimic, cel puțin nu cu cuvinte. Chiar și când nu mă uit la ea pentru câteva momente, o aud. O simt cum se uită la mine, nu pentru că vrea ceva, ci pentru că își dorește cu toată ființa ei.
E aproape hipnotizant.
Era fetița dinăuntrul ei, care e plină de voioșie și entuziasm.
Era femeia care a ajuns, capabilă și hotărâtă.
Era o jumătate care își căuta perechea.
Atunci am știut că o iubesc. Și nu aveam nevoie să procesez cu mintea logică și prezentă în marea parte a timpului petrecut conștient. Știam că și ea mă iubește, dar nu ca o fază, nu ca în filme.
Am dansat și ne-am fâstâcit. Eram doar noi doi și melodia aia pe care o știm atât de bine.
Se afișează postările cu eticheta NU ne chinuim. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta NU ne chinuim. Afișați toate postările
10 mai 2018
15 martie 2015
Am văzut Twilight
Test. Un, doi, trei. Încă știu să număr.
Nu mă doare capul și nici nu mă simt mai prost decât am fost dintotdeauna. Ăsta ar fi unul dintre zvonurile care circulă pe internet despre filmul Twilight. Că devii mai prost sau că îți face neuronii să moară de la supraîncărcarea cu ură, confuzie, comenzi nemaiîntâlnite până atunci de la creier la mușchii feței pentru a încerca să facă o grimasă atât de respingătoare încât devine o oglindire grotească a filmului, iar aceste două forțe care acum sunt egale să devină un paradox fizic ceea ce ar distruge instant tot Universul.
Cu toate că înainte de acest eveniment puteam să vorbesc cu oricine despre orice și dacă se aducea vorba de 'Saga', aveam mândria de a spune imediat și sigur pe mine că "N-am văzut eu căcatul ăla de film". Acum că l-am văzut, mă gândesc la câte posibilități noi mi s-au deschis pentru a purta discuții mai interesante atât cu fanii filmului, cât și cu cei care nu l-au văzut și sunt cei mai aprigi denigratori ai acestui 'jeg de film'. Nu există oameni care să-l fi văzut de la cap la coadă și au mai avut de ce să-l urască. Așa că mai adaug încă o categorie de persoane cu care aș putea avea o conversație despre film, cărora putem să le zicem 'mă doare-n puncte puncte'-iști.
Eu mă încadrez tot în această a treia categorie. Nici înainte nu pot să zic că-l uram, dar mă feream de el ca de o manea.
Sau ca de o balegă.
Și de acum încolo putem să privim filmul exact ca și cum ar fi vorba despre o balegă, pentru că pare a fi o comparație bună. În esență, balega nu face atât de rău, pe cât face bine.
Ce-i drept, le face bine plantelor ca îngrășământ sau viermilor care colcăie prin ea. Fanii Twilight pot fi comparați cu niște legume sau cu niște creaturi cu minimă activitate cerebrală, deci suntem bine până acum cu comparația principală.
Ce-i și mai drept, e că nu poți avea prea multă balegă și tot să zici că ești bine. Prea multă balegă, munți de balegă, ar fi un lucru dezastruos. De legume nu mai poate fi vorba, iar la viermi nici nu te vei mai gândi când te confrunți cu boli și infecții. Se înțelege unde vreau să ajung. Dacă nu înțelegi, ești fan Twilight cu siguranță.
Filmul în sine nu e cel mai prost din toate timpurile. S-a mai văzut povestea cu liceanca frigidă care se îndrăgostește de puștiul cel mai popular încă dinainte de Liceenii Rock'n'Roll. Oricum, dacă alegi să te uiți la film ca la un basm pentru cei mici, vei vedea că e mai puțin prost decât credeai că va fi. Actorii joacă prost, dar nu ajung chiar la nivelul unui Tommy Wiseau.
Ce să mai zic de rău, care să nu fi fost spus deja de o mie de ori până acum despre Twilight?
N-am ce. N-am de ce. Mă doare-n puncte puncte de filmul ăsta de acum încolo!
Nu mă doare capul și nici nu mă simt mai prost decât am fost dintotdeauna. Ăsta ar fi unul dintre zvonurile care circulă pe internet despre filmul Twilight. Că devii mai prost sau că îți face neuronii să moară de la supraîncărcarea cu ură, confuzie, comenzi nemaiîntâlnite până atunci de la creier la mușchii feței pentru a încerca să facă o grimasă atât de respingătoare încât devine o oglindire grotească a filmului, iar aceste două forțe care acum sunt egale să devină un paradox fizic ceea ce ar distruge instant tot Universul.
Cu toate că înainte de acest eveniment puteam să vorbesc cu oricine despre orice și dacă se aducea vorba de 'Saga', aveam mândria de a spune imediat și sigur pe mine că "N-am văzut eu căcatul ăla de film". Acum că l-am văzut, mă gândesc la câte posibilități noi mi s-au deschis pentru a purta discuții mai interesante atât cu fanii filmului, cât și cu cei care nu l-au văzut și sunt cei mai aprigi denigratori ai acestui 'jeg de film'. Nu există oameni care să-l fi văzut de la cap la coadă și au mai avut de ce să-l urască. Așa că mai adaug încă o categorie de persoane cu care aș putea avea o conversație despre film, cărora putem să le zicem 'mă doare-n puncte puncte'-iști.
Eu mă încadrez tot în această a treia categorie. Nici înainte nu pot să zic că-l uram, dar mă feream de el ca de o manea.
Sau ca de o balegă.
Și de acum încolo putem să privim filmul exact ca și cum ar fi vorba despre o balegă, pentru că pare a fi o comparație bună. În esență, balega nu face atât de rău, pe cât face bine.
Ce-i drept, le face bine plantelor ca îngrășământ sau viermilor care colcăie prin ea. Fanii Twilight pot fi comparați cu niște legume sau cu niște creaturi cu minimă activitate cerebrală, deci suntem bine până acum cu comparația principală.
Ce-i și mai drept, e că nu poți avea prea multă balegă și tot să zici că ești bine. Prea multă balegă, munți de balegă, ar fi un lucru dezastruos. De legume nu mai poate fi vorba, iar la viermi nici nu te vei mai gândi când te confrunți cu boli și infecții. Se înțelege unde vreau să ajung. Dacă nu înțelegi, ești fan Twilight cu siguranță.
Filmul în sine nu e cel mai prost din toate timpurile. S-a mai văzut povestea cu liceanca frigidă care se îndrăgostește de puștiul cel mai popular încă dinainte de Liceenii Rock'n'Roll. Oricum, dacă alegi să te uiți la film ca la un basm pentru cei mici, vei vedea că e mai puțin prost decât credeai că va fi. Actorii joacă prost, dar nu ajung chiar la nivelul unui Tommy Wiseau.
Ce să mai zic de rău, care să nu fi fost spus deja de o mie de ori până acum despre Twilight?
N-am ce. N-am de ce. Mă doare-n puncte puncte de filmul ăsta de acum încolo!
3 aprilie 2013
Second thoughts
Learn to live the way of Your life, to live the life of the Way.
You know what the Way is, but there are always opportunities in life when you choose to follow your second thoughts or to react according to what you know from before and even imagine is going to Be. You know it because sometimes you don't feel like you're following anything, but just :
Go With The Flow
The Way is freedom from the mind's paranoid and overreacting thoughts, the second thoughts. They always get distorted by either something from your past or some possible future that you imagine. You would also be freed from most reactions that are not natural, coming from some kind of panic and frustration which derived from the ancient survival instinct of the early man.
You must agree that this panic and this frustration are in fact illusions of the mind, because the early man would only be considered as man when he would start to show signs of having intelligence, a mind. And that mind would be something new, with no experience and knowledge. You would see lightning in the sky and project your early mind's thoughts upon it, to find that you are weak and by far unable to resist its strength. This would be the result of panic. Then you would see it again another time, flashing and roaring immediately after, and imagine that some kind of unseen power, something greater than man, is wielding it. This would be the result of frustration.
The Way is learning that nothing is in any way under control in life. This way, illusions and random thoughts that you usually take for granted are revealed to be just what happened to cross your mind at one point. It was merely the way your mind dealt with the situation it was facing or processed that would happen sometime later. Then you don't get stuck on them. For example, you don't think about it when you are in love with someone and you say the words, because they're not real if you do. This feeling doesn't come from thinking and most of the times you don't listen to your mind when you have it and do stupid things or sacrifices for it. On the other hand, if you hate someone, then you definitely have some thoughts on the matter and they're pissing you off, frustrating you. You also hate them because they've somehow made you feel insecure or even frightened you, making you panic.
The Way is also just a word, a concept of the mind. And when you think about it, you're doing it wrong!
30 septembrie 2012
Bine ai venit, David
Nu aveam de ce să mă îngrijorez, pentru că nimeni în jurul meu nu părea să fie agitat. De fapt, alte griji erau deja puse în față, unele mai superficiale, altele mai profunde. Griji pentru cadouri care trebuiau returnate pentru că proaspeții părinți primiseră deja obiectul respectiv, griji pentru faptul că bebelușul avea o anume grupă sanguină, griji pentru educația pe care o va primi și pentru anturajul în care va trebui să crească, să se dezvolte și să devină.. cineva.
Mi-era foame, mă cam secaseră toate non-sensurile pe care le-am auzit pe drumul până la spital, dar am uitat de toate astea când l-am văzut. Momentul în care toate s-au disipat a fost cât se poate de clar. Nu mai aveam gânduri, nu mai aveam griji, nu mai simțeam nimic decât o căldură distribuită în mod egal în tot corpul, de parcă tocmai îmi luase foc sângele în vene. Am stat cu capul aproape lipit de geamul prin care mă uitam, hipnotizat de un prunc care abia se născuse. Dormea pe spate, cu picioarele crăcănate.
N-o mai văzusem pe noua mămică în starea asta niciodată. I se citeau pe față atât de multe sentimente, toate în același timp, încât mi-a făcut inima să urce până în gât și sa simt că tocmai avusese loc ceva minunat. Acum nu mai era soră, fiică, femeie gravidă. Era mămică. Avea un zâmbet atât de pur și frumos...
Un simplu unchi ca mine nu poate să facă mare lucru, decât să fie fericit. Și pe dinăuntru chiar să plângă de fericire.
Bine ai venit, David...
Mi-era foame, mă cam secaseră toate non-sensurile pe care le-am auzit pe drumul până la spital, dar am uitat de toate astea când l-am văzut. Momentul în care toate s-au disipat a fost cât se poate de clar. Nu mai aveam gânduri, nu mai aveam griji, nu mai simțeam nimic decât o căldură distribuită în mod egal în tot corpul, de parcă tocmai îmi luase foc sângele în vene. Am stat cu capul aproape lipit de geamul prin care mă uitam, hipnotizat de un prunc care abia se născuse. Dormea pe spate, cu picioarele crăcănate.
N-o mai văzusem pe noua mămică în starea asta niciodată. I se citeau pe față atât de multe sentimente, toate în același timp, încât mi-a făcut inima să urce până în gât și sa simt că tocmai avusese loc ceva minunat. Acum nu mai era soră, fiică, femeie gravidă. Era mămică. Avea un zâmbet atât de pur și frumos...
Un simplu unchi ca mine nu poate să facă mare lucru, decât să fie fericit. Și pe dinăuntru chiar să plângă de fericire.
Bine ai venit, David...
19 iunie 2012
3 octombrie 2011
Senzatie
i am thinking of you... just of who you are and what are you like... you being next to me sounds like having a dream, where everything is allright and just... float through it the whole time, as if it's some sort of rythm...
i think i can feel your rythm, even though we've never actually met...
i think i can feel your rythm, even though we've never actually met...
2 august 2011
18 iulie 2011
Caramizi Pe sosea
Cărămizi | Pe șosea
Prima cărămidă pusă este cea de bază.| Ești în mișcare, cu mâinile pe volan.
Este gândul de la care pornește ideea.| Știi și simți cum să controlezi mișcarea.
Alte gânduri clădesc ideea încontinuu. | Vezi un semn de circulație știut.
Gând peste gând, ridici o fortificație. | Ai pregătit o manevră de mult.
Fiecare cărămidă se potrivește. | Ai 60 la oră și atât scrie și pe semn.
Totul este armonios construit, pur. | Dai semnal și schimbi benzile perfect.
Odată zidită, ideea e împământenită. | Ajungi la destinație sigur și precis.
Prima cărămidă pusă este cea de bază.| Ești în mișcare, cu mâinile pe volan.
Este gândul de la care pornește ideea.| Știi și simți cum să controlezi mișcarea.
Alte gânduri clădesc ideea încontinuu. | Vezi un semn de circulație știut.
Gând peste gând, ridici o fortificație. | Ai pregătit o manevră de mult.
Fiecare cărămidă se potrivește. | Ai 60 la oră și atât scrie și pe semn.
Totul este armonios construit, pur. | Dai semnal și schimbi benzile perfect.
Odată zidită, ideea e împământenită. | Ajungi la destinație sigur și precis.
6 iulie 2011
Obisnuinta
Când pățești același lucru de mai multe ori, începi să te obișnuiești cu acel lucru. Și după mai multe repetări, deja nu te mai gândești deloc a cui e vina sau de ce se întâmplă așa mereu. Din exterior se vede urât. Din interior, nu mai contează.
Dreams are symptoms of the unconscious mind, says Freud. My mind fed me with dreams that kept the hope alive. But since there is some sort of a habit that we've got, even my unconscious mind starts to see that holding on to this particular hope is nothing but a waste of time, energy and heart.
Degeaba îți pare rău dacă tot rău faci. Nu are rost să menții starea sau contactul. Suferi mult pentru puțină plăcere. Scapi de obișnuință sau, dacă nu, o să ai mereu un motiv să fii supărat.
Dreams are symptoms of the unconscious mind, says Freud. My mind fed me with dreams that kept the hope alive. But since there is some sort of a habit that we've got, even my unconscious mind starts to see that holding on to this particular hope is nothing but a waste of time, energy and heart.
Degeaba îți pare rău dacă tot rău faci. Nu are rost să menții starea sau contactul. Suferi mult pentru puțină plăcere. Scapi de obișnuință sau, dacă nu, o să ai mereu un motiv să fii supărat.
30 iunie 2011
Nimic pe sub
Nu mai vreau câte puțin din nimic. Nu mai cred orice mi se spune. Nu mai am răbdare când îmi dau seama că sunt prostit pe față. Nu mai îmi place să aștept. Nici nu mă mai grăbesc. Nu mai las de la mine. Nu mă mai abțin când vreau să spun ceva. Nu mai am respect pentru nimic acolo unde nu sunt respectat. Nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu.
Cam mulți de nu mă încearcă în ultima vreme, dar eu încerc să îi resping cu din ce în ce mai puțină hotărâre. S-ar putea numi maturizare, dar vine cu un pachet prea mare de limitări ca să o accept. Și totuși, unele le-aș adopta, măcar să fiu sigur că ies intact din orice situație în care am pierdut în trecut.
Însă există un anume nu, pe care-l voi urma în weekend-ul următor:
Cam mulți de nu mă încearcă în ultima vreme, dar eu încerc să îi resping cu din ce în ce mai puțină hotărâre. S-ar putea numi maturizare, dar vine cu un pachet prea mare de limitări ca să o accept. Și totuși, unele le-aș adopta, măcar să fiu sigur că ies intact din orice situație în care am pierdut în trecut.
Însă există un anume nu, pe care-l voi urma în weekend-ul următor:
Nu port nimic pe sub pantaloni, la mare.
14 iunie 2011
7 iunie 2011
6 iunie 2011
Feel like
Acum că am absolvit, am chef de aventuri și de relații. În schimb, sunt presat ca jambonul de pui să dau licența. Ce e mai interesant și cere detalii? Faptul că am spus tâmpenia aia cu jambonul de pui sau faptul că trebuie să dau licența?
Faza cu jambonul e un inside joke care a pornit de la o etichetă a produsului menționat, pe care scria: Jambon presat de pui. Multe întrebări se revarsă peste mintea mea atunci când mă gândesc la eticheta asta:
- De ce îl presează puiul pe jambon?
- Ce a făcut jambonul ca să fie presat de pui?
- Cum îl presează puiul pe jambon?
- Îi datorează bani puiului acest jambon?
- Dacă puiul îl presează pe jambon, atunci ce face jambonul în privința asta?
În fine. (A. spunea mereu În fine atunci când nu-i convenea ceva)
Pe 22 dau licența. De fapt, examenul, că nu e chiar o licență. Sau e licență, dar nu fac proiect de licență. Mai sunt 16 zile și încă nu m-am apucat de învățat.
M-am ars la ștrand.
Faza cu jambonul e un inside joke care a pornit de la o etichetă a produsului menționat, pe care scria: Jambon presat de pui. Multe întrebări se revarsă peste mintea mea atunci când mă gândesc la eticheta asta:
- De ce îl presează puiul pe jambon?
- Ce a făcut jambonul ca să fie presat de pui?
- Cum îl presează puiul pe jambon?
- Îi datorează bani puiului acest jambon?
- Dacă puiul îl presează pe jambon, atunci ce face jambonul în privința asta?
În fine. (A. spunea mereu În fine atunci când nu-i convenea ceva)
Pe 22 dau licența. De fapt, examenul, că nu e chiar o licență. Sau e licență, dar nu fac proiect de licență. Mai sunt 16 zile și încă nu m-am apucat de învățat.
M-am ars la ștrand.
3 iunie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)