18 aprilie 2011

Cadouri

Mai întâi mi-am făcut singur cadou un duş, dimineaţa. Stau încă puţin sub apa caldă ca să mă relaxez. Parcă am în minte un gând secret, pe care nu pot decât să-l simt, cum se scurge în mintea mea la fel ca apa de pe mine. Nu prea mai am baterie la telefon, dar e perfect. Îmi permit să ascult şi muzică la el în timp ce zbor spre facultate într-o maşină căruia nu-i merge radioul.


Gaborii îmi fac şi ei un cadou special din partea lor. Am trecut pe galben la semafor. Ştiam că greşesc şi totuşi nu m-am simţit deloc panicat când i-am văzut că-mi fac semn să opresc. Şi acolo unde am oprit, tocmai venea maşina în staţie. Tuzgureanu îmi zice să trag mai înapoi, eu mergeam mai în faţă. Îi fac semn cu mâna şi spun răstit, dar pe un ton cooperativ: Vine autobuzul!
- De ce treceţi pe galben când puteaţi să opriţi dacă vroiaţi, că aveaţi timp? Puteaţi să procedaţi corect.
- Da, am văzut că era galben, dar nu m-am gândit că fac ceva incorect când am trecut.
...
- Ar trebui să fiţi un pic mai atent, că e vorba de mulţi bani, amenzi, bătăi de cap. Aveaţi centura pusă?
- Da. Am să fiu mai atent. O zi bună.


Liftul din facultate e de obicei oprit duminica, dar acum mergea, pentru că avem o colegă în scaun cu rotile. Eu nu ştiam asta şi o luasem direct pe scări. Colegii mei care tocmai coborau pe scări îmi fac cadou să nu mai urc degeaba şi să merg într-un bar mai bine, cu ei. Şi-aşa am descoperit mai apoi că venisem cu setările greşite la facultate. Neatent, în continuare.


În mijlocul nopţii, visez că vorbesc la telefon cu cineva. Nu mai era în ţară, ci plecase în Franţa. Îmi spune că discuţia noastră nu e bună, pentru că ea o să fie afectată şi nu ştie ce o să se întâmple în continuare. Îmi convenea chiar şi atât. Apoi, mai mult din dorinţa pe care n-o înţelesesem încă de dimineaţă de sub duş, am şi văzut-o. Până am deschis ochii.


Era doar un vis şi nimic nu a fost real.
Neatent, în continuare.
Trimiteți un comentariu