23 iulie 2008

Plictiseala...



Pianistul este fermecator si misterios. Daca nu ne pastram o imagine ca a unui pianist, totul se transforma in plictiseala si vorbitul despre lucrurile pe care le faci zi de zi, incat a devenit o rutina, va deveni o prea tarzie mana intinsa catre ceea ce aveam inainte si am pierdut.

Vreau sa vorbesc despre lucruri pe care nu le vad si aud in fiecare zi, altfel n-are rost...

2 comentarii:

Georgiana Nedelcu spunea...

"fermecatori si misteriosi" asa crezi ca ar trebui sa fie oamenii? eu cred ca ne-am plictisi sa ne tot dam cu parerea despre unul si altul sau sa incepem sa ghicim....

Daphne spunea...

Aceeasi sintagma mi-a atras si mie atentia: "fermecatori si misteriosi". E doar o imagine privita din exterior, in interior e mult prea multa munca, si da, uneori placere. Si totusi cum ai putea vorbi de ceva ce nu stii sau nu ai auzit?ti-ar lipsi acuratetea, nu? Ar fi interesant oricum sa privesti un discurs din asta maniera:)

o zi asa cum ti-o doresti!
p.s.te-am gasit din intamplare, sper sa nu te supere faptul ca am scris un comentariu.