Stranutatul iti inchide toti ochii...

Eram azi pe veceu, incantat ca aveam de-a face cu un "lungan". Cel mai mult imi place cand ma despart de "lungani" pentru ca ma simt ca si cum am facut ceva bine... si mult! Parca ma simt mai sanatos dintr-o data.
Din nefericire, mi-a venit sa stranut si, pe langa ochii din cap, a mai fost un ochi care s-a inchis din reflex. "Lunganul" a fost secerat intr-o clipita si totul s-a terminat.

Not happy

Uneori, prefer sa ma las batut, sa renunt la orice actiune care mi-ar putea ridica moralul, sa raman in starea aia de plictiseala si sa pastrez sentimentul ala de vinovatie sau... de pierdere.

Oricand as putea sa ma prefac ca nu e nimic, ca totul e OK si ca pot sa ma distrez fara nici un fel de griji. Dar am in mine sentimentul asta permanent, ca totul e o minciuna, ca ignor adevarul si ca prefer sa mentin starea asta.

Starea asta in care ma aflu eu, in care sunt si prietenii mei, in care lumea pare ca ajunge, incetul cu incetul. Nu mai gandim, pentru ca avem calculatoare, nu mai citim pentru ca avem filme, nu mai scriem, pentru ca avem ce citi...

Ar trebui sa incepem cu totii sa acceptam si sa infruntam adevarul: suntem pe calea pierzaniei... Problemele pe care le avem cu totii: poluarea, razboaiele, bolile "incurabile", datoriile si schemele politice sunt "fumate". Dupa un timp, devine plictisitor sa auzim de aceeasi problema mereu. Asa ca trecem peste, ca oricum nu ne deranjeaza pe noi. Vezi un accident la stiri, asculti ce au inventat reporterii si apoi dai pe un film, dar daca esti implicat in unul, iti schimba viata... sau asa crezi. Oricum nu se poate face nimic, daca esti unul singur.

Si probabil asa simt multi oameni, care ar putea sa faca ceva, dar prefera sa stea deoparte, sa fie in siguranta in lumea lor si sa nu deranjeze pe nimeni, pentru ca de fapt s-ar deranja pe ei insisi. Totusi eu vorbesc de starea mea personala, dar simt ca si restul au aceeasi impresie... sau poate ca ar trebui macar...

"Esti ciudat" e descrierea cea mai sincera si mai adevarata pe care mi-a facut-o cineva pana acum. Nu incerca sa raporteze ce sunt eu, cu ce era ea. Nu se gandea ca fac bine sau rau daca ar fi dupa ea, nu ma judeca dupa ce stia, ci dupa ce nu stia. Imi place sa fiu ciudat, sa nu vad lumea asa cum vrea sa fie vazuta, ci asa cum vreau eu s-o vad si asa cum consider ca trebuie sa fie vazuta.

Vreau sa fac eu multe, dar nu ma voi apuca niciodata de unul singur. Pentru ca n-am curaj sa fiu nebun, daca stiu ca se poate sa nu fiu nebun...