De scoala veche (a doua parte)

S-a trezit un pic târziu azi. Un coşmar idiot l-a ţinut în somn până la ora 11. Era un vis ciudat, plin de confuzie, şi s-a trezit cu mâna la inimă, dar nu-şi aducea aminte de ce. Zâmbeşte, totuşi, pentru că e ziua în care se întâlneşte cu ea. Acum, deja simte că urmează paşii unui joc la care nu ştie prea bine regulile. Ideea lui de bază este să urmărească semnele.

Toată ziua s-a simţit ca şi purtat înapoi în timp, de când era la liceu. Atunci când totul era de şcoală veche. O floare, colegii râzând copilăros, bileţele, un fel de respect pentru partea adversă, combinat cu timiditatea de nestăpânit a adolescentului cu capul în nori. În mintea lui, nici acum nu se gândea că a fost chiar aşa de timid cum părea. A considerat mereu că este un avantaj să fii mai reţinut. Nu e timiditate, e control. În timp ce coboară, se mai analizează pentru ultima oară în oglinda liftului.