16 februarie 2010

De scoala veche (prima parte)

S-au întâlnit după multă vreme în care nu se mai văzuseră. Deşi li se părea ciudat, au vorbit şi şi-au promis că se vor reîntâlni peste o zi sau două, cel mult. Nu numai că ea vorbea cu el ca şi cum erau vechi prieteni, dar şi el putea să vorbească relaxat cu ea, ba chiar s-o privească în ochi.
Cel mult, erau prieteni de şcoală veche, s-a gândit el. Acum că o revăzuse, însă, inima lui şi-a adus aminte. Orice fost coleg ar fi avut palpitaţii dacă s-ar fi întâlnit cu fata pe care o dorise toată populaţia masculină din liceu.

Aproape odată cu inima, şi-a adus aminte şi creierul de acea persoană. Nu era bună, era rea şi bună. Şi acum, după atâţia ani, părea bună şi rea. Exact cum ajunsese să-i placă şi lui. Memoria îi înşira lui tot felul de informaţii. Auzise, de exemplu, că s-a măritat cu unul bogat şi a divorţat mai târziu. Ea n-ar fi vrut, dar a pierdut pentru că nu voise să îi facă copii.

-Numai un prost ar putea să facă greşeala asta, îşi aduse aminte că s-a gândit când a aflat asta.

Ciudat! Ea l-a sunat pe el prima. Încă un semn, mai mare decât toate celelalte de la întâlnirea lor întâmplătoare. La sfârşit, după ce au stabilit ora şi locul, această fosta colegă a pecetluit imaginea pe care şi-o făcea el despre ea, cu englezescul "It's a date!"
Trimiteți un comentariu