Ca de obicei, mă aranjez în oglindă în timp ce liftul cade automat spre parter. Arăt civilizat, dar adevărul e departe. Nu e frig. Maşina mă aşteaptă calmă. Nu o să-i dau pinteni, mergem la plimbare. Drumul pare greu, dar drumeţia aşa trebuie să fie, ca să simţi că ai făcut mişcare.
Nu ştiu unde sunt, ba ştiu. Pare cunoscut.
"Ce caut eu pe-aici?"
-Şi apoi îşi dădu seama că era în spate la piaţa Delfinului, m-am gândit.
Îmi aduc aminte repede, pe măsură ce îmi dau şi seama pe ce drum sunt. Eram la o drumeţie: Lacul Fundeni, partea cu Voluntari. Trebuie să iau nişte "clienţi" de la nişte "cunoscuţi" şi să-i duc acasă.
Sunt una cu maşina. Hai mă că Avatar mi-a plăcut, cine n-ar vrea să treacă de partea na'vi şi să trăiască în Paradis?
Toate simţurile mele sunt şi amorţite şi acute. Văd totul aproape în reluare, ca şi cum aş putea să evit gloanţe ca în Matrix. Simt toate denivelările, pe unde calcă roţile, că strâng cu putere plăcuţele de frână. Aud motorul ca şi cum îl am în piept. Procesez totul în creier aşa de repede încât reuşesc să-mi povestesc singur ceea ce se simt, ce se întâmplă. Şi totuşi simt că sunt undeva în centru şi mă uit la tot ce mi se-ntâmplă.
-Şi apoi se minună de Luna de pe Cer, m-am gândit.
Era o Lună perfectă, pe un fundal perfect. Drumul înapoi s-a simţit ca şi cum am plutit. Pentru că strada aia era lipsită de zăpezi şi denivelări. Senzaţiile astea le ai numai când te întorci acasă de la Mare sau de la Munte pe autostradă şi zbori cu peste 100km la oră. Alergam pe strada asta cu maşina şi simţeam că sunt liber. Şi Luna îmi era călăuza. Alergam cu 30km la oră.
Rece-fierbinte: când atingi ceva extrem de rece încât crezi că e fierbinte. Simţul termic este dat peste cap.
Totul devine clar când îmi revin din reverie. Mi-am dat seama de ceea ce s-a întâmplat.
Am simţit rece-fierbinte la întregul corp, în toate felurile. Sufletul meu era în centru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu