Fără control

Am prins forma cu coada ochiului drept. Modul în care era îndoită indica spre ceva asemănător cu cele mai mult ţinute în buzunar hârtii. Nu mai sunt din hârtie dar aşa li se zice, din obişnuinţă. Cu capul întors spre ea, am privit cu atenţie la obiectul pierdut pe jos şi în mintea mea se transforma din nimic în ceva. Deja ştiam ce e, dar nu ştiam cât de mare va fi surpriza, care a devenit o minune eventual. N-a trebuit să mă apropii mult, ca să identific corect obiectul care stătea pe jos în faţa mea.

Era o bancnotă de 100 de lei.

Împotriva naturii nu există lege.

                                            Şeptaru