Avem probleme.
Toţi.
Nu prea ne uităm în oglindă, ca să le vedem. Suntem sensibili când vine vorba de noi înşine. Suntem în stare să ne minţim chiar şi că ne miroase căcatul frumos. Vedem probleme la alţii şi nu le spunem nimic, pentru că le rănim sentimentele. De fapt, ne e frică să nu devină un duel între noi şi ceilalţi, în care să spună fiecare despre celălalt ce probleme are. Şi apoi ne sunt şi nouă rănite sentimentele, pentru că te simţi prost când spune cineva despre tine că ai o problemă, poate chiar una de care nu ştiai sau pe care o ignorai inconştient. E destul de grav şi atunci când ni se spune despre o problemă pe care o avem şi de care eram conştienţi.
De ce trebuie să fie aşa? Nu ne facem decât mai mult rău, dacă îi vedem pe alţii cu probleme şi nu le spunem nimic. Cei apropiaţi cu atât mai mult ar trebui avertizaţi. Dacă ar fi război şi aliaţii nu ar comunica între ei, să afle de la fiecare ce slăbiciuni au şi poate chiar şi cum să le rezolve, atunci aceştia ar pierde sigur.
Degeaba suntem sensibili.
NE CHINUIM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu