În schimb, filmul ales iniţial era o comedie romantică, semi-dramă. Pentru urechile mele, sună la fel ca şi coliva la înmormântare: singurul lucru care e cât de cât dulce, dar nici ăsta nu e ceva extraordinar. Şi aşa că am ales singura altă opţiune de film de la care nu aveam nici aşteptări bune, nici rele: The Green Hornet.
N-am ştiut sigur dacă va fi un film 3D sau nu până nu am ajuns la intrarea în sală. Ne-am zis că măcar vedem nişte efecte 3D dacă filmul n-o să fie cine ştie ce, după ce am primit fiecare câte o pereche de ochelari. Ca de obicei, reclame şi trailere în prostie la început. Oroarea, totuşi, ne-a luat pe toţi pe nepregătite! Unul din "trailerele" puse pe ecran înaintea începerii filmului era cu nişte actori rataţi, români, care sparg bariera celui de-al patrulea zid care stă în mod normal între spectatori şi acţiunea filmului. Vedem foste "stele" ale cinematografului românesc cu machiaj care să-i facă să pară că sunt ţigani şi care se prostesc în faţa noastră, în 3D. Îmi duc mâinile la gură, în formă de portavoce.
(râzând) - Cineva a strigat "Muie!", îmi zice un prieten.
Jumătate de sală a râs şi a aplaudat. Cealaltă, fără reacţie.
M-am gândit în drum spre casă că mai bine aruncam şi cu un bocanc înspre ecran.
 |
| De acum încolo... duceţi-vă la filme în cinema mai târziu, ca să nu vedeţi şi ţigănie în 3D. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu