Italic. Pare mai interesant așa. Frig și nici un fel de așteptări față de locație. Se vede că e o clădire construită special pentru petreceri, nu doar o casă veche renovată sau un căcat de fabrică transformată în club. Ar fi bine. Uneori închizi ochii și te vezi doar pe tine, ca într-o bătălie legendară între DJ și dansator; DJ-ul face o smucire în mix, iar dansatorul i-o anticipează. Și totuși uneori nu mai auzi muzica, ci doar un freamăt care te zgârie pe timpane și te face să te oprești din dansat. Aici oamenii sunt altfel. Prietenii se pierd printre necunoscuți, la fel ca și cei neprietenoși. Nu mai vezi oamenii așa cum îi vezi pe stradă sau în metrou, la muncă, în restaurante fast-food sau la televizor.
Cel mai ciudat lucru e atunci când la ieșire se vede lumină și îți dai seama că oamenii deja au început o nouă zi. Și geaca ta e în portbagajul unei mașini al unor străini pe care abia i-ai cunoscut în seara asta și care au plecat de mult. Nu e frigul cel mai mare dușman al tău. Ai altele pe cap acum. Încă îmbibat cu ritmuri, ajungi acasă. Conștientul rămâne pe pernă, dispare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu