Întrebările pe care un om obișnuit și le-ar pune în locul meu înainte de a se hotărî să plece la mare de 1 mai sunt ignorate: "Pentru ce? Ce să fac acolo? Ce rost are? De ce să merg la mare de 1 mai?". Singurul lucru de care eram sigur era că o să fie din nou același tur de forță, din care trebuia să ies la final mai mult sau mai puțin în viață. O să fie haos. O să fie neliniște.
Deodată suntem patru pasageri. Ceea ce ne transportă spre mare, cu o viteză suportabilă numai atunci când un număr suficient de oameni au puterea să nu protesteze nimic, e mai mult decât mașina în care ne aflăm. Acel ceva, care ne dă puterea să mergem înainte, este un sentiment pe care îl așteptam fiecare în parte și pe care acum îl redescoperim împreună: sentimentul că mergem spre libertate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu