26 februarie 2017

Manifestul lupului cel rău

Am auzit de o vorbă bătrânească, parcă dintr-un film sau din vreo poză postată pe Facebook. Era vorba de un indian care îi spune unui copil că în fiecare om există două feluri de a fi. Acest indian definea cele două feluri de a fi ca Lupul cel rău și Lupul cel bun. Aparent există o luptă între acești doi Lupi de-a lungul vieții unui om. Copilul îl întreabă pe indian: Care dintre Lupi câștigă această luptă? Indianul îi răspunde că mereu câștigă cel care e hrănit mai mult.

Mă gândesc eu că vorba asta, ca o povață, ar fi valabilă în vreun fel și în cultura dacilor, în care lupul era simbolul lor. Probabil că dacii aveau tot un fel de gândire primitivă, similară ca cea a indienilor care au născocit povața cu cei doi lupi. Avem un popor care se reprezintă probabil cu lupul cel bun, deoarece acesta este simbolul lor. În gândirea pe care o aveau dacii, erau idei despre cum trebuie să fii în timpul vieții tale. Să le zicem idealuri dacice. Probabil că trebuia să fii drept și corect. Să poți să stai drept însemna pentru ei să fii onorabil și să respecți ordinea. Să fii corect te caracteriza ca o persoană care are o face o distincție foarte rafinată între ce are sens și ce nu are sens. Practic asta ar fi fost o descriere a unui dac, unul dintre Lupii cei buni.

În poporul care se numește azi urmaș al acestor daci, oare avem o urmă a acestei gândiri? Și dacă avem, oare acest popor se poate caracteriza ca un popor al Lupilor cei buni?

Dacă vrem să avem acest concept pe deplin înțeles, trebuie să înțelegem și cum ar fi unul dintre Lupii cei răi. Putem să ne imaginăm aceste caracterizări, cea a Lupului cel bun de mai sus, precum și cea a Lupului cel rău care urmează, în contextul poporului din prezent, al urmașilor dacilor. Care acum n-au în imnul statului nici o mențiune a strămoșilor lor, dar se menționează sângele invadatorilor care i-au dominat la un moment dat în istorie. Românii de azi.

Cum ar fi unul dintre Lupii cei răi? Ca să rămână simplu, să zicem că o reducem la gândirea primitivă a dacilor. Ar fi logic să comparăm valorile lupului cel bun cu cele ale lupului cel rău. Dacă lupul cel bun trebuie să fie drept, lupul cel rău înseamnă că nu este onorabil și nu prea respectă vreo ordine în viață. La fel, dacă lupul ce bun trebuie să fie corect, lupul cel rău trebuie să nu prea facă o distincție foarte conștientă între ce are sens și ce nu are sens.

Cum erau românii până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, și până când au apărut schimbări radicale în gândirea poporului? Astăzi, românii își revin cică din starea de gândire care le-a fost predominantă din acel moment până nu de curând. Încă nu pare că ne-am revenit pe deplin. Dacă ce s-a întâmplat la sfârșitul anului 1989 a fost o trezire, o schimbare în gândirea poporului, nu prea pare că am ajuns noi la nivelul unuia dintre Lupii cei buni.

Am împlinit de curând o vârstă pe care am considerat-o importantă de foarte mult timp, de când eram mic și mi-am imaginat ce fel de om trebuie să fii, când ajungi la această vârstă. Un om de această vârstă, ar fi trebui să fie onorabil și ar fi foarte ordonat. De asemenea, ar trebui să poată să își dea seama foarte bine ce are sens și ce nu are sens.

Cel mai important lucru de reținut, care ar trebui captivat cât mai des în gândirea acestui popor care încă își revine, este faptul că este inevitabilă alegerea între lupul cel rău și lupul cel bun. Chiar dacă nici unul dintre noi nu este vreodată pe deplin la fel ca Lupul cel bun, trebuie să știm că putem toți să fim într-un final Lupii cei buni.

Avem o treabă grea de făcut. Totul nu este împotriva noastră, totuși. Cred că problema e că încă nu ne-am trezit destul. Am putea vedea că această dualitate apare și în alte gândiri. Pe tot globul există o idee, întrețesută între diverse religii și moduri de a gândi, despre două extreme. De la asiatici, cu ying și yang, la vestici cu rai și iad. Egiptenii credeau cu toții, de la om de rând până la faraon, ca există viața și încă ceva după moarte. Toți oamenii de pe planetă au la un nivel de bază aceleași două forțe prezente în gândire. Un cod binar, după care fiecare individ își trăiește viața. Și chiar dacă n-ar fi limitat doar la două variabile în acest cod, tot cele două limite ale acestui cod ar fi opuse ca forță.

Acum înțeleg la ce se referă #rezist
Trimiteți un comentariu