Da, am fost plecat. În urmă cu multe întâmplări pe care le-am întâmpinat de-a lungul timpului, am aflat că voi fi tătic.
Mintea mea este și acum în stare de șoc. Nu pot să înțeleg de unde apare energia aceasta și de ce nu o aveam înainte. Poate când am fost tânăr și lumea era încă mare și necunoscută.
O senzație nu poate fi descrisă prin cuvinte simple. Trebuie să pictezi, să pui detalii mici, care să fie la fel ca nuanțele subtile dintr-o pictură. E pentru receptorii nervoși ai corpului uman în felul acesta. Se simte ceva care are multe nuanțe și totuși se creează un tablou aproape coerent.
Nici nu pot să-mi imaginez cum e tabloul pentru mămică. Dar sunt sigur că toate nuanțele pe care le vede ea în tablou alcătuiesc o imagine care poate fi descrisă dintr-un cuvânt. Fericire. Dar nu mereu doar fericire.
Înainte, poveștile altor părinți și observațiile personale îmi arătau o imagine greu de plăcut. Un timp petrecut cu ființa pe care ai creat-o îți schimbă toate preconcepțiile și concluziile logice de dinainte nu mai au sens. Am ajuns să înțeleg altfel toate lucrurile și întâmplările care trec prin câmpul meu de conștiință pe măsură ce alunec prin timp și spațiu.
Am în cap acum o melodie foarte potrivită pentru senzația pe care încerc să o descriu. Tipul care e solistul trupei a fost angajat o perioadă la muncă la mine și l-am întâlnit de câteva ori. Vreau o mie de da pentru fiecare nu. Descrie o copilărie, în care părinții unui copil îi pun acestuia piedici și încearcă să îl muleze după preconcepțiile lor învechite și fost comuniste. Nu îmi spui tu mie ce să fac, îi spune părintele copilului din melodie.
Mai bine o ascultăm. The Mono Jack's - O mie de da
