Carpe diem... A geek's confession

Multa lume isi imagineaza ca expresia asta inseamna sa fii putin mai nebun, putin mai indraznet, putin mai neconformist. Din punctul meu de vedere, ceea ce inseamna cu adevarat este sa fii tu insuti si sa iti traiesti viata asa cum esti. Bineinteles, daca esti un tocilar, care sta toata ziua pe calculator, te joci jocuri pe care le consideri inteligente si nu doar o forma avansata a jucariilor de cand erai mai mic, daca abia ai avut cateva relatii, pe care le numeri cu degetele de la o singura mana, si deja esti in facultate, cu colegi care deja se intrec in numarul de relatii avute pana acum, daca esti un om care, din cauza modului in care traiesti si ai trait pana acum, nu ai toate motivele sa te simti bine mereu, atunci trebuie sa te schimbi.

-Carpe diem-
Schimba orice lucru care te face sa te simti mizerabil si singur sau care iti cauzeaza stres si-ti vine sa zici "Sa-mi bag pula in mortii ei de treaba!".

Si eu am problemele mele, nimeni de pe planeta asta nu poate sa spuna ca nu are nici o problema. Si eu stau toata ziua la calculator, nu pentru ca sunt obsedat, sa fac cat mai multe fraguri la CS sau sa imi iau un epic in WOW, ci pentru ca asta e lucrul cel mai usor pe care pot sa-l fac si sa ma simt bine, sa zic ca am facut ceva care ma face fericit. Dar problema e ca, daca fac asta mereu, atunci cand n-o sa mai pot s-o fac, poate sunt plecat, poate are altcineva treaba la calculator, ma voi simti plictisit, nefericit, secatuit. Asa ca in ultima vreme am incercat sa ma auto-analizez, asa cum faceam odata prin liceu, cand mai scriam in jurnal din cand in cand. Rezultatul a fost ca tot ceea ce ma face pe mine nefericit, sa fiu singur, sa prefer singuratatea a fost rezultatul propriei mele fauriri. Eu am ales lucrurile astea, eu am ales sa stau in casa in loc sa ies cu tovarasii si mi-am spus ca "Ce dracu sa fac, iar intre blocuri, iar acelasi loc, iar sa ne plictisim incet pana plecam acasa?"; eu mi-am spus ca "Fetele alea sunt toate cuplate, fata aia nici nu se uita la mine, fata aia parca imi comunica ceva, parca simt o atractie, dar nu stiu ce sa fac, poate doar e in imaginatia mea..."; eu imi spun chiar acum sa nu postez tot ceea ce am scris pana acum, ca daca va citi cineva care ma cunoaste, va rade de mine sau va zice ca sunt doar un fraier oarecare, cu impresii de filozof si mare intelept sau poate chiar va zice ca sunt disperat...

Ideea e ca imi placea mai mult de mine atunci cand aveam jurnalul, cand scriam pe foaie ce simt, ce nu simt, ce as vrea sa simt... Cand eram mai sociabil, mai... viu.

Vreau sa traiesc clipa, sa fac ce as vrea sa fac de mult, sa invat lucruri noi, care sa ma ajute si pe mine si sa ma ajute sa ajut si pe altii, sa fac parte din societate, sa ma distrez cu prietenii, sa am relatii de care sa-mi aduc aminte intr-un viitor in care sa fiu fericit ca am trait viata clipa cu clipa.