30 septembrie 2007

Mare om, mare caracter...

Ce lucru modern, personalitatea la oameni!

Daca te uiti la istorie, oamenii erau in trecut foarte simpli, supusi si docili. Numai cei de care lumea isi aduce aminte ca indivizi sunt referiti in carti ca personalitati. Eroi, regi, imparati, scriitori, politicieni...

Azi, toata lumea are o personalitate proprie, nu mai se supune asa de usor regulilor, conceptiilor, nu mai inghite orice prostie de la cei sus-pusi, care in teorie ii conduc... chestii de-astea...

Sau oare asa e?

Daca ne gandim la ultima prostie a lui Gigi Becali, Hagi si-a adus aminte cam tarziu ca are personalitate si s-a decis sa plece si sa nu mai fie nevoit sa suporte prostiile lui. Sau poate ne gandim la reformatii houseri, care inainte, cine stie ce gen de muzica ascultau, poate erau niste emo rockeri sau hardcore rapperi si acum asculta ca orbii (ciudata expresie "asculta ca orbii") the newest essential mix of vreun DJ.

Eh, oamenii dau dovada de (urasc genul asta de cuvinte) pseudo-personalitati peste tot azi, desi civilizatia noastra e destul de avansata incat absolut orice individ are posibilitatea sa isi dezvolte o personalitate echilibrata si, desi echilibrat inseamna sa fii intr-un balans perfect cu anumite valori (or something), sa fie si unici in acelasi timp...

Si de ce am zis ca unii oameni au pseudo-personalitati?
Pentru ca in anumite conditii, genul asta de oameni pur si simplu fac niste lucruri foarte stupide si iritante pentru anturajul lor. Sau au niste defecte de personalitate de care nu-si dau seama si in unele cazuri chiar nu-i intereseaza. Altii au mostenit genul acela de personalitate care e obisnuita sa urmeze traseul stabilit de turma in care se afla: sclavii lui Gigi care se lasa condusi la fel cum un taran conduce caii de la o caruta, idiotii de la MISA, manelistii, fanaticii echipelor de fotbal, islamistii, evreii, indienii si chinezii...

Eu personal m-as pisa acid pe asemenea oameni, noroc ca personalitatea mea e prea slaba sa poarte un razboi pe fata cu ei si asa pot doar sa scriu prin bloguri faptul ca ma irita si cred ca ar trebui sa moara cu totii daca nu se schimba... Asta e! :P

2 comentarii:

Sofistricat spunea...

dupa ce am recitit asta azi, parca mi se pare prea anti-social, zici ca sunt un hater sau rasist...

n-am nimic cu oamenii aia, doar am spus un lucru care nu imi place la ei, iar ultima parte cu acidul si moartea nu e adevarat...

smileysabi spunea...

Cred ca si in trecut existau personalitati locale, mai marunte care nu au marcat istoria intr-un mod evident, insa au avut rolul lor la momentul respectiv. Insa e o diferenta intre a fi o personalitate si a avea personalitate. In trecut oamenilor nu le erau recunoscute meritele, de multe ori erau chiar oprimati si de aceea putem zice ca s-au dezvoltat cu o atitudine docila. Cred ca din cauza asta in prezent folosim expresia: "tipa are personalitate" ca sa descriem o persoana mai expansiva sau chiar impulsiva si rebela, lucru care mi se pare intru totul gresit. A avea personalitate inseamna a te distinge de celelalte persoane prin anumite calitati morale, prin originalitate, prin gandire critica, cu o formulare mai plastica, inseamna cam ce ai zis tu: a nu te pune in rand cu turma, a nu avea idei preconcepute, a-ti folosi neuronii eficient.