Transport urban

Trebuie sa depui un efort mare ca sa mergi cu o masina sau cu un tramvai RATB prin Bucuresti.

Cand se produce "efectul sardina" si ti se pare ca in loc sa coboare, mai mult urca lumea, te lupti pentru supravietuire... si pentru un loc pe un scaun, daca esti o baba fara inhibitii. Trebuie sa iti reglezi respiratia, pentru ca nu prea e aer sau, si mai rau, pute. Apoi trebuie sa fii mult mai atent si alert, fata de restul zilei: sa nu fii facut la buzunare; sa nu calci pe cineva; sa faci loc sa treaca cineva in asa fel incat sa nu deranjezi prea mult; sa nu te uiti prea atent la cineva, mai ales daca e intunecat la ten sau doar la minte(da, trebuie sa fii atent sa nu fii prea atent); sa numeri statiile sau sa fii nevoit sa iti dai seama unde ai ajuns prin calcularea timpului trecut in conditiile de trafic de la momentul respectiv, etc.

Urmeaza coboratul.
Daca mai coboara si alta lume, e mai usor, dar daca esti singurul, e foarte greu. Acum tu esti cel care trece si oamenii trebuie sa iti faca loc. Mai intalnesti si oameni care nu te aud cand ii intrebi daca coboara si trebuie sa vorbesti tare si mai si riposteaza la tine, cum ar fi ca de ce cobori tu si il deranjezi pe el: "In pizda ma-tii de tineret din zilele de azi"! Daca e cineva pe scara, sau chiar tu si trebuie sa coboare lumea, se va gasi cel putin o persoana sa comenteze ca de ce stai pe scara, desi tu incerci sa le explici ca daca are nevoie cineva sa coboare, le vei face loc!

Cand in sfarsit ai coborat, arati de parca te-ai fi batut cu cineva, probabil chiar s-a impregnat in tine si un pic din mirosul de RATB cu nespalati si "oameni care au probleme cu banii din cauza ca au vicii pe care nu se pot abtine sa le satisfaca si din cauza asta put ca dracu: bautura sau tigari ieftine".

Si apoi ajungi ca mine sa iti doresti sa ai macar o bicicleta cu care sa fii independent, sa mergi unde vrei, cand vrei. Ca sa nu mai zic de un motor sau o masina...