27 februarie 2010

Scurt

        Chiar mă, să-ţi povestesc ce am auzit azi pe RATB:
Erau doi români ţiganizaţi, tipici, şi stăteau de vorbă despre faptul că nu s-au mai văzut de mult unul pe altul. Unul îmbrăcat în geacă de piele şi cu un kilogram de gel în cap, celălalt cu trening albastru şi şapcă.

- Ce faci şmechere?
- Ohooo, nu-i bine că ne-am întâlnit...?

Se urcă lumea în maşină şi mica scenetă se întrerupe scurt.

- Unde ţi-e cravata, mă?
- Nu mai, că e frig acum.
- Erai mereu cu cravată, cămaşă, alea alea.
- Da, dar acum e frig şi nu mai port d-astea.
- Acum văd că eşti forţă, sport.
- Da, ce să fac...
- (după o scurtă pauză) Te-ai dat la nevastă-mea, ah?
- Ce m-am luat de nevastă mă, care nevastă?
- Nu ştii mă, aia de 2 zile...
- (rânjeşte timid dar apoi îşi revine) Ce nebun eşti, să mor!
- (cu vocea mai piţigăiată decât normal) Nu sunt nebun.

O scurtă pauză, ca să-şi revină de la momentul tensionat de mai devreme.

- Am fost de mi-am luat ăştia (ridică punga din mâna stângă şi se vede prin ea că sunt nişte adidaşi), ce să mai mă chinui... Două sute de mii am dat pe ei, păi nu? Şi pe trening patru sute.
- Aha.
- Aproape şase sute şi m-am îmbrăcat din cap până-n picioare.
- Ţi-e bine, văd.
- Păi da, m-am stabilit. Dacă mă deranjează cineva, îl împuşc în cap. Oricine.
- Păi cine eşti tu, Capacea? De ce să-mpuşti lumea-n cap?
- Aşa fac eu.

Din păcate, a trebuit să cobor.
Adio RATB! Adio Capacea!
Trimiteți un comentariu