La fel şi cu mâncarea. De ce să te duci la un restaurant de lux, să cheltui bani foarte mulţi pe ceva care arată bine de tot şi are şi un nume special când acasă se numeşte "fasole cu cârnaţi"?
Poate sună prea hippie sau poate pare a fi o falsă atitudine ecologică, dar cel mai mult la filmul ăsta mi-a plăcut replica asta: People had more than they needed. We had no idea what was precious and what wasn't. We threw away things people kill each other for now.
a.jpg)
5 comentarii:
hmmm...
nu il face haina pe om, desigur, insa mie imi plac lucrurile de calitate. nu port etichete la vedere, insa recunosc, nu ma uit daca nu sunt de firma. vreau sa merg la sigur, nu sa port de 2 ori o bluza si apoi sa vad ca s-a decolorat sau s-a descusut.
la restaurant mananc des pentru ca mi se pare mai usor decat sa stau 2 ore sa gatesc, sa imi fac draci ca nu iese cum trebuie mancarea si apoi sa imi vina sa arunc cratita pe geam ca realizez ca am uitat sa pun nush ce ingredient. mai frumos la restaurant - te duci, ceri, ti se ofera, platesti, ai plecat. daca esti de-al casei, ti se pastreaza masa preferata... in fine, ideea e ca nu din fitze porneste totul, ci din comoditate.
oricum, ideea de restaurant e putin inteleasa gresit. poti manca la restaurant si daca nu esti miliardar. depinde, desigur, la care te duci.
aruncati cu pietre daca doriti.
n-am zis bine, cred. nu ma refeream la fite, ci exact la comoditate. oricum fitele sunt doar rudele mai proaste ale comoditatii. ideea ar fi ca nu prea e corect sa ne lafaim in timp ce altii nici macar n-au cu ce sa se imbrace, ce sa manance, unde sa stea, sa vada filme la cinema...
si daca ar fi sa se intample ca in film, noi am fi cei care ar suferi cel mai mult sau nici n-am supravietui.
asta nu inseamna ca o sa renunt la stilul meu de viata simtindu-ma vinovata ca altii nu au posibilitatile mele. stiu cum suna, insa fiecare avem propriul drum in viata. nu rezolv nimic daca ma chinui si eu. nu dovedesc nimic nimanui. sau da - si imi scapa mie? fa lumina daca ai un argumesc si il voi lua in considerare.
argument*
da, n-am vrut sa impun un stil de viata chinuit si saracacios, din mila altora. argumentul meu este ca ceea ce unii ajung sa numeasca "o comoditate" niste excese si irosiri care depasesc cu mult limita bunului simt. de exemplu, de ce trebuie sa existe o masina foarte scumpa, care consuma cat un tanc, nu prea comfortabila si cu performante care lasa de dorit, numita Hummer? cred ca polueaza cat 3 masini normale, cel putin.
ideea mea principala ar fi ca am cam inceput sa uitam un cuvant, si intelesul lui, care pentru mine reprezinta o valoare de nelipsit: modestia.
Trimiteți un comentariu