10 aprilie 2010

Suntem stalactite

Prin diverse documentare văd mereu cum oamenii de ştiinţă descoperă ce s-a întâmplat de-a lungul timpului examinând depunerile sedimentare pe straturi, din zone unde oamenii nu au schimbat nimic niciodată. Cred că la fel ar putea fi examinate şi stalactitele, alături de partenerele lor stalagmitele. Ar fi totuşi aproape imposibil să descopere ceva de la suprafaţă, încât acestea se găsesc numai în peşteri. Deci s-ar studia mai mult obiectele propriu-zise, nu ceea ce s-a întâmplat în afara lor. Se ştie că ceea ce influenţează cel mai mult dezvoltarea lor este apa. Picătură cu picătură, ajută, creează şi distruge în acelaşi timp structura fragilă a stalactitei.


Noi suntem stalactite...


Personalitatea noastră, caracterul, modul în care gândim, ne mişcăm, dansăm, mâncarea preferată, trupul fragil sau împlinit, sistemul imunitar, ciudăţeniile şi prejudecăţile... sunt influenţate şi create, dar şi dezechilibrate de o apă a noastră. Apa noastră este chiar ceea ce numim "Eu". Conştientul, care lucrează şi modelează subconştientul. Noi credem că ceea ce e conştient ne caracterizează, pe când subconştientul e de fapt ceea ce ne dă forma, atât a minţii cât şi a trupului. Conştientul e doar vârful stalactitei. 


Şi care e faza cu stalagmitele atunci? Ar putea fi vorba de suflete pereche? Replica e imparabilă şi absolut necesară.


Dacă te gândeşti la o stalagmită, ea este creată numai din ceea ce rămâne în picătura de apă care cade de pe vârful stalactitei. Noi suntem stalactite. Stalagmitele sunt ceea ce credem noi că suntem. Conştientul produce şi modelează propria imagine a ceea ce crede că este, adică o stalagmită. Niciodată nu sunt simetrice o stalactită cu partenera ei stalagmită.


Când o stalactită se uneşte cu stalagmita de sub ea, se formează o coloană...
Trimiteți un comentariu