5 aprilie 2010

Cinemateca de weekend 2

Filmele s-au scurs la fel ca apa care trece prin aceeaşi zi în care le-am şi văzut. Unele au fost importante, iar altele au ţinut doar pentru unii dintre noi. Eram prinşi în capcana filmelor bune şi totuşi nimic nu ne-a putut pregăti pentru evenimentul serii, care ne-a lăsat pe toţi surprinşi. Nu într-un mod plăcut, dar la fel de important ca şi o experienţă reală. Pentru că a fost reală, dar în acelaşi timp, ireală.

  • Astrologia nu ţine de cald - scurt metraj SF şi nu numai - Un robot zdruncinat încearcă să-şi revină în timp ce echipajul uman ce-l acompaniază trece prin frigul spaţiului liber şi descoperă un sanctuar pe care îl numesc "Camera lui M", după numele eroinei care dăduse foc la sobă de mai devreme.
  • Patimile somnului - lung metraj obositor şi în acelaşi timp odihnitor - O reinterpretare a robotului din "Astrologia nu ţine de cald", de această dată având misiunea de a rezista singuratic şi năucit în faţa puterii unui obiect selenar. Pentru jumătate de oră, robotul este reunit cu echipajul uman, datorită ajutorului primit de la un pahar cu apă.
Pe măsură ce ziua pierdea controlul asupra jumătăţii de planetă pe care ne aflam noi, expunerea noastră la asemenea spectacol de filme începea să ne epuizeze din ce în ce mai mult. Apoi s-a întâmplat.
  • Am plecat la Bucureşti - lung metraj în mai multe părţi şi totuşi neterminat - Povestea neîmplinită a unui tânăr shaman numit Maieu Negru care pleacă dintre ai lui pentru a-şi îndeplini scopul final. Care este acesta, ce rost are, cum vroia să-l îndeplinească şi de ce nu a fost terminat filmul sunt întrebările de care se vor agăţa fiecare dintre noi la vizionarea acestui eveniment. Multe nu au răspuns, puţine au răspunsuri evidente. Cel mai interesant lucru la acest film, nu este însă neîmplinirea care îl dezechilibrează complet pe shaman, ci efectele asupra lui şi asupra celorlalţi care îl observă şi îl studiază. Publicul începe să vadă că, de fapt, nu doar shamanul face parte din acest film. Un rol la fel de important în film îl are şi fiecare membru al publicului şi asta e ceea ce schimbă totul. Nimeni nu va mai vedea filme cu acelaşi sentiment ca şi înainte de a viziona acest mare film. Unii vor putea spune chiar că ceea ce avea înainte numele de "film" va trebui redenumit în expresia "plec la Bucureşti".
Evident, au fost şi alte filme care ne-au minunat şi ne-au plăcut, dar nu toate au lăsat la fel de multe impresii bune ca cele prezentate. Totuşi, se pot trece la capitolul menţiuni şi următoarele titluri: Lucian învaţă să zică WoW! , Coaja roşie va fi decojită şi cea mai importantă menţiune - Doi porumbei şi un parbriz.
Trimiteți un comentariu