Noi am avut cinematecă. Şi, excluzând excepţia care a excelat cu exclamaţie, filmele pe care le-am văzut ar putea fi trecute în evidenţă ca simple şi uşor de înţeles:
- Mingea şi catalogul - scurt metraj întrerupt de o ploaie la fel de scurtă - Un meci de fotbal în curtea unei şcoli vechi. Se găsesc documente ale regimului precedent, în legătură cu activităţile şcolare din iarna anului 1966.
- Hamacul - lung metraj de confuzie şi repaos - O serie de personaje se bat şi se zbat în jurul unui hamac. Punctul culminant este înscenarea unei prăbuşiri.
- Puii vieţii, arză-i focul! - scurt metraj cu sfârşit fericit - Povestea înflăcărată a condiţiilor vieţii de pe Pământ: mai întâi au fost pomii, care au fost tăiaţi; apoi animalele, care au fost tranşate; în final, ceea ce a fost gol, s-a umplut.
- Sunetele neauzite - scurt metraj cu sfârşit catastrofic - O echipă de ingineri acustici îşi pierde toate speranţele pe măsură ce echipamentele lor se strică unul câte unul. Lumea ajunge să se bazeze pe sunetele neauzite. Ale mobilelor care erau acoperite până atunci de Puterea întruchipată în 2 punct 1.
- Eu sunt mic, tu fă-mă bine - scurt metraj de recuperare şi revenire - Continuarea spirituală a lui "Puii vieţii, arză-i focul!". Personajele sunt mai crude şi scenele mai întunecate. Titlul este mai mult decât evocativ. Mesajul important al filmului este să nu sufli într-o minge de foc făcută din mai multe ziare.
În următorul articol: Astrologia nu ţine de cald, Patimile somnului şi filmul de referinţă Am plecat la Bucureşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu