Să simt că ar trebui să mi se umezească ochii, dar totuşi nu se întâmplă aşa ceva. În metrou stau cu capul înclinat şi cu mâinile peste ochi şi mă chinui să stau în poziţia asta. Îmi doresc să păţesc ceva, pentru că sunt supărat pe mine însumi.
Motivul pentru care am spus ceea ce am spus nu este o scuză. Mereu am fost bântuit de reproşul că spun lucruri nepotrivite la momentele cele mai nepotrivite. Se pare că aşa a fost şi acum. O problemă peste care dau mereu.
Am pus în faţă un lucru rău, pentru a evidenţia ceva bun. Acest lucru bun este că am fost sincer şi prin asta am încercat să arăt că pot fi de încredere.
Nu pot să fiu normal. Nu ştiu cum.
Trebuie să vorbim...?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu