Drumul spre casă pare să fie doar un vis și nu mă concentrez asupra lui. Tot ce văd este soarele, care îmi arde ochii și amplifică usturimea cauzată de
lipsa somnului, dar nu mă gândesc la asta. În afară de scurte sclipiri, la vederea unor lucruri mai interesante sau familiare, simt doar o liniște plăcută.
Uit să sting farurile la mașină. Ar trebui să mănânc ceva, dar nu reușesc decât să beau niște pahare cu apă. Încerc să adorm, dar mă găsesc în aceeași stare chiar și după câteva ore. Din liniștea în care mă aflu, mai mă întorc din când în când în timp. Atunci inima îmi bate un pic mai repede...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu