A te coi

 (cu accent pe i, ca şi cum ar fi vorba de cel puţin doi de i)

- Atunci când spui că faci ceva, pe când tu nici n-aveai intenţia să înfăptuieşti ce ai spus.
- Şi nici nu anunţi pe altcineva că "a intervenit ceva care să te scuze, în ultima clipă".
- Pare că o faci intenţionat, ca şi cum ai ceva personal cu cei pe care-i afectează ce faci tu.
- Când ţi se reproşează ceva, tot celălalt e de vină, pentru că te acuză pe nedrept.
- Deşi pare că eşti cu capul în nori sau că ai o atitudine delăsătoare, tu de fapt ştii exact ce faci.

...atunci când te coieşti.

Calauza

Un film vechi, plictisitor pentru mulți. Regizorul are un nume important, dar mai mult pentru cunoscători. Și totuși are un farmec pe care nu l-am mai văzut în vreun film decât foarte rar.

Să facem în așa fel încât tot ce-am plănuit să devină realitate. 

Să-i facem să creadă. 

Și să râdă de propriile lor pasiuni.

Pentru că tot ce numesc ei pasiune este, de fapt, o anume energie emoțională produsă de frecarea sufletelor lor cu lumea exterioară. 

Și, ce-i mai important, să-i facem să creadă în ei înșiși. 

Să fie neajutorați ca niște copilași, pentru că slăbiciunea e o minune iar tăria e un nimic. 

Imediat după naștere, omul este fără putere și moale. 

Când moare, este rigid și insensibil. 

Când un copac este în creștere, este fragil și elastic, dar când e uscat și rigid, el moare. 

Rigiditatea și tăria sunt însoțitorii morții. 

Elasticitatea și slăbiciunea sunt expresii ale prospețimii vieții. 

Pentru că ceea ce s-a rigidizat nu învinge niciodată.

http://www.imdb.com/title/tt0079944/