Grătarul este unul din acele puține activități specific omenești care poate fi întâlnită pe tot globul, atât la țară, cât și la oraș. De la chinezi cu caracatițe și câini maidanezi, la peruvieni cu porci de guineea. Din curtea lui nea Gicu din Poplaca, la gazonul din spatele casei al lui Sam din Silicon Valley.
La noi în țară, avem un stil foarte amuzant de a planifica și duce la capăt acest eveniment culinar, în care niciodată nu e lipsă de entuziasm și euforie aproape copilărească. De exemplu, putem recunoaște oricând celebra replică: "COAIEEEEE, luăm și două casolete sau caserole cum dracu se numesc de mici! Nu se poate fără mici, ej nebun?!?"
Și acum ajungem la problema pusă de titlul acestui articol. Oare un grup format exclusiv din vegetarieni planifică și dă dovadă de aceeași hîlpăvie amuzantă atunci când vor să... se adune la păscut?!? Dacă ar fi să vedem la un grup de vegetarieni același spirit pe care îl posedă românii atunci când își planifică un grătar, ar ieși o conversație între niște vegetarieni cam așa:
Personaje:
Chappa - tipul care ține mereu să mănânce cât mai picant și e mândru că rezistă chiar și la cel mai diabolic ardei iute; nu plânge niciodată când taie ceapă
Fragedu - un om care nu se mulțumește să ia verdeață proaspătă de la țăranii din piață; dacă e nevoie, se duce personal până la grădina unui "om de încredere", unde culege cu mâna lui cele mai fragede produse vegetale
Mutu - vorbește rar și nu se implică prea mult; e în general confuz și îi face și pe ceilalți confuzi când spune ceva
Ghiocel - cel mai timid om din gașcă; în secret mănâncă și carne, de obicei chiar de la fast-food-uri faimoase
Partea Întâi - Pregătirile
Fragedu: Bă coaie, facem și noi ceva diseară? Un păscut, ceva.
Chappa; Da bă, chiar aveam chef de un păscut jmecher, cu o salată d-aia bine asezonată și plăcintă cu spanac și ardei iute.
Fragedu: Simplu mai ești mă, bovinule. Bine că n-ai zis că vrei niște măsline d-alea uleioase, de 20 de ani stătute pe raft, cu pâine și sare. Nu știi și tu să mai diversifici, să faci un platou cu vlăstari de bambus și varză de bruxelles d-aia adevărată, nu putreziciunile alea pe care le cumperi din supermarket când sunt reduceri.
Mutu: Bă. (nu-l bagă nimeni în seamă)
Chappa: Bine mă, du-te tu până în Marrakech să iei praz marocan, crescut în rezervație naturală și asta doar pentru o seară oarecare de păscut cu tovarășii.
Fragedu: Zi că n-a fost cel mai adevărat praz pe care l-ai mâncat vreodată!
Mutu: Bă, luăm și...
Fragedu: Ce vrei mă Mutule? Zi și tu ceva măcar odată cu toată gura, că nu te aude nimeni dacă scoți un cuvânt pe oră.
Mutu: Luăm și niște mici, bă (Fragedu și Chappa îl săgetează din priviri; lui Ghiocel îi sclipesc ochii). Roșii d-alea mici.
Chappa: Vrei să zici roșii cherry, Mutule. Du-te la gară cu roșiile tale cu tot, că știi și tu o chestie și numai p-aia o zici mereu.
Fragedu: Lasă-l mă Chappa, luăm și roșii cherry, dacă îi plac omului. Știu eu un țăran pe Mătăsari care le aduce în fiecare dimineață de la Cernica. Are combinație cu preoții ăia, cred că le și sfințesc de două trei ori înainte să le culeagă.
Ghiocel: Mie-mi plac măslinele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu