17 septembrie 2014

Dualitate

- Am avut un vis ciudat, dar nu mi-am dat seama dacă era coşmar sau dacă era plăcut.
- Şi ce mă interesează pe mine? Am avut şi eu un vis, dar nu mă laud cu asta.
- În primul, mă vedeam din exterior. Stăteam într-un fel de poziţie de yoga şi păream concentrat. Venise multă lume la mine să mă întrebe tot felul de lucruri şi în momentul acela aşteptam...
- Dacă tu crezi că te ascult...
- ...să vină următoarea persoană. În partea stângă, am simţit o răceală, de parcă a lăsat cineva un cub mare de gheaţă lângă mine. Am început să tremur, mai întâi uşor. După un timp, mi-am pierdut concentrarea şi tremuram incontrolabil. Următoarea persoană s-a apropiat de mine încet. Tremuratul a redevenit controlabil şi mă pregăteam să vorbesc cu persoana aceea. Nu m-a întrebat nimic, totuşi. Stătea şi se uita la mine, fără expresie, fără să îşi ia ochii de la mine.
- Nu mă impresionezi dacă îmi dai detalii în plus.
- Deşi eram doar eu cu acea persoană, se auzea o gălăgie care nu era neapărat deranjantă și care părea să fie pretutindeni. Mă întrebam dacă nu aud de fapt lumina din acea cameră.
- Să auzi lumina. Tu realizezi ce prostii spui?
- Mi-a răspuns că nu e doar lumina. După ce m-am trezit mi-am dat seama că nu spusesem cu voce tare nici eu și nici acea persoană vreun cuvânt.
- Hai lasă-mă! Acum nici nu mai înțeleg ce vrei să spui, dar sigur sunt alte tâmpenii.
- Ca de obicei, am încercat să mă culc imediat la loc și să mă întorc la visul la care nu eram încă pregătit să renunț. Tot ce am reușit să fac după ce mi-am închis ochii, a fost să vorbesc cu mine însumi. De ce vorbesc ca și cum îmi povestesc ceea ce mi se întâmplă în timp ce se întâmplă?
Trimiteți un comentariu