Maidanez

Ne-am obișnuit să dăm vina orbește pe tot ce ne înconjoară. Ba e vina maidanezilor pentru că moare un copil, ba e vina autorităților pentru că nu găsesc soluții la "problema câinilor maidanezi". Nu e vina noastră niciodată. Nu vorbesc de vina părinților copilului sau a presupușilor stăpâni ai câinilor implicați. Hai să fim serioși și să vedem toată imaginea, atât la nivel de indivizi, cât și la un nivel al societății.

Mereu vedem lucrurile prin "cazuri" de care suntem cumva legați. Aceste cazuri sunt în număr mereu mai mic decât totalul real de cazuri, care nu sunt legate de noi oricum și nu ne interesează. Ori că vedem la televizor, ori că ni se întâmplă să ne latre chiar pe noi niște maidanezi, ori că auzim de la alții. Suntem legați în mod direct sau indirect de aceste cazuri și ne lăsăm înșelați că aceasta este realitatea în care trăim.

Încă de când eram mic, am avut mereu o senzație de agitație și concentrare puternică atunci când trec pe lângă un maidanez. Adrenalina, care produce senzația aceasta, mi-a fost eliberată prima oară în corp atunci când am sărit mai multe garduri de la grădina blocului pe unde mă jucam, fugind de vreo trei maidanezi care lătrau și mă urmăreau. Un instinct aparent natural, care părea să mă facă să acționez aproape armonios atunci când urcam gardurile sau apoi când aterizam, mi-a surprins viața și a fost imprimat în memorie într-atât încât pare să se reactiveze mereu când am parte de un nou "caz" cu vreun maidanez.

Pe de altă parte, câinii ăia sunt și ei niște ființe și asta uităm de fiecare dată. Cum spune legenda reîncarnării, să ne imaginăm că am fi reîncarnați în maidanezi. Pentru noi în formă de câini, oamenii sunt niște ființe misterioase. Dar spre deosebire de restul ființelor, oamenii pot deveni agresivi fără să-și trădeze intențiile. Nu pot să zic că aș fi surprins să aflu că există mai mulți oameni care ar da într-un câine decât oameni care să fugă de el. Așa că noi, ca maidanezi, ne-am afla într-o situație similară cu cea pe care am descris-o mai devreme. La nivel chimic vom fi pompați cu adrenalină și vom deveni și noi agitați atunci când vom fi în preajma unui om. Și aici depinde de fiecare în parte modul în care reacționează la această situație, om sau câine.

Avem o problemă cu câinii maidanezi. Noi nu suntem destul de inteligenți sau capabili să o rezolvăm, pentru că mereu găsim motive care să ne lase să ne afundăm în iluzia că "nu se poate". Ne așteptăm să rezolve mereu altcineva problema, în loc să ne dăm seama că facem parte din ea. Așa sunt părinții noștri, așa suntem noi și așa vor fi și copiii noștri. Nu există UN vinovat, doar victime.