15 ianuarie 2010

Singur la masă

Nu e bine să fii singur la masă. Îţi permiţi prea multe. De exemplu, poţi să-ţi sufli nasul fără să te ridici de la masă.

Ciorba era pe jumătate mâncată şi, din motive necunoscute, am simţit dintr-odată şiroind un şiroi şiroitor care şiroia spre ieşirea stângă, numită nară, a nasului meu. Noroc mare, pe masă era un sul de şerveţele pe care am pus mâna instantaneu. Rup o bucată strâmbă, ca nu au perforat ăştia bine şerveţelele şi suflu cu putere, să iasă tot ce aveam în nas dintr-o dată. Evident, nu a ieşit din prima. A doua suflare... ceva ciudat. Era ca şi cum şerveţelul putea să respire tot ce-i dădeam şi nu mai opunea rezistenţă. M-am gândit cât de bine au ajuns ăştia să facă şerveţelele, în aşa fel încât nu mai sunt doar un zid pentru muci, care deseori ajungeau pe restul feţei, în loc să iasă liberi. Nici n-a mai trebuit să mă şterg.

După ce termin treaba, dau şerveţelul de la nas şi... oroare! Două mici găuri în locul unde am suflat eu. Şi fix dedesupt, ciorba mea.

Iar, aceeaşi concluzie: nu e bine să fii singur la masă. Îţi permiţi prea multe. De exemplu, să termini de mâncat ciorba.
Trimiteți un comentariu