8 septembrie 2010

Coincidenta

Un om mergea singur pe stradă spre treburile lui. Era seara, cam pe la momentul în care se face destul de întuneric încât nu mai vezi mingea dacă joci fotbal. Omul nu se grăbea, dar nici nu mergea ca şi cum ar fi fost la o plimbare.

Deși era drumul pe care îl făcea probabil zilnic şi nu prea mai avea ce să vadă care să i se pară interesant, în seara aceea a văzut totuși ceva, care i-a atras atenția: lumini de girofar şi mare agitație de oameni în faţa cazinoului prin spatele căruia urma să treacă atunci.

Era interesant, dar nu prea. Probabil că gândurile lui erau în acel moment foarte profunde şi imaginația lui zbura nestingherită, la fel ca cele ale oricărui om care vede un cazinou: Bani! Mulți bani!

Fiind întuneric, pe o străduță lăturalnică, unde rar se mișcă ceva, omul nostru mai mult ca sigur s-a simțit norocos că traseul lui era liniștit şi că alesese calea cea mai bună. Apoi, liniștea, la care tocmai reflecta, s-a transformat în agitație la rândul ei. Ca din reflex, omul s-a pus în gardă, fără să o arate, pentru că înspre el fugea un bodyguard cât un urs, cu două valize mari care păreau grele chiar şi pentru animalul care le căra. De la gândurile profunde pe care le nutrise despre cazinouri şi liniștea pe care o simțise pentru că mergea pe un traseu... liniștitor, mintea omului s-a aglomerat instantaneu cu tot felul de întrebări, retorice sau nu, pe care şi le punea în timp ce era complet atent la bodyguardul cu care urma să intre în vreun fel de conflict... sau nu.

Bodyguardul se apropie de el şi zice:
- Ia-le şi dispari de-aici.


____________
O mică poveste pe care am auzit-o de la cineva care a auzit-o de la altcineva care a auzit-o de la alţii care au zis că e reală.
Trimiteți un comentariu