Maidanez

Ne-am obișnuit să dăm vina orbește pe tot ce ne înconjoară. Ba e vina maidanezilor pentru că moare un copil, ba e vina autorităților pentru că nu găsesc soluții la "problema câinilor maidanezi". Nu e vina noastră niciodată. Nu vorbesc de vina părinților copilului sau a presupușilor stăpâni ai câinilor implicați. Hai să fim serioși și să vedem toată imaginea, atât la nivel de indivizi, cât și la un nivel al societății.

Mereu vedem lucrurile prin "cazuri" de care suntem cumva legați. Aceste cazuri sunt în număr mereu mai mic decât totalul real de cazuri, care nu sunt legate de noi oricum și nu ne interesează. Ori că vedem la televizor, ori că ni se întâmplă să ne latre chiar pe noi niște maidanezi, ori că auzim de la alții. Suntem legați în mod direct sau indirect de aceste cazuri și ne lăsăm înșelați că aceasta este realitatea în care trăim.

Încă de când eram mic, am avut mereu o senzație de agitație și concentrare puternică atunci când trec pe lângă un maidanez. Adrenalina, care produce senzația aceasta, mi-a fost eliberată prima oară în corp atunci când am sărit mai multe garduri de la grădina blocului pe unde mă jucam, fugind de vreo trei maidanezi care lătrau și mă urmăreau. Un instinct aparent natural, care părea să mă facă să acționez aproape armonios atunci când urcam gardurile sau apoi când aterizam, mi-a surprins viața și a fost imprimat în memorie într-atât încât pare să se reactiveze mereu când am parte de un nou "caz" cu vreun maidanez.

Pe de altă parte, câinii ăia sunt și ei niște ființe și asta uităm de fiecare dată. Cum spune legenda reîncarnării, să ne imaginăm că am fi reîncarnați în maidanezi. Pentru noi în formă de câini, oamenii sunt niște ființe misterioase. Dar spre deosebire de restul ființelor, oamenii pot deveni agresivi fără să-și trădeze intențiile. Nu pot să zic că aș fi surprins să aflu că există mai mulți oameni care ar da într-un câine decât oameni care să fugă de el. Așa că noi, ca maidanezi, ne-am afla într-o situație similară cu cea pe care am descris-o mai devreme. La nivel chimic vom fi pompați cu adrenalină și vom deveni și noi agitați atunci când vom fi în preajma unui om. Și aici depinde de fiecare în parte modul în care reacționează la această situație, om sau câine.

Avem o problemă cu câinii maidanezi. Noi nu suntem destul de inteligenți sau capabili să o rezolvăm, pentru că mereu găsim motive care să ne lase să ne afundăm în iluzia că "nu se poate". Ne așteptăm să rezolve mereu altcineva problema, în loc să ne dăm seama că facem parte din ea. Așa sunt părinții noștri, așa suntem noi și așa vor fi și copiii noștri. Nu există UN vinovat, doar victime.

Episode Two: Shopping Cart

Sure, it might seem to you like the young men depicted in this clip are doing nothing more than just trying to have some fun while filming it in order to entertain themselves and others afterwards. It might also seem like they are not doing it in an organised and carefully planned manner.

But whatever your thoughts are, they're completely wrong and you understood nothing.

So, what's really going on in this video? you ask.

On the surface, there is a metaphor to be observed in what happens to the 'riders' and that is the return to nature. Each of the participants is placed into the shopping cart, hastily pushed over what looks like an asphalt track and tossed into the green hands of nature, some bushes. There is some heavy symbolism involved in here, from the immediately recognizable shopping cart, which is a powerful icon of the consumer-based society that we live in nowadays, to the action of pushing the participants from the seemingly safe path represented by the asphalt track - civilized human settlements - and into the bushes from around the track - the Great Mother Nature.

There are visible signs, though, that this occurrence is more than just a metaphor. For instance, the third attempt clearly shows that Nature has embraced the rider. And I don't need to tell you how significant the number 3 is in any culture or tradition. The next three attempts will only show that Nature only chooses a rider once and that the riders must move on to the second stage of the ritual. And this is clearly made visible by the fact that they're only hurting themselves in their innocent attempts to further please the Great Mother.

The second stage of the ritual is a symbolical attempt to re-introduce the chosen rider back into the concrete and gravel world that society has accustomed itself to. His failed attempt to land on it is evidence enough that his fate is now only tied to Nature and its doings further on.

One final stage of the ritual is truly lacking in meaning, in your ignorant eyes due to the fact that you are just a  robotized and sleeping shade of what your ancestors used to be. You are wrong again, you poor lost sheep. The two riders push each other down some stairs in order to settle one more final time that only the one chosen by Nature can ever walk safely on the path to understanding the secrets of Life and Meaning.

Now look at the video again and tell me you see it with the same eyes as before: