La un meci oarecare

Meciul începe seara și la poartă deja este aglomerație dinainte să se întunece. Vezi în mulțime tot felul de oameni, de la suporteri bătrâni care nu pierd nici un meci, până la cei care fac parte din vreo grupare, cu steaguri și bannere ce vor fi folosite pentru ceea ce se numește coregrafie. Tu poți fi oricare dintre aceștia și nimeni nu te judecă greșit. Nu e ca la un concert sau o oarecare aglomerație în metrou, când ești mereu în alertă să nu îți fure cineva din buzunare sau din geantă. Aici ai încredere aproape în toți ceilalți și știi că, dacă s-ar întâmpla să se fure ceva, ești înconjurat de mulți prieteni care vor sări să te ajute și făptașul ar fi prins imediat. Pe stadion te simți ca și cum faci o diferență. Și chiar faci, pentru că ceea ce faci tu și ceilalți de lângă tine va fi văzut de o țară întreagă, mai ales dacă nu faci bine.

După ce se dă fluierul de start, galeria deja este încălzită și încep să se audă cântecele carecteristice fiecărei echipe, deși unele sunt copiate după altele. Aceste cântece par mai mult a fi de război sau de revoluție decât de susținere. Noi fiind bucureșteni, îi considerăm pe ceilalți suporteri a fi „țărani” și „desculți”, fiindcă sunt din provincie. Echipa noastră se descurcă însă mai prost decât ne-ar veni să credem. Torțe încep să se aprindă, mai ales că ceilalți suporteri încep să ne provoace și totul pare că va merge într-o singură direcție. Meciul este întrerupt. După 5 minute, totul revine la normal, dar noi deja plecăm spre casă.

A doua zi, presa are ce să scrie. Însă presa n-a avut niciodată parte de o observație participativă, ca să scrie corect. Se inventează victime cu capete sparte și tot felul de leziuni și așa galeria noastră devine o adunătură de huligani.

...

DJ Tomcraft - Loneliness


Happiness and loneliness
Happiness and loneliness
Happiness and loneliness

And loneliness..

Happiness seems to be loneliness
And loneliness chilled my world
How could you guess, when you're only thinking of yourself?
How you looked to other girls

Happiness seems to be loneliness
And loneliness chilled my world
How could you guess, when you're only thinking of yourself
How you looked to other girls

Happiness seems to be loneliness
And loneliness chilled my world
How could you guess, when you're only thinking of yourself?
How you looked to other girls

Happiness and loneliness
Happiness and loneliness

Antichrist

Degeaba m-aș chinui să scriu ceva deștept și interesant despre filmul ăsta. Are probabil atâtea interpretări, încât cel mai bun lucru ar fi să-l vezi tu cu ochii tăi. Bineînțeles, toată lumea zice că e șocant sau genial, dar un asemenea film trebuie văzut având în minte doar propriile tale idei și concepții. Abia atunci poți să-i dai valoare sau să-l denigrezi.

După ce l-am văzut și (mai bine că) nu știam nimic despre subiectul filmului, pot spune doar că tot ce își propune filmul să îți facă ție ca spectator, reușește!


P.S. N-am pus trailer ca să nu se vadă nici o scenă din film și așa că am preferat să pun posterul oficial.

Duplicity

Am ales sa vad filmul asta in locul unei comedii. Ca de obicei, dupa ce stiam din trailer cam ce se intampla, filmul a fost doar o completare minora a ideii pe care mi-o facusem initial. In primul rand, Julia Roberts nu mai e "pretty woman" de acum 100 de ani. In al doilea rand, de cand n-a mai facut vreun film, parca a uitat sa isi faca treaba pe marele ecran si nu a convins deloc. Clive Owen abia s-a abtinut sa nu faca vreo scena de actiune si pacat. Macar ne trezea din plictiseala pe care o emana filmul inca de la inceput.

Cu siguranta "Duplicity" nu va fi un film pe care-l voi mai revedea prea curand. E genul de film care pare interesant, promite multe, dar se intinde prea mult pe o singura idee cat de cat reusita si ne "freaca" de la inceput pana la sfarsit cu flashback-uri si rasturnari de situatii "nemaiintalnite pana acum" !

Nerecomandat.

SUNWAVES 2009 Romania

Magnific!

De neuitat!

Extraordinar!

Cine-ar fi crezut?!

Am fost la Sunwaves. Nu a fost cea mai buna muzica sau cea mai buna organizare. Cum era normal, 10 lei orice bautura, chiar si apa plata. Nu toate astea ar fi ceea ce m-a impresionat asa de tare. Daca ma gandesc mai bine, nici nu cred ca astea ar fi ceea ce e important la un asemenea eveniment. Tot ce conteaza, care m-a dat peste cap complet, este atmosfera.

O atmosfera de genul asta e greu sa o simti si sa nu te lase marcat. Pur si simplu, am intrat intr-o transa in care muzica si dansul erau totul pentru mine in clipele alea. Corpul meu era ca un fir de iarba care se apleaca dupa cum bate vantul, si muzica era vantul meu. Am descoperit noi dansuri si noi miscari. Totul mergea perfect, iar fiecare miscare o completa pe cea de dinainte, intr-un mod fluid si natural. Desi am mers acolo fara nici o asteptare, descoperirea asta a schimbat totul.

Dupa ce am iesit de-acolo, dupa ce am dormit si m-am odihnit si chiar si azi... inca mai port cu mine o parte din atmosfera aceea. Orice sunet din orice melodie care se propaga prin aer pana la urechea mea ma face sa vreau sa ma misc, sa ma aplec in fata vantului.

Mai vreau!!