At first, he found it difficult to understand that everything was gonna be over, even though it was so soon. He would never see her again. They would never talk again from then on. No more strange, yet beautiful dates between them. It seemed to be over and he decided to give up.
But those were the easy part of letting go. He sheltered inside his music, dancing whenever he could. It wasn't enough...
Blueberry Granini juice... her perfume... mint flavored ice coffee... watching sports... hip hop music... a fan for her... Mircea Badea... red lipstick... waiting for the rain to come... the dreams... that book... his green t-shirt... the car... rooftop parties... their sign... toothpaste off her finger... beautiful legs... watching Bear Grylls at night... being hungry... watching movies together... too much energy... feeling sick... Roman Arenas... the college... hoping to watch the sunrise...
The hardest things to let go of proved to be... the little things.
27 septembrie 2010
24 septembrie 2010
22 septembrie 2010
Ce sec esti!
Ea îşi face baie şi stă acolo de cel puţin o oră. El aproape că a adormit în faţa televizorului, dar încă e conştient. Se aude din baie un strigăt plictisit:
- Bărbate!
Se face că nu a auzit, dar e pregătit să se ridice.
- Bărbate!!! Strigătul e un pic mai tare de data asta.
Cu un glas obosit, dar totuşi cam prefăcut:
- Ce e?
- Vino puţin!
El se apropie de uşă şi o întredeschide:
- Ce e mă?
- Spală-mă şi pe mine pe spate un pic.
Nici o ezitare, nici o nelinişte în tonul lui:
- De ce?
- Bărbate!
Se face că nu a auzit, dar e pregătit să se ridice.
- Bărbate!!! Strigătul e un pic mai tare de data asta.
Cu un glas obosit, dar totuşi cam prefăcut:
- Ce e?
- Vino puţin!
El se apropie de uşă şi o întredeschide:
- Ce e mă?
- Spală-mă şi pe mine pe spate un pic.
Nici o ezitare, nici o nelinişte în tonul lui:
- De ce?
21 septembrie 2010
19 septembrie 2010
Alegerile
Am mai învăţat ceva: e o greşeală să îi ceri cuiva să faca o alegere între ceva şi altceva.
Mai ales când tu eşti "altceva".
Încă învăţ...
Mai ales când tu eşti "altceva".
Încă învăţ...
17 septembrie 2010
Catch you on the rebound...
From www.urbandictionary.com:
Brenton Wood - Catch You On The Rebound (B.G. Baarregaard summer rework) by B.G. Baarregaard
| 1. | catch you on the rebound | 9 up, 2 down |
It means i'll see you in the next life/next chapter/ next session or never, just not now. It basically means LATE! It's something you don't really want to hear.. Keep acting like an idiot, I'll catch you on the rebound.. Kurupt: can't make a ho a house wife.. "U wish you could break a G down, break me down, but ima see you on the rebound" | ||
Brenton Wood - Catch You On The Rebound (B.G. Baarregaard summer rework) by B.G. Baarregaard
14 septembrie 2010
Scenariul celui mai rau caz
Se zice că lupul îşi schimbă blana, dar năravul ba! În acest caz e vorba de Urs. Urs Fripturi, mai exact. Am văzut şi eu un episod din noul său program şi mi-a plăcut. Se pare că era vorba de al doilea episod din sezon.
Sfârşitul este cel mai tare!
Sfârşitul este cel mai tare!
13 septembrie 2010
12 septembrie 2010
Prezentul
Uitasem cum era. Să fi trecut ani buni de când am mai simțit vreo palpitație la departamentul cardio, până de curând. Apoi mi-am dat seama că am cerut prea multe de la cineva care nu avea nici puține de dat. Din punctul meu de vedere, ceream mai puțin decât aveam de gând să ofer.
Am fost la un moment dat în club ContRol, după o zi minunată şi colorată. Muzica îmi dădea mici semne din când în când şi până la urmă am început să dansez, aproape ca într-o transă. Mă gândeam la trecut, la prezent, la viitor... Şi mi-am dat seama. Dansul meu era tot acela potrivit pentru un om singur. Ca în trecut. Sau ca în viitor?
Prezentul îmi era dat la o parte pentru că ea trăia în trecut, iar viitorul era inevitabil.
Am fost la un moment dat în club ContRol, după o zi minunată şi colorată. Muzica îmi dădea mici semne din când în când şi până la urmă am început să dansez, aproape ca într-o transă. Mă gândeam la trecut, la prezent, la viitor... Şi mi-am dat seama. Dansul meu era tot acela potrivit pentru un om singur. Ca în trecut. Sau ca în viitor?
Prezentul îmi era dat la o parte pentru că ea trăia în trecut, iar viitorul era inevitabil.
9 septembrie 2010
Apar în ziar
Sunt înscris de mult timp pe un site românesc care mi s-a părut la început a fi doar ceva neimportant şi poate doar cu un scop mare. Am intrat pe el şi m-am înscris mai mult din plăcerea de a face parte dintr-o comunitate restrânsă şi puţin băgată în seamă, a bloggerilor români. N-am fost cel mai activ blogger înscris la ei, nici pe departe, dar l-am vizitat cel puţin de fiecare dată când mai scriam ceva aici, ca să împart articolele mele cu restul oamenilor înscrişi pe site. Recent am descoperit însă, că ambiţia celor de la http://toateblogurile.ro/ e mai mare decât credeam: s-a (re)lansat ziarul tB a.k.a. http://ztb.ro/. Un lucru foarte util atât pentru mine, pentru că îmi apar articolele pe "ziar", cât şi pentru cei care vor să citească articole, pentru că este un site organizat foarte bine.
Susţin toateBlogurile.ro!
Susţin toateBlogurile.ro!
8 septembrie 2010
Coincidenta
Un om mergea singur pe stradă spre treburile lui. Era seara, cam pe la momentul în care se face destul de întuneric încât nu mai vezi mingea dacă joci fotbal. Omul nu se grăbea, dar nici nu mergea ca şi cum ar fi fost la o plimbare.
Deși era drumul pe care îl făcea probabil zilnic şi nu prea mai avea ce să vadă care să i se pară interesant, în seara aceea a văzut totuși ceva, care i-a atras atenția: lumini de girofar şi mare agitație de oameni în faţa cazinoului prin spatele căruia urma să treacă atunci.
Era interesant, dar nu prea. Probabil că gândurile lui erau în acel moment foarte profunde şi imaginația lui zbura nestingherită, la fel ca cele ale oricărui om care vede un cazinou: Bani! Mulți bani!
Fiind întuneric, pe o străduță lăturalnică, unde rar se mișcă ceva, omul nostru mai mult ca sigur s-a simțit norocos că traseul lui era liniștit şi că alesese calea cea mai bună. Apoi, liniștea, la care tocmai reflecta, s-a transformat în agitație la rândul ei. Ca din reflex, omul s-a pus în gardă, fără să o arate, pentru că înspre el fugea un bodyguard cât un urs, cu două valize mari care păreau grele chiar şi pentru animalul care le căra. De la gândurile profunde pe care le nutrise despre cazinouri şi liniștea pe care o simțise pentru că mergea pe un traseu... liniștitor, mintea omului s-a aglomerat instantaneu cu tot felul de întrebări, retorice sau nu, pe care şi le punea în timp ce era complet atent la bodyguardul cu care urma să intre în vreun fel de conflict... sau nu.
Bodyguardul se apropie de el şi zice:
- Ia-le şi dispari de-aici.
____________
O mică poveste pe care am auzit-o de la cineva care a auzit-o de la altcineva care a auzit-o de la alţii care au zis că e reală.
Deși era drumul pe care îl făcea probabil zilnic şi nu prea mai avea ce să vadă care să i se pară interesant, în seara aceea a văzut totuși ceva, care i-a atras atenția: lumini de girofar şi mare agitație de oameni în faţa cazinoului prin spatele căruia urma să treacă atunci.
Era interesant, dar nu prea. Probabil că gândurile lui erau în acel moment foarte profunde şi imaginația lui zbura nestingherită, la fel ca cele ale oricărui om care vede un cazinou: Bani! Mulți bani!
Fiind întuneric, pe o străduță lăturalnică, unde rar se mișcă ceva, omul nostru mai mult ca sigur s-a simțit norocos că traseul lui era liniștit şi că alesese calea cea mai bună. Apoi, liniștea, la care tocmai reflecta, s-a transformat în agitație la rândul ei. Ca din reflex, omul s-a pus în gardă, fără să o arate, pentru că înspre el fugea un bodyguard cât un urs, cu două valize mari care păreau grele chiar şi pentru animalul care le căra. De la gândurile profunde pe care le nutrise despre cazinouri şi liniștea pe care o simțise pentru că mergea pe un traseu... liniștitor, mintea omului s-a aglomerat instantaneu cu tot felul de întrebări, retorice sau nu, pe care şi le punea în timp ce era complet atent la bodyguardul cu care urma să intre în vreun fel de conflict... sau nu.
Bodyguardul se apropie de el şi zice:
- Ia-le şi dispari de-aici.
____________
O mică poveste pe care am auzit-o de la cineva care a auzit-o de la altcineva care a auzit-o de la alţii care au zis că e reală.
1 septembrie 2010
Waiting in vain
Nu o să zic nu.
Cel puţin nu în curând.
A devenit clar că îmi este încercată răbdarea. Problema o să fie atunci când o să găsesc pe altcineva sau cineva mă va găsi pe mine. Deocamdată încerc şi mă chinui să demonstrez că pot fi de încredere. Am reuşit să demonstrez asta de fiecare dată, dar nu e de ajuns.
- Acum poate sunt doar ca o jucărie, care îţi dă impresia că îţi cere atenţie doar ca să te joci cu ea. Cel puţin aşa te comporţi cu mine, zise jucăria. Când nu ai chef, îmi ceri să aştept.
Melodia asta e frumoasă, dar la un moment dat se termină ca orice melodie.
- Cât crezi că mai avem din melodie la dispoziţie?
Cel puţin nu în curând.
A devenit clar că îmi este încercată răbdarea. Problema o să fie atunci când o să găsesc pe altcineva sau cineva mă va găsi pe mine. Deocamdată încerc şi mă chinui să demonstrez că pot fi de încredere. Am reuşit să demonstrez asta de fiecare dată, dar nu e de ajuns.
- Acum poate sunt doar ca o jucărie, care îţi dă impresia că îţi cere atenţie doar ca să te joci cu ea. Cel puţin aşa te comporţi cu mine, zise jucăria. Când nu ai chef, îmi ceri să aştept.
Melodia asta e frumoasă, dar la un moment dat se termină ca orice melodie.
- Cât crezi că mai avem din melodie la dispoziţie?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)