Acum că e din nou singur, acasă, se surprinde gândindu-se la ceea ce s-a întâmplat ca şi cum ar fi vorba de ceva care a avut loc de demult. Cu greu şi-a amintit numele restaurantului, a mâncării, discuţiile avute cu ea, plecarea şi despărţirea.
Latura asta a lui nu prea face faţă la trecerea timpului, care nu s-a mişcat niciodată aşa de încet. Şi cum nu mai poate să funcţioneze decât prin această latură, tot ceea ce mai poate să simtă este durerea dorului. Ştie de pe-acum că mâine nu va putea să meargă la muncă. Mintea goală, inima copleşită. De obicei era invers: multe gânduri şi idei, care pot fi asemănate cu spam-ul de la email şi nici un sentiment în inimă. Numai dacă ar fi dus direct mâna la piept ar fi simţit bătaia rară a motorului invizibil ce-l ţinea în viaţă. Şi cel mai greu e să porneşti un motor care n-a mai fost folosit de mult.
Acum că e din nou singur, acasă, e singur.
27 martie 2010
Sometimes... you just gotta NOT rock!
Cu ocazia zilei de Floriiiiiiiiiiiiiiii, îmi auto-dedic această melodie. De asemenea, rog toţi purtătorii de nume florale să se simtă atinşi şi mişcaţi, dacă vor.
There's a pulse in the new-born sun A beat in the heat of the noon There's a song as the day grows long And a tempo in the tides of the moon It's all around us and it's everywhere And it's deeper than royal blue And it feels so real you can feel the feeling And that's the majesty of rock The fantasy of roll The ticking of the clock The wailing of the soul The prisoner in the dock The digger in the hole We're in this together...and ever... In the shade of a jungle glade Or the rush of the crushing street On the plain, on the foamy main You can never escape from the beat It's in the mud and it's in your blood And it's conquest is complete And all that you can do is just surrender To the majesty of rock The pageantry of roll The crowing of the cock The running of the foal The shepherd with his flock The miner with his coal We're in this together...and ever... When we die, do we hunt the sky? Do we lurk in the murk of the seas? What then? Are we born again? Just to sit asking questions like these? I know, for I told me so And I'm sure each of you quite agrees The more it stays the same, the less it changes And that's the majesty of rock The mystery of roll The darning of the sock The scoring of the goal The farmer takes a wife The barber takes a pole We're in this together...and ever...
21 martie 2010
Trepte
Încep să mă gândesc | Ca să mă urc pe o scară, m-am întors cu
aşa... la diverse lucruri. | spatele şi nu mai văd nimic. Sunt pe scară.
\
\
\
\
\
\
Îmi vine o idee, despre modul în | Am coborât câteva trepte.
care gândeşte un om în general. | Nu pot să mă uit decât în jos.
/
/
/
/
/
/
Gândurile sunt trepte. | Fiecare treaptă mă duce cu gândul la ceva:
Şi coborâm pe ele. | Ce voi găsi acolo jos dacă ajung cu bine?
\
\
\
\
\
\
Când ajungem la ultima treaptă, | Am ajuns pe pământ.
Suntem adânciţi în gânduri. | Dar şi pe gânduri.
aşa... la diverse lucruri. | spatele şi nu mai văd nimic. Sunt pe scară.
\
\
\
\
\
\
Îmi vine o idee, despre modul în | Am coborât câteva trepte.
care gândeşte un om în general. | Nu pot să mă uit decât în jos.
/
/
/
/
/
/
Gândurile sunt trepte. | Fiecare treaptă mă duce cu gândul la ceva:
Şi coborâm pe ele. | Ce voi găsi acolo jos dacă ajung cu bine?
\
\
\
\
\
\
Când ajungem la ultima treaptă, | Am ajuns pe pământ.
Suntem adânciţi în gânduri. | Dar şi pe gânduri.
15 martie 2010
Senzatie...
Totul începe cu o simplă amintire. Creierul o procesesează repede, mai repede decât are timp restul corpului să reacţioneze. Aproape că eşti acolo, vezi ce-ai văzut atunci, auzi ce-ai auzit atunci.
Şi totuşi nu e important ce ai văzut sau ce ai auzit. Inima îţi dă semnalul ăsta, când începi să simţi ceea ce ai simţit şi atunci. Începe să bată repede şi simţi cum pompează sângele agitat, ca şi cum ar fi vorba de magie, prin tot corpul. Şi corpul începe să tremure niţel. Nervii se aprind în tot corpul, de parcă ai fi gâdilat şi electrocutat, uşor, peste tot în acelaşi timp.
Acum creierul e cel care rămăsese în urmă şi cu greu se pune pe acelaşi plan cu restul corpului. Începi să simţi ceva care n-are nici o logică: ţi-e frică. Şi asta e foarte ciudat, pentru că ştii că te-ai simţit parcă prea bine când s-a întâmplat şi, conform logicii, amintirea unui lucru plăcut nu are cum să provoace frică.
Pentru că eşti obişnuit însă, reuşeşti să găseşti o oarecare logică pentru a explica această situaţie: un animal simte din instict plăcere când dă de lucruri plăcute; noi însă, oamenii, care am "evoluat" atât mental cât şi spiritual, am dezvoltat un nou tip de instinct. Acest instinct este unul de auto-limitare. Ne auto-limităm "pentru că aşa e corect", "pentru că e păcat", "pentru că se uită ăia urât la mine", pentru că nu simţim că merităm aşa ceva.
Cumva, am ajuns să vrem să fim trişti, să vrem să fim supuşi, să vrem să fim pedepsiţi.
Nu evoluăm, doar ne închidem...
Şi totuşi nu e important ce ai văzut sau ce ai auzit. Inima îţi dă semnalul ăsta, când începi să simţi ceea ce ai simţit şi atunci. Începe să bată repede şi simţi cum pompează sângele agitat, ca şi cum ar fi vorba de magie, prin tot corpul. Şi corpul începe să tremure niţel. Nervii se aprind în tot corpul, de parcă ai fi gâdilat şi electrocutat, uşor, peste tot în acelaşi timp.
Acum creierul e cel care rămăsese în urmă şi cu greu se pune pe acelaşi plan cu restul corpului. Începi să simţi ceva care n-are nici o logică: ţi-e frică. Şi asta e foarte ciudat, pentru că ştii că te-ai simţit parcă prea bine când s-a întâmplat şi, conform logicii, amintirea unui lucru plăcut nu are cum să provoace frică.
Pentru că eşti obişnuit însă, reuşeşti să găseşti o oarecare logică pentru a explica această situaţie: un animal simte din instict plăcere când dă de lucruri plăcute; noi însă, oamenii, care am "evoluat" atât mental cât şi spiritual, am dezvoltat un nou tip de instinct. Acest instinct este unul de auto-limitare. Ne auto-limităm "pentru că aşa e corect", "pentru că e păcat", "pentru că se uită ăia urât la mine", pentru că nu simţim că merităm aşa ceva.
Cumva, am ajuns să vrem să fim trişti, să vrem să fim supuşi, să vrem să fim pedepsiţi.
Nu evoluăm, doar ne închidem...
12 martie 2010
9 martie 2010
6 martie 2010
Superbad
Ştiam că era filtru, dar tot am luat-o pe-acolo. Mergeam pe baza că informaţiile mele erau despre un filtru doar pe unul din sensurile de mers, cel opus direcţiei din care am venit eu. Aveam centura pusă, dar cum i-am văzut pe stradă mi-am şi adus aminte că n-am talonul maşinii la mine. Eram trei, eu la volan, şi doi pasageri: unul era înverzit şi cam speriat că ne opreşte garda şi altul în spate cu două beri la 2 litri, la fel de speriat.
- Actele la control vă rog.
Am buletinul, carnetul, şi, după multă căutare exasperantă, găsesc şi asigurarea, dar talonul devine "uitat la frate-miu că a condus el la dus şi am uitat să-l iau de la el".
- În mod normal, pentru că nu aveţi talonul la dumneavoastră, ar fi amendă de 3 milioane şi 6 puncte la carnet. Dar cum vă văd de vârstă apropiată cu a mea, o să mă fac că mă uit în altă parte. Şi un sfat: nu mai treceţi pe-aici în seara asta că e filtru pe toată şoseaua principală.
Într-un fel, am fost McLovin :D
4 martie 2010
Să-l vezi pe Eli
Niciodată nu m-am considerat răsfăţat. Nici nu-mi place. Hainele sunt haine, adidaşii sunt adidaşi. Pantofi, numai la ocazii. Stil? Lux? Haina-l face pe om? Ce are dacă eşti practic?
La fel şi cu mâncarea. De ce să te duci la un restaurant de lux, să cheltui bani foarte mulţi pe ceva care arată bine de tot şi are şi un nume special când acasă se numeşte "fasole cu cârnaţi"?
Poate sună prea hippie sau poate pare a fi o falsă atitudine ecologică, dar cel mai mult la filmul ăsta mi-a plăcut replica asta: People had more than they needed. We had no idea what was precious and what wasn't. We threw away things people kill each other for now.
a.jpg)
La fel şi cu mâncarea. De ce să te duci la un restaurant de lux, să cheltui bani foarte mulţi pe ceva care arată bine de tot şi are şi un nume special când acasă se numeşte "fasole cu cârnaţi"?
Poate sună prea hippie sau poate pare a fi o falsă atitudine ecologică, dar cel mai mult la filmul ăsta mi-a plăcut replica asta: People had more than they needed. We had no idea what was precious and what wasn't. We threw away things people kill each other for now.
3 martie 2010
Ninja my ass!
Filme, desene animate, vise... Tot ce vrei la Hollywood!
Ce avem aici este un film făcut de americani, cu scenariu scris de americani, cu clişee găsite numai la americani, cu cât mai puţin realism ca toate filmele făcute de americani, cu asiatici care vorbesc americana!!!
ATENŢIE! Muie!
Ce avem aici este un film făcut de americani, cu scenariu scris de americani, cu clişee găsite numai la americani, cu cât mai puţin realism ca toate filmele făcute de americani, cu asiatici care vorbesc americana!!!
ATENŢIE! Muie!
2 martie 2010
Double or Fake?
A îmbătrânit! Şi ce dacă face filme ca Van Damme acum, departe de Holywood şi numai cu actori din Europa de Est?
Cât despre film, mai întâi am avut senzaţia de deja vu, dar apoi mi-a picat fisa!
E inspirat!
New life
A venit primăvara. Totul înfloreşte, revine la viaţă, mişună şi bâzâie peste tot. Apropo de bâzâit. Până azi, nu mai văzusem musculiţe de juma de an. Ştiţi cum e americanismul ăla prost: he wouldn't hurt a fly? E imposibil, chiar şi cu avertizment:
- Fuck off if you want to live!
N-a înţeles şi a continuat să mă bâzâie până a fost prea târziu. Tabela de scor a marcat: eu - 1, muşti - pula!
- Fuck off if you want to live!
N-a înţeles şi a continuat să mă bâzâie până a fost prea târziu. Tabela de scor a marcat: eu - 1, muşti - pula!
2 martie, un alt fel de mărţişor
Hi! (vomits on the crowd) Don't pay any attention! It's a cheap trick! Anybody can do it, I taught it to them myself! Ungrateful little BITCHES aren't they? Can I ask you something? You're all church going folk. I really want to ask you something. Do you think God knew what He was doing when He created...woman? Huh? No shit! I really want to know. Or do you think it was another one of His...minor mistakes like Earthquakes. Tidal waves. (kicks something out of his way) Floods! (pause)
Think women are like that? (vomits again and looks around) What's the matter? You don't think God makes mistakes? Course He does. We all make mistakes! (pounding his chest) Of course when we make mistakes they call it evil! (grand gesture with mocking reverence) When God makes mistakes they call it nature! So what do you think? Women. A mistake?! Or did He DO IT TO US, ON PURPOSE? (pause)
Because I really want to know! Because if it's a mistake maybe we can do something about it! Find a cure! Invent a vaccine! Build up our immune system! (laughing) Get a little exercise! You know, (grandiose) twenty push-ups a day, and you never have to be afflicted with women, EVER AGAIN!
Din Paris cu un chelios
Ăsta... e bun de văzut odată, cu sentimentul că nimic nu e perfect şi că e greu să vii cu ceva original în zilele noastre.
Cică după o poveste de Luc Besson.
Şi regizat de omul care a semnat Taken şi Banlieue 13.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)