I'd give it all up for you...
26 decembrie 2011
Senzatie
Nu e ceva nou. As putea să zic că m-a tot urmărit de ceva vreme. Sunt copleșit. Atât de mult încât numai la asta mă gândesc. Mereu îmi spun că de data asta o să fie ceva diferit. Oricum o să fie, îmi place să simt cum îmi curge sângele prin vene mai repede, cum mă cuprinde o sete ciudată și plăcută, cum te vreau.
13 decembrie 2011
Haters
Hate is a common feeling for all of us in the human race. That's because hate comes from knowing things other people don't know. And I don't necessarily mean knowing things like facts or information that you learned somewhere. You know something and somebody else doesn't know that thing. Like swimming, for example. At first, you are fairly neutral about the whole thing, until you get inside the water with that person. Their constant panicking and whining will irritate you until you start to hate them. You hate the fact that they just can't seem to get how to swim. So here's hate. When you think about it, it's pretty stupid to hate someone because they don't know how to swim. And the only reason you could possibly have to actually hate like that is in what you see when you look at, think about or hear about that person.
You think you see weakness.
You even experienced that presumed weakness by yourself at an earlier age or saw it in someone you care about.
You don't like that.
Apparently, nobody likes that.
But what if you thought about it in a different way? What if, instead of hating that weakness, you'd enjoy sharing your knowledge with the one who doesn't have it? All of your knowledge. It doesn't matter if you're not very smart. Even so, in teaching somebody else about something you know, that somebody will have his own interpretation of what he just learned. Maybe you will then learn something new from his way of thinking. And this applies to every kind of knowledge you may have. There are lots of kinds. You may know how to swim, how to talk to a beautiful girl or how to build a rocket engine. All of those are kinds of knowledge. We all know rocket scientists secretly hate all other people when they're asked about their work, with what they see as blissful ignorance. Stop hating :)
You think you see weakness.
You even experienced that presumed weakness by yourself at an earlier age or saw it in someone you care about.
You don't like that.
Apparently, nobody likes that.
But what if you thought about it in a different way? What if, instead of hating that weakness, you'd enjoy sharing your knowledge with the one who doesn't have it? All of your knowledge. It doesn't matter if you're not very smart. Even so, in teaching somebody else about something you know, that somebody will have his own interpretation of what he just learned. Maybe you will then learn something new from his way of thinking. And this applies to every kind of knowledge you may have. There are lots of kinds. You may know how to swim, how to talk to a beautiful girl or how to build a rocket engine. All of those are kinds of knowledge. We all know rocket scientists secretly hate all other people when they're asked about their work, with what they see as blissful ignorance. Stop hating :)
16 noiembrie 2011
Lent
"Stelele care strălucesc cel mai tare, se sting cel mai repede."
Nu știu cine a zis asta, dar nu e asta important. Mă întorc de la un film de la care nu am avut nici o așteptare. Inițial, nu mă uit la telefon, pentru că era în buzunarul de la pantaloni. Nu sunt surprins să văd cine mi-a dat mesaj. Tot ce se întâmpla în jurul meu înainte să citesc ce era în acel mesaj devine irelevant. Pentru o clipă, am avut gânduri negative. Sunt calm, trec peste, poate că mă și așteptam la asta. Știu că există șanse mereu, doar că nu acolo unde te aștepți să fie. Ajung acasă, după un mers lung pe jos. Mai e puțin și trece și anul ăsta. Mi-am promis că o să învăț ceva până intrăm în anul nou.
Gramatik Vs. Queen - Princes Of The Glitch Universe by Gramatik
Nu știu cine a zis asta, dar nu e asta important. Mă întorc de la un film de la care nu am avut nici o așteptare. Inițial, nu mă uit la telefon, pentru că era în buzunarul de la pantaloni. Nu sunt surprins să văd cine mi-a dat mesaj. Tot ce se întâmpla în jurul meu înainte să citesc ce era în acel mesaj devine irelevant. Pentru o clipă, am avut gânduri negative. Sunt calm, trec peste, poate că mă și așteptam la asta. Știu că există șanse mereu, doar că nu acolo unde te aștepți să fie. Ajung acasă, după un mers lung pe jos. Mai e puțin și trece și anul ăsta. Mi-am promis că o să învăț ceva până intrăm în anul nou.
Gramatik Vs. Queen - Princes Of The Glitch Universe by Gramatik
20 octombrie 2011
Indepartare
E foarte greu să te îndepărtezi de cineva, când știi că o să-ți lipsească. Chiar dacă știi că n-o să te mai gândești, cu timpul. Dar când acel cineva nu merită apropierea ta și ajungi să vezi asta, atunci te poți ajuta de rațiune ca să învingi emoțiile pe care le simți.
Un fost tovarăș, o fostă iubită, un fost coleg... Îi pierzi, dar faci loc pentru alții. Și pe viitor îți spui că o să-i alegi mai bine, pentru că ai învățat din trecut. Poate că o să uiți. Poate că o să găsești pe cineva nou și o să ți se pară mai bun. Dacă nu o să meargă nici cu cel nou, îl îndepărtezi și pe el, pentru că nu vrei să fii hrănit cu iluzii din nou.
Tu ai încercat. Unii ar putea spune că nu destul. Ce rost are să-i asculți pe ei? De ce să fii tu mereu cel care să încerce să mențină legătura?
Nu merită, și ăsta e adevărul gol goluț. Și asta nu înseamnă că ai renunțat, ci că ai făcut alegerea cea mai bună.
Fără iluzioniști.
Fără profitori.
Fără nehotărâți.
Fără persoane care sunt ca sucul Granini, cu pretențiile lui de suc natural...
Un fost tovarăș, o fostă iubită, un fost coleg... Îi pierzi, dar faci loc pentru alții. Și pe viitor îți spui că o să-i alegi mai bine, pentru că ai învățat din trecut. Poate că o să uiți. Poate că o să găsești pe cineva nou și o să ți se pară mai bun. Dacă nu o să meargă nici cu cel nou, îl îndepărtezi și pe el, pentru că nu vrei să fii hrănit cu iluzii din nou.
Tu ai încercat. Unii ar putea spune că nu destul. Ce rost are să-i asculți pe ei? De ce să fii tu mereu cel care să încerce să mențină legătura?
Nu merită, și ăsta e adevărul gol goluț. Și asta nu înseamnă că ai renunțat, ci că ai făcut alegerea cea mai bună.
Fără iluzioniști.
Fără profitori.
Fără nehotărâți.
Fără persoane care sunt ca sucul Granini, cu pretențiile lui de suc natural...
9 octombrie 2011
3 octombrie 2011
Senzatie
i am thinking of you... just of who you are and what are you like... you being next to me sounds like having a dream, where everything is allright and just... float through it the whole time, as if it's some sort of rythm...
i think i can feel your rythm, even though we've never actually met...
i think i can feel your rythm, even though we've never actually met...
20 septembrie 2011
A te coi
(cu accent pe i, ca şi cum ar fi vorba de cel puţin doi de i)
- Atunci când spui că faci ceva, pe când tu nici n-aveai intenţia să înfăptuieşti ce ai spus.
- Şi nici nu anunţi pe altcineva că "a intervenit ceva care să te scuze, în ultima clipă".
- Pare că o faci intenţionat, ca şi cum ai ceva personal cu cei pe care-i afectează ce faci tu.
- Când ţi se reproşează ceva, tot celălalt e de vină, pentru că te acuză pe nedrept.
- Deşi pare că eşti cu capul în nori sau că ai o atitudine delăsătoare, tu de fapt ştii exact ce faci.
- Atunci când spui că faci ceva, pe când tu nici n-aveai intenţia să înfăptuieşti ce ai spus.
- Şi nici nu anunţi pe altcineva că "a intervenit ceva care să te scuze, în ultima clipă".
- Pare că o faci intenţionat, ca şi cum ai ceva personal cu cei pe care-i afectează ce faci tu.
- Când ţi se reproşează ceva, tot celălalt e de vină, pentru că te acuză pe nedrept.
- Deşi pare că eşti cu capul în nori sau că ai o atitudine delăsătoare, tu de fapt ştii exact ce faci.
...atunci când te coieşti.
9 septembrie 2011
Calauza
Un film vechi, plictisitor pentru mulți. Regizorul are un nume important, dar mai mult pentru cunoscători. Și totuși are un farmec pe care nu l-am mai văzut în vreun film decât foarte rar.
Să facem în așa fel încât tot ce-am plănuit să devină realitate.
Să-i facem să creadă.
Și să râdă de propriile lor pasiuni.
Pentru că tot ce numesc ei pasiune este, de fapt, o anume energie emoțională produsă de frecarea sufletelor lor cu lumea exterioară.
Și, ce-i mai important, să-i facem să creadă în ei înșiși.
Să fie neajutorați ca niște copilași, pentru că slăbiciunea e o minune iar tăria e un nimic.
Imediat după naștere, omul este fără putere și moale.
Când moare, este rigid și insensibil.
Când un copac este în creștere, este fragil și elastic, dar când e uscat și rigid, el moare.
Rigiditatea și tăria sunt însoțitorii morții.
Elasticitatea și slăbiciunea sunt expresii ale prospețimii vieții.
Pentru că ceea ce s-a rigidizat nu învinge niciodată.
30 august 2011
28 august 2011
Freefall
I'm freefalling without meaning to stop. I'll hit the ground soon. Nothing or no one can find me a meaning for all of this, so I'll keep falling. That's how I still feel free.
2 august 2011
18 iulie 2011
Caramizi Pe sosea
Cărămizi | Pe șosea
Prima cărămidă pusă este cea de bază.| Ești în mișcare, cu mâinile pe volan.
Este gândul de la care pornește ideea.| Știi și simți cum să controlezi mișcarea.
Alte gânduri clădesc ideea încontinuu. | Vezi un semn de circulație știut.
Gând peste gând, ridici o fortificație. | Ai pregătit o manevră de mult.
Fiecare cărămidă se potrivește. | Ai 60 la oră și atât scrie și pe semn.
Totul este armonios construit, pur. | Dai semnal și schimbi benzile perfect.
Odată zidită, ideea e împământenită. | Ajungi la destinație sigur și precis.
Prima cărămidă pusă este cea de bază.| Ești în mișcare, cu mâinile pe volan.
Este gândul de la care pornește ideea.| Știi și simți cum să controlezi mișcarea.
Alte gânduri clădesc ideea încontinuu. | Vezi un semn de circulație știut.
Gând peste gând, ridici o fortificație. | Ai pregătit o manevră de mult.
Fiecare cărămidă se potrivește. | Ai 60 la oră și atât scrie și pe semn.
Totul este armonios construit, pur. | Dai semnal și schimbi benzile perfect.
Odată zidită, ideea e împământenită. | Ajungi la destinație sigur și precis.
12 iulie 2011
Ritmul
Ce e ritmul?
Dacă vrei, poți să te gândești la muzică în sensul că este punerea în ordine a sunetelor și apoi repetarea acelei ordini, adică găsirea unui ritm în sunete. Ritm în sunete.
Dar dacă, să zicem, te gândești că poate și alte lucruri au sau pot avea ritm, atunci ai ipotetic un nou mod de a privi viața. Totul are ritm în viață. Vine ziua, apoi noaptea. Și se repetă acestea două într-un ritm care poate fi atât lent, cât și rapid. Viteza ritmului e dată de modul în care petreci tu timpul dintre zi și noapte. Uneori poți să fii trezit la realitate brusc, din cauza unui eveniment care să te pună la o încercare de orice fel. Un sport sau ceva traumatizant. Dacă e o încercare din care ieși învingător, înseamnă că ai fost trezit la realitate. Atunci poți să vezi un ritm în orice, chiar dacă nu se mișcă. Atât în lucrurile fizice, cât și în cele psihice sau poate chiar și spirituale.
Ritmul este important, pentru că îl poți învăța. Îl poți folosi. După ce le înveți pe cele mai simple, poți începe să avansezi și, să vezi, ritmuri mai rapide, mai complexe. Mai complete.
Credința mea este că marile genii nu numai că au știut acest fapt al vieții, dar că l-au și învățat foarte bine.
Dacă vrei, poți să te gândești la muzică în sensul că este punerea în ordine a sunetelor și apoi repetarea acelei ordini, adică găsirea unui ritm în sunete. Ritm în sunete.
Dar dacă, să zicem, te gândești că poate și alte lucruri au sau pot avea ritm, atunci ai ipotetic un nou mod de a privi viața. Totul are ritm în viață. Vine ziua, apoi noaptea. Și se repetă acestea două într-un ritm care poate fi atât lent, cât și rapid. Viteza ritmului e dată de modul în care petreci tu timpul dintre zi și noapte. Uneori poți să fii trezit la realitate brusc, din cauza unui eveniment care să te pună la o încercare de orice fel. Un sport sau ceva traumatizant. Dacă e o încercare din care ieși învingător, înseamnă că ai fost trezit la realitate. Atunci poți să vezi un ritm în orice, chiar dacă nu se mișcă. Atât în lucrurile fizice, cât și în cele psihice sau poate chiar și spirituale.
Ritmul este important, pentru că îl poți învăța. Îl poți folosi. După ce le înveți pe cele mai simple, poți începe să avansezi și, să vezi, ritmuri mai rapide, mai complexe. Mai complete.
Credința mea este că marile genii nu numai că au știut acest fapt al vieții, dar că l-au și învățat foarte bine.
9 iulie 2011
6 iulie 2011
Obisnuinta
Când pățești același lucru de mai multe ori, începi să te obișnuiești cu acel lucru. Și după mai multe repetări, deja nu te mai gândești deloc a cui e vina sau de ce se întâmplă așa mereu. Din exterior se vede urât. Din interior, nu mai contează.
Dreams are symptoms of the unconscious mind, says Freud. My mind fed me with dreams that kept the hope alive. But since there is some sort of a habit that we've got, even my unconscious mind starts to see that holding on to this particular hope is nothing but a waste of time, energy and heart.
Degeaba îți pare rău dacă tot rău faci. Nu are rost să menții starea sau contactul. Suferi mult pentru puțină plăcere. Scapi de obișnuință sau, dacă nu, o să ai mereu un motiv să fii supărat.
Dreams are symptoms of the unconscious mind, says Freud. My mind fed me with dreams that kept the hope alive. But since there is some sort of a habit that we've got, even my unconscious mind starts to see that holding on to this particular hope is nothing but a waste of time, energy and heart.
Degeaba îți pare rău dacă tot rău faci. Nu are rost să menții starea sau contactul. Suferi mult pentru puțină plăcere. Scapi de obișnuință sau, dacă nu, o să ai mereu un motiv să fii supărat.
30 iunie 2011
Nimic pe sub
Nu mai vreau câte puțin din nimic. Nu mai cred orice mi se spune. Nu mai am răbdare când îmi dau seama că sunt prostit pe față. Nu mai îmi place să aștept. Nici nu mă mai grăbesc. Nu mai las de la mine. Nu mă mai abțin când vreau să spun ceva. Nu mai am respect pentru nimic acolo unde nu sunt respectat. Nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu.
Cam mulți de nu mă încearcă în ultima vreme, dar eu încerc să îi resping cu din ce în ce mai puțină hotărâre. S-ar putea numi maturizare, dar vine cu un pachet prea mare de limitări ca să o accept. Și totuși, unele le-aș adopta, măcar să fiu sigur că ies intact din orice situație în care am pierdut în trecut.
Însă există un anume nu, pe care-l voi urma în weekend-ul următor:
Cam mulți de nu mă încearcă în ultima vreme, dar eu încerc să îi resping cu din ce în ce mai puțină hotărâre. S-ar putea numi maturizare, dar vine cu un pachet prea mare de limitări ca să o accept. Și totuși, unele le-aș adopta, măcar să fiu sigur că ies intact din orice situație în care am pierdut în trecut.
Însă există un anume nu, pe care-l voi urma în weekend-ul următor:
Nu port nimic pe sub pantaloni, la mare.
26 iunie 2011
Exterminarea
Capitolul 1 Recrutul
La început, s-a crezut că era vorba de un atac terorist. După ce s-a întâmplat însă la evenimentul de comemorare al victimelor, unde se adunaseră toate rudele decedaților, nimeni nu mai știa ce să creadă.
Apăruse o confuzie în mințile oamenilor. Nimănui nu-i putea veni a crede că se poate ajunge la un asemenea nivel de răutate, încât să fie omorâte rudele rămase în viață ale tuturor oamenilor care de asemenea fuseseră omorâți într-un presupus atac terorist.
Nici un supraviețuitor. Totul fusese organizat perfect.
Lumea era încă netulburată, totuși.
Jim nu era unul de-al lor. Fusese recrutat cu puțin timp înainte de primul ritual. Organizația care dăduse de el părea să știe tot ce făcuse acesta de-a lungul întregii sale vieți. Era precaut din fire, dar acum toți senzorii îi erau setați pe atenție maximă. Se gândea că probabil ăsta era și motivul pentru care Organizația alesese să-l recruteze, în loc să îi facă ceva mai sinistru decât fusese el vreodată capabil să le facă victimelor sale.
Da, Jim este un criminal. Ajunsese la gloriosul prestigiu de a fi vânat de mai toate agențiile lumii, undeva în topul celor mai căutați criminali în serie din toate timpurile.
La început, s-a crezut că era vorba de un atac terorist. După ce s-a întâmplat însă la evenimentul de comemorare al victimelor, unde se adunaseră toate rudele decedaților, nimeni nu mai știa ce să creadă.
Apăruse o confuzie în mințile oamenilor. Nimănui nu-i putea veni a crede că se poate ajunge la un asemenea nivel de răutate, încât să fie omorâte rudele rămase în viață ale tuturor oamenilor care de asemenea fuseseră omorâți într-un presupus atac terorist.
Nici un supraviețuitor. Totul fusese organizat perfect.
Lumea era încă netulburată, totuși.
Jim nu era unul de-al lor. Fusese recrutat cu puțin timp înainte de primul ritual. Organizația care dăduse de el părea să știe tot ce făcuse acesta de-a lungul întregii sale vieți. Era precaut din fire, dar acum toți senzorii îi erau setați pe atenție maximă. Se gândea că probabil ăsta era și motivul pentru care Organizația alesese să-l recruteze, în loc să îi facă ceva mai sinistru decât fusese el vreodată capabil să le facă victimelor sale.
Da, Jim este un criminal. Ajunsese la gloriosul prestigiu de a fi vânat de mai toate agențiile lumii, undeva în topul celor mai căutați criminali în serie din toate timpurile.
19 iunie 2011
No pressure
Pregătirea pentru licență are un mers anevoios. Dar merge. Cel mai ciudat e că deși dorm mai mult, stau în casă mai mult, mănânc când am chef și nu trebuie să mă trezesc zilnic de dimineață ca să mă duc la muncă, totuși sunt mai obosit. Sau poate e lene. Oricum, mersul pregătirii mi-l fac singur greu, nu e nimeni altcineva de vină.
Hai să vină joi.
Hai să vină joi.
16 iunie 2011
15 iunie 2011
Ec lipsa
Luna se vede perfect de aici, dar n-o să se mai vadă în curând. În seara asta Ea se ascunde de El. O să fie foarte rece față de El. Din cauza lui.
 |
| Eclipsa, 15 iunie 2011, de pe balcon |
14 iunie 2011
13 iunie 2011
My shades
I had a dream. It was that one dream that you have just before waking up. And I always get fooled by what happens in it. Somebody was waiting for me, telling me to hurry up. I was looking for my shades. Drawer after drawer, bookshelf after bookshelf, I kept looking for those shades, even though I had a weird feeling about them. Just before waking up, they were in my hands and I was ready to put them on.
Now I was awake... but I didn't open my eyes yet. I knew I didn't have those shades anymore. I said goodbye to them a long time ago...
Now I was awake... but I didn't open my eyes yet. I knew I didn't have those shades anymore. I said goodbye to them a long time ago...
7 iunie 2011
6 iunie 2011
Feel like
Acum că am absolvit, am chef de aventuri și de relații. În schimb, sunt presat ca jambonul de pui să dau licența. Ce e mai interesant și cere detalii? Faptul că am spus tâmpenia aia cu jambonul de pui sau faptul că trebuie să dau licența?
Faza cu jambonul e un inside joke care a pornit de la o etichetă a produsului menționat, pe care scria: Jambon presat de pui. Multe întrebări se revarsă peste mintea mea atunci când mă gândesc la eticheta asta:
- De ce îl presează puiul pe jambon?
- Ce a făcut jambonul ca să fie presat de pui?
- Cum îl presează puiul pe jambon?
- Îi datorează bani puiului acest jambon?
- Dacă puiul îl presează pe jambon, atunci ce face jambonul în privința asta?
În fine. (A. spunea mereu În fine atunci când nu-i convenea ceva)
Pe 22 dau licența. De fapt, examenul, că nu e chiar o licență. Sau e licență, dar nu fac proiect de licență. Mai sunt 16 zile și încă nu m-am apucat de învățat.
M-am ars la ștrand.
Faza cu jambonul e un inside joke care a pornit de la o etichetă a produsului menționat, pe care scria: Jambon presat de pui. Multe întrebări se revarsă peste mintea mea atunci când mă gândesc la eticheta asta:
- De ce îl presează puiul pe jambon?
- Ce a făcut jambonul ca să fie presat de pui?
- Cum îl presează puiul pe jambon?
- Îi datorează bani puiului acest jambon?
- Dacă puiul îl presează pe jambon, atunci ce face jambonul în privința asta?
În fine. (A. spunea mereu În fine atunci când nu-i convenea ceva)
Pe 22 dau licența. De fapt, examenul, că nu e chiar o licență. Sau e licență, dar nu fac proiect de licență. Mai sunt 16 zile și încă nu m-am apucat de învățat.
M-am ars la ștrand.
4 iunie 2011
3 iunie 2011
Netulburati
El, un gherțoi cu mâna dreaptă-n ghips. Pe stânga o leagănă pe lângă corp de parcă ar ține cu ea de o găleată. Vine dinspre magazinul Unirii și pășește agale ca un veritabil boss.
Ea, cu telefonul la ureche și puțin grăbită. Vine către magazinul Unirii, pe niște tocuri semi-înalte, fără să fie foarte atentă la restul lumii.
Se intersectează.
De la unul din ei cade o sticlă de zero cinci de apă. În dreptul lor era o femeie cu un copil într-un cărucior, la cerșit. Se opresc amândoi și se uită în urmă unul la altul, apoi la sticla de pe jos. Nu se citește decât confuzie pe fețele lor, de parcă niciunul nu știa a cui era sticla sau ce se întâmplase exact.
Niciunul nu o mai ridică.
Au văzut oare cerșetoarea?
Merge fiecare pe drumul lui.
Sunt netulburați.
Ea, cu telefonul la ureche și puțin grăbită. Vine către magazinul Unirii, pe niște tocuri semi-înalte, fără să fie foarte atentă la restul lumii.
Se intersectează.
De la unul din ei cade o sticlă de zero cinci de apă. În dreptul lor era o femeie cu un copil într-un cărucior, la cerșit. Se opresc amândoi și se uită în urmă unul la altul, apoi la sticla de pe jos. Nu se citește decât confuzie pe fețele lor, de parcă niciunul nu știa a cui era sticla sau ce se întâmplase exact.
Niciunul nu o mai ridică.
Au văzut oare cerșetoarea?
Merge fiecare pe drumul lui.
Sunt netulburați.
Romanii si promotiile
Dacă acum ceva vreme marea scofală era să îți faci magazin de etno-botanice, iată că a venit vremea pentru o nouă modă: site-uri care îți fac rost de reduceri și promoții la tot felul de prostii.
Iată un exemplu de promoție, văzută pe televizoarele de pe peronul unei stații ale transportului în comun din subteranul bucureștean: "Cu numai 10 ron, te plimbi cu limuzina din Piața Constituției până în fața clubului [Nu dau nume]. Bonus un cocktail gratuit și o reducere de 30% la o oră de biliard! Preț inițial 30 ron!"
Nu e o reproducere fidelă 100%, dar informația esențială e aici.
Impresionant, nu?
Iată un exemplu de promoție, văzută pe televizoarele de pe peronul unei stații ale transportului în comun din subteranul bucureștean: "Cu numai 10 ron, te plimbi cu limuzina din Piața Constituției până în fața clubului [Nu dau nume]. Bonus un cocktail gratuit și o reducere de 30% la o oră de biliard! Preț inițial 30 ron!"
Nu e o reproducere fidelă 100%, dar informația esențială e aici.
Impresionant, nu?
30 mai 2011
21 mai 2011
Ce inseamna 1 mai (partea 1)
Întrebările pe care un om obișnuit și le-ar pune în locul meu înainte de a se hotărî să plece la mare de 1 mai sunt ignorate: "Pentru ce? Ce să fac acolo? Ce rost are? De ce să merg la mare de 1 mai?". Singurul lucru de care eram sigur era că o să fie din nou același tur de forță, din care trebuia să ies la final mai mult sau mai puțin în viață. O să fie haos. O să fie neliniște.
Deodată suntem patru pasageri. Ceea ce ne transportă spre mare, cu o viteză suportabilă numai atunci când un număr suficient de oameni au puterea să nu protesteze nimic, e mai mult decât mașina în care ne aflăm. Acel ceva, care ne dă puterea să mergem înainte, este un sentiment pe care îl așteptam fiecare în parte și pe care acum îl redescoperim împreună: sentimentul că mergem spre libertate.
Deodată suntem patru pasageri. Ceea ce ne transportă spre mare, cu o viteză suportabilă numai atunci când un număr suficient de oameni au puterea să nu protesteze nimic, e mai mult decât mașina în care ne aflăm. Acel ceva, care ne dă puterea să mergem înainte, este un sentiment pe care îl așteptam fiecare în parte și pe care acum îl redescoperim împreună: sentimentul că mergem spre libertate.
19 mai 2011
Rasa aeriana
Nu e chiar așa cum crede lumea.
Procesele mintale sunt complet diferite, dar ne ajută și o mare adaptabilitate care ne ajută de obicei să părem normali. Avem darul intuiției.
În momentele în care nu suntem prea atenți la ceea ce se întâmplă în jurul nostru, vedem cam ce vrem noi să vedem. Din cauza asta se produce efectul de "aerian", pe care atunci când îl vedeți vi se pare ciudat. Nici nu vă dați seama când și de cât timp suntem noi aerieni, oricum.
Uneori, selectăm ceva de la voi și mergem pe calea "aeriană" în care intuim lucruri atât de profunde încât ceea ce vă spunem vi se pare exagerat și prost spus, dar noi vedem adevărul la un nivel diferit de cel la care îl vedeți voi.
Vă deranjează că suntem așa. Pe noi nu ne deranjează dacă nu vă înțelegem. Cu greu reușim să ne înțelegem pe noi înșine, de cele mai multe ori. Atunci spunem ceva de genul "Sunt idiot!" sau "Nu știu!", deși remarcile astea n-au nici o legătură cu ce s-a zis până atunci.
Construim o logică din ceea ce voi credeți a fi o aberație.
În general... trebuie să fim luați ca și cum nu facem parte din general.
Procesele mintale sunt complet diferite, dar ne ajută și o mare adaptabilitate care ne ajută de obicei să părem normali. Avem darul intuiției.
În momentele în care nu suntem prea atenți la ceea ce se întâmplă în jurul nostru, vedem cam ce vrem noi să vedem. Din cauza asta se produce efectul de "aerian", pe care atunci când îl vedeți vi se pare ciudat. Nici nu vă dați seama când și de cât timp suntem noi aerieni, oricum.
Uneori, selectăm ceva de la voi și mergem pe calea "aeriană" în care intuim lucruri atât de profunde încât ceea ce vă spunem vi se pare exagerat și prost spus, dar noi vedem adevărul la un nivel diferit de cel la care îl vedeți voi.
Vă deranjează că suntem așa. Pe noi nu ne deranjează dacă nu vă înțelegem. Cu greu reușim să ne înțelegem pe noi înșine, de cele mai multe ori. Atunci spunem ceva de genul "Sunt idiot!" sau "Nu știu!", deși remarcile astea n-au nici o legătură cu ce s-a zis până atunci.
Construim o logică din ceea ce voi credeți a fi o aberație.
În general... trebuie să fim luați ca și cum nu facem parte din general.
11 mai 2011
3 mai 2011
25 aprilie 2011
Umanitarii
Maneliştii sunt umanitari, de felul lor. Subiectul umanitar de azi este: Petrecerea la manelişti!
Când e vorba de o petrecere reuşită, ei îţi arată că muzica trebuie împărtăşită cu toţi vecinii, ba chiar tot cartierul dacă se poate. Iar grătarul pe care îl fac ei e de asemenea făcut într-un mod educaţional, ca să vadă toată strada cum trebuie făcut un grătar ca la carte: adică se face pe stradă, în faţa porţii deschise larg, prin care se poate vedea şi masa îmbelşugată pe care o au ei în curte. Asta dacă nu e şi masa pe stradă de asemenea.
Toată lumea ştie că un bun umanitar nu are prejudecăţi, de aceea maneliştii nu se sfiază să difuzeze şi unele (mai toate de fapt) melodii cu tentă sexuală, pentru că în acest fel copiii lor vor avea parte de o educaţie sexuală corectă şi în acelaşi timp şi de distracţie şi voie bună.
Apropo de ultimele cuvinte din propoziţia precedentă, nu chiar totul se rezumă la voie bună pentru manelişti! Dacă se întâmplă să nu îi convină cuiva metodele folosite de aceştia pentru a îşi desfăşura activitatea umanitară, aceştia se reped de asemenea să ofere lecţii despre cum să te baţi într-un mod cât mai eficient! De exemplu: la o ceartă aparent inofensivă cu vecinii, trebuie să te pregăteşti de bătaie, ba chiar să vii şi cu o furcă dacă ai la îndemână (caz real).
Continuăm data viitoare cu alte lecţii importante de la prietenii noştri umanitari,
Maneliştii!
Când e vorba de o petrecere reuşită, ei îţi arată că muzica trebuie împărtăşită cu toţi vecinii, ba chiar tot cartierul dacă se poate. Iar grătarul pe care îl fac ei e de asemenea făcut într-un mod educaţional, ca să vadă toată strada cum trebuie făcut un grătar ca la carte: adică se face pe stradă, în faţa porţii deschise larg, prin care se poate vedea şi masa îmbelşugată pe care o au ei în curte. Asta dacă nu e şi masa pe stradă de asemenea.
Toată lumea ştie că un bun umanitar nu are prejudecăţi, de aceea maneliştii nu se sfiază să difuzeze şi unele (mai toate de fapt) melodii cu tentă sexuală, pentru că în acest fel copiii lor vor avea parte de o educaţie sexuală corectă şi în acelaşi timp şi de distracţie şi voie bună.
Apropo de ultimele cuvinte din propoziţia precedentă, nu chiar totul se rezumă la voie bună pentru manelişti! Dacă se întâmplă să nu îi convină cuiva metodele folosite de aceştia pentru a îşi desfăşura activitatea umanitară, aceştia se reped de asemenea să ofere lecţii despre cum să te baţi într-un mod cât mai eficient! De exemplu: la o ceartă aparent inofensivă cu vecinii, trebuie să te pregăteşti de bătaie, ba chiar să vii şi cu o furcă dacă ai la îndemână (caz real).
Continuăm data viitoare cu alte lecţii importante de la prietenii noştri umanitari,
Maneliştii!
24 aprilie 2011
Senzatie
E al nu-știu-câtelea articol cu titlul ăsta. De fiecare dată a fost ceva diferit de spus, iar acum e senzația cea mai ciudată: eu sunt Omul Rău din viața mea.
Nu pentru mine. Pentru mine, sunt doar așa cum sunt: nici rău, nici bun, nici perfect.
În noaptea de Paște nu am putut să dorm bine. Mă uitam pur și simplu la mâna mea dreaptă, ca să nu sângerez pe pernă. În mintea mea făceam tot felul de scheme și redifuzam momentele imaginându-mi cum ar fi trebuit să acționez, iar în afara minții, undeva în spatele urechii stângi, simțeam una din greșeli.
Am ajuns să văd aceleași cuvinte peste tot, la toată lumea cu care am interacționat vreodată:
Lângă neîncredere, mereu neînțelegere.
Și eu care credeam că mi-am asumat rolul corect. Cu mulți ani în urmă, prin școala generală, am aflat că numele meu are o semnificație specială: care apără pe oameni. Fiind doar un copil, credeam că numai eu port numele ăsta special, iar restul erau numiți așa doar că sună bine.
Eh...
Dacă trebuie să fiu rău, voi fi rău de-acum încolo. Asta nu înseamnă că m-am schimbat sau că mă voi schimba vreodată.
Zanchy & Shamoun - Bitch Please (die original) by Minister Shamoun
P.S. Melodia din email e drăguță, dar nu ți-aș dedica așa ceva ție niciodată. Știi care e melodia mea. Nu o schimb. Zilele trec ;)
Nu pentru mine. Pentru mine, sunt doar așa cum sunt: nici rău, nici bun, nici perfect.
În noaptea de Paște nu am putut să dorm bine. Mă uitam pur și simplu la mâna mea dreaptă, ca să nu sângerez pe pernă. În mintea mea făceam tot felul de scheme și redifuzam momentele imaginându-mi cum ar fi trebuit să acționez, iar în afara minții, undeva în spatele urechii stângi, simțeam una din greșeli.
Am ajuns să văd aceleași cuvinte peste tot, la toată lumea cu care am interacționat vreodată:
Lângă neîncredere, mereu neînțelegere.
Și eu care credeam că mi-am asumat rolul corect. Cu mulți ani în urmă, prin școala generală, am aflat că numele meu are o semnificație specială: care apără pe oameni. Fiind doar un copil, credeam că numai eu port numele ăsta special, iar restul erau numiți așa doar că sună bine.
Eh...
Dacă trebuie să fiu rău, voi fi rău de-acum încolo. Asta nu înseamnă că m-am schimbat sau că mă voi schimba vreodată.
Zanchy & Shamoun - Bitch Please (die original) by Minister Shamoun
P.S. Melodia din email e drăguță, dar nu ți-aș dedica așa ceva ție niciodată. Știi care e melodia mea. Nu o schimb. Zilele trec ;)
18 aprilie 2011
Cancer
Maria: Ştii fată că există o plantă care îţi dă "cancer"?
Ioana: Fugi fată de-aici, adică ce vrei să zici, că o fumezi şi apoi eşti ca-n cer?
Ioana: Fugi fată de-aici, adică ce vrei să zici, că o fumezi şi apoi eşti ca-n cer?
Cadouri
Mai întâi mi-am făcut singur cadou un duş, dimineaţa. Stau încă puţin sub apa caldă ca să mă relaxez. Parcă am în minte un gând secret, pe care nu pot decât să-l simt, cum se scurge în mintea mea la fel ca apa de pe mine. Nu prea mai am baterie la telefon, dar e perfect. Îmi permit să ascult şi muzică la el în timp ce zbor spre facultate într-o maşină căruia nu-i merge radioul.
Gaborii îmi fac şi ei un cadou special din partea lor. Am trecut pe galben la semafor. Ştiam că greşesc şi totuşi nu m-am simţit deloc panicat când i-am văzut că-mi fac semn să opresc. Şi acolo unde am oprit, tocmai venea maşina în staţie. Tuzgureanu îmi zice să trag mai înapoi, eu mergeam mai în faţă. Îi fac semn cu mâna şi spun răstit, dar pe un ton cooperativ: Vine autobuzul!
- De ce treceţi pe galben când puteaţi să opriţi dacă vroiaţi, că aveaţi timp? Puteaţi să procedaţi corect.
- Da, am văzut că era galben, dar nu m-am gândit că fac ceva incorect când am trecut.
...
- Ar trebui să fiţi un pic mai atent, că e vorba de mulţi bani, amenzi, bătăi de cap. Aveaţi centura pusă?
- Da. Am să fiu mai atent. O zi bună.
Liftul din facultate e de obicei oprit duminica, dar acum mergea, pentru că avem o colegă în scaun cu rotile. Eu nu ştiam asta şi o luasem direct pe scări. Colegii mei care tocmai coborau pe scări îmi fac cadou să nu mai urc degeaba şi să merg într-un bar mai bine, cu ei. Şi-aşa am descoperit mai apoi că venisem cu setările greşite la facultate. Neatent, în continuare.
În mijlocul nopţii, visez că vorbesc la telefon cu cineva. Nu mai era în ţară, ci plecase în Franţa. Îmi spune că discuţia noastră nu e bună, pentru că ea o să fie afectată şi nu ştie ce o să se întâmple în continuare. Îmi convenea chiar şi atât. Apoi, mai mult din dorinţa pe care n-o înţelesesem încă de dimineaţă de sub duş, am şi văzut-o. Până am deschis ochii.
Era doar un vis şi nimic nu a fost real.
Neatent, în continuare.
Gaborii îmi fac şi ei un cadou special din partea lor. Am trecut pe galben la semafor. Ştiam că greşesc şi totuşi nu m-am simţit deloc panicat când i-am văzut că-mi fac semn să opresc. Şi acolo unde am oprit, tocmai venea maşina în staţie. Tuzgureanu îmi zice să trag mai înapoi, eu mergeam mai în faţă. Îi fac semn cu mâna şi spun răstit, dar pe un ton cooperativ: Vine autobuzul!
- De ce treceţi pe galben când puteaţi să opriţi dacă vroiaţi, că aveaţi timp? Puteaţi să procedaţi corect.
- Da, am văzut că era galben, dar nu m-am gândit că fac ceva incorect când am trecut.
...
- Ar trebui să fiţi un pic mai atent, că e vorba de mulţi bani, amenzi, bătăi de cap. Aveaţi centura pusă?
- Da. Am să fiu mai atent. O zi bună.
Liftul din facultate e de obicei oprit duminica, dar acum mergea, pentru că avem o colegă în scaun cu rotile. Eu nu ştiam asta şi o luasem direct pe scări. Colegii mei care tocmai coborau pe scări îmi fac cadou să nu mai urc degeaba şi să merg într-un bar mai bine, cu ei. Şi-aşa am descoperit mai apoi că venisem cu setările greşite la facultate. Neatent, în continuare.
În mijlocul nopţii, visez că vorbesc la telefon cu cineva. Nu mai era în ţară, ci plecase în Franţa. Îmi spune că discuţia noastră nu e bună, pentru că ea o să fie afectată şi nu ştie ce o să se întâmple în continuare. Îmi convenea chiar şi atât. Apoi, mai mult din dorinţa pe care n-o înţelesesem încă de dimineaţă de sub duş, am şi văzut-o. Până am deschis ochii.
Era doar un vis şi nimic nu a fost real.
Neatent, în continuare.
5 aprilie 2011
Drone
Te speli pe cap?
Ce naiba e în șamponul ăla?
Te-ai gândit vreodată?
Chiar dacă scrie pe cutie, tu oricum nu ești expert în chimie și în dermatologie ca să știi ce îți face, de fapt, substanța aia.
Paranoia?
Ai răcit?
Te doare capul?
Ia o pastilă!
De ce?
Ce substanțe benefice are medicamentul ăla?
Mai știi și altceva în afară de medicamente?
Paranoia?
Muncești sau o să muncești.
Ai întârziat?
Ai făcut o greșeală?
Vorbești de la egal la egal cu șeful tău, superiorul tău?
Ai nevoie de bani, nu?
Paranoia?
Ești Om?
Ești maimuțoi avansat?
Dormi?
Somn ușor!
Te-ai îndrăgostit?
Ești rasist?
Ești doar o dronă, hai pa!
Ce naiba e în șamponul ăla?
Te-ai gândit vreodată?
Chiar dacă scrie pe cutie, tu oricum nu ești expert în chimie și în dermatologie ca să știi ce îți face, de fapt, substanța aia.
Paranoia?
Ai răcit?
Te doare capul?
Ia o pastilă!
De ce?
Ce substanțe benefice are medicamentul ăla?
Mai știi și altceva în afară de medicamente?
Paranoia?
Muncești sau o să muncești.
Ai întârziat?
Ai făcut o greșeală?
Vorbești de la egal la egal cu șeful tău, superiorul tău?
Ai nevoie de bani, nu?
Paranoia?
Ești Om?
Ești maimuțoi avansat?
Dormi?
Somn ușor!
Te-ai îndrăgostit?
Ești rasist?
Ești doar o dronă, hai pa!
28 martie 2011
Omul ilustrat
Ameţit rău şi foarte obosit, dau drumul la televizor. Patul ăsta mare era acum prea mic pentru mine, pentru că stăteam ca pe o trambulină, iar piscina mea era cutia magică plină de imagini în mişcare din faţa mea. Oare câţi au văzut televizorul aşa cum îl văd eu acum? Totul pare să aibă sens, chiar şi o telenovelă proastă sau un film ieftin. Atunci când eşti în filme, să te uiţi la filme!
Era un film care la prima impresie parcă nu era de luat în serios. Am crezut că înţelesesem care e ritmul filmului, până am rămas surprins de o scenă. Apare tatăl personajelor principale, care părea să fie genul ăla de om sever şi autoritar: Donald Sutherland. Acum nu mai eram pe o trambulină. Eram camera de filmat care înregistra nu numai imaginile, ci şi ideile şi sentimentele transmise de actor. După ce am crezut că am terminat de înregistrat, m-am gândit:
Un actor adevărat îi bagă pe toţi în filmele lui. Oamenii normali văd ceea ce le arată actorul. Dar cum îi vede actorul pe oamenii normali?!?
Era un film care la prima impresie parcă nu era de luat în serios. Am crezut că înţelesesem care e ritmul filmului, până am rămas surprins de o scenă. Apare tatăl personajelor principale, care părea să fie genul ăla de om sever şi autoritar: Donald Sutherland. Acum nu mai eram pe o trambulină. Eram camera de filmat care înregistra nu numai imaginile, ci şi ideile şi sentimentele transmise de actor. După ce am crezut că am terminat de înregistrat, m-am gândit:
Un actor adevărat îi bagă pe toţi în filmele lui. Oamenii normali văd ceea ce le arată actorul. Dar cum îi vede actorul pe oamenii normali?!?
20 martie 2011
8 martie 2011
Club Review: Kristal Glam Club
Italic. Pare mai interesant așa. Frig și nici un fel de așteptări față de locație. Se vede că e o clădire construită special pentru petreceri, nu doar o casă veche renovată sau un căcat de fabrică transformată în club. Ar fi bine. Uneori închizi ochii și te vezi doar pe tine, ca într-o bătălie legendară între DJ și dansator; DJ-ul face o smucire în mix, iar dansatorul i-o anticipează. Și totuși uneori nu mai auzi muzica, ci doar un freamăt care te zgârie pe timpane și te face să te oprești din dansat. Aici oamenii sunt altfel. Prietenii se pierd printre necunoscuți, la fel ca și cei neprietenoși. Nu mai vezi oamenii așa cum îi vezi pe stradă sau în metrou, la muncă, în restaurante fast-food sau la televizor.
Cel mai ciudat lucru e atunci când la ieșire se vede lumină și îți dai seama că oamenii deja au început o nouă zi. Și geaca ta e în portbagajul unei mașini al unor străini pe care abia i-ai cunoscut în seara asta și care au plecat de mult. Nu e frigul cel mai mare dușman al tău. Ai altele pe cap acum. Încă îmbibat cu ritmuri, ajungi acasă. Conștientul rămâne pe pernă, dispare.
Cel mai ciudat lucru e atunci când la ieșire se vede lumină și îți dai seama că oamenii deja au început o nouă zi. Și geaca ta e în portbagajul unei mașini al unor străini pe care abia i-ai cunoscut în seara asta și care au plecat de mult. Nu e frigul cel mai mare dușman al tău. Ai altele pe cap acum. Încă îmbibat cu ritmuri, ajungi acasă. Conștientul rămâne pe pernă, dispare.
Dezbatere
Melk: eeh asta-i buna !
flodo: muie sarbatori sexiste!
Melk: multa
Melk: daca tot e pe d-astea
Melk: de ce nu facem si rasiste
Melk: sa fie de exemplu ziua tuturor oamenilor inafara de tigani si evrei
flodo: chiar!
flodo: :))
Melk: nu e la fel ?
flodo: e exact la fel
flodo: de ce plm sa existe o zi in care doar oamenii cu vagin sunt sarbatoriti?
Melk is typing...
Melk: nu stiu ce sa zic
flodo: muie sarbatori sexiste!
Melk: multa
Melk: daca tot e pe d-astea
Melk: de ce nu facem si rasiste
Melk: sa fie de exemplu ziua tuturor oamenilor inafara de tigani si evrei
flodo: chiar!
flodo: :))
Melk: nu e la fel ?
flodo: e exact la fel
flodo: de ce plm sa existe o zi in care doar oamenii cu vagin sunt sarbatoriti?
Melk is typing...
Melk: nu stiu ce sa zic
20 februarie 2011
17 februarie 2011
Cu sau fara
În momentul ăsta, oricare variantă e la fel de bună. Aşa că nu e greu să o accept pe cea de-a doua.
12 februarie 2011
Nu "multumesc"
Urăsc cuvântul ăsta. Mai e puţin şi se împlineşte o lună. Ar fi prea uşor.
Se închid toate uşile dacă ajungem la Mulţumesc...
Se închid toate uşile dacă ajungem la Mulţumesc...
11 februarie 2011
10 februarie 2011
Movie Review: The Tourist
The Tourist este un film la care n-o să mă uit niciodată.
În schimb, filmul ales iniţial era o comedie romantică, semi-dramă. Pentru urechile mele, sună la fel ca şi coliva la înmormântare: singurul lucru care e cât de cât dulce, dar nici ăsta nu e ceva extraordinar. Şi aşa că am ales singura altă opţiune de film de la care nu aveam nici aşteptări bune, nici rele: The Green Hornet.
N-am ştiut sigur dacă va fi un film 3D sau nu până nu am ajuns la intrarea în sală. Ne-am zis că măcar vedem nişte efecte 3D dacă filmul n-o să fie cine ştie ce, după ce am primit fiecare câte o pereche de ochelari. Ca de obicei, reclame şi trailere în prostie la început. Oroarea, totuşi, ne-a luat pe toţi pe nepregătite! Unul din "trailerele" puse pe ecran înaintea începerii filmului era cu nişte actori rataţi, români, care sparg bariera celui de-al patrulea zid care stă în mod normal între spectatori şi acţiunea filmului. Vedem foste "stele" ale cinematografului românesc cu machiaj care să-i facă să pară că sunt ţigani şi care se prostesc în faţa noastră, în 3D. Îmi duc mâinile la gură, în formă de portavoce.
(râzând) - Cineva a strigat "Muie!", îmi zice un prieten.
Jumătate de sală a râs şi a aplaudat. Cealaltă, fără reacţie.
M-am gândit în drum spre casă că mai bine aruncam şi cu un bocanc înspre ecran.
În schimb, filmul ales iniţial era o comedie romantică, semi-dramă. Pentru urechile mele, sună la fel ca şi coliva la înmormântare: singurul lucru care e cât de cât dulce, dar nici ăsta nu e ceva extraordinar. Şi aşa că am ales singura altă opţiune de film de la care nu aveam nici aşteptări bune, nici rele: The Green Hornet.
N-am ştiut sigur dacă va fi un film 3D sau nu până nu am ajuns la intrarea în sală. Ne-am zis că măcar vedem nişte efecte 3D dacă filmul n-o să fie cine ştie ce, după ce am primit fiecare câte o pereche de ochelari. Ca de obicei, reclame şi trailere în prostie la început. Oroarea, totuşi, ne-a luat pe toţi pe nepregătite! Unul din "trailerele" puse pe ecran înaintea începerii filmului era cu nişte actori rataţi, români, care sparg bariera celui de-al patrulea zid care stă în mod normal între spectatori şi acţiunea filmului. Vedem foste "stele" ale cinematografului românesc cu machiaj care să-i facă să pară că sunt ţigani şi care se prostesc în faţa noastră, în 3D. Îmi duc mâinile la gură, în formă de portavoce.
(râzând) - Cineva a strigat "Muie!", îmi zice un prieten.
Jumătate de sală a râs şi a aplaudat. Cealaltă, fără reacţie.
M-am gândit în drum spre casă că mai bine aruncam şi cu un bocanc înspre ecran.
 |
| De acum încolo... duceţi-vă la filme în cinema mai târziu, ca să nu vedeţi şi ţigănie în 3D. |
5 februarie 2011
3 februarie 2011
Senzatie
Radiohead - Reckoner (Leftside Wobble Off-World Excursion) WAV by Leftside Wobble
Timpul trece mai încet, dar totuși simt că trece pe lângă mine. În mod ciudat, vreau să rămân în continuare pe poziție și în același timp să nu renunț...
Nu era aceea întrebarea pe care o păstram.
Timpul trece mai încet, dar totuși simt că trece pe lângă mine. În mod ciudat, vreau să rămân în continuare pe poziție și în același timp să nu renunț...
Nu era aceea întrebarea pe care o păstram.
1 februarie 2011
Sa te expui
E greu de explicat. Ideea generală este să nu ajungi în aşa fel încât să fii expus situaţiilor neplăcute. Te seacă atunci când greşeşti cu ceva şi nu mai ai cum să te aperi, pentru că scuzele de orice fel sunt inutile.
Pe de-o parte, fiecare din noi şi-a făcut impresia proastă că dacă te fereşti de asemenea situaţii, poate o să creadă restul lumii că suntem un pic mai perfecţi. Heh.
Pe de altă parte, atunci când unul din noi ajunge într-o asemenea situaţie, restul o să-l atace, o să-l vorbească pe la spate sau o să-şi facă măcar o părere proastă despre acel om ghinionist. Cei apropiaţi or să fie dezamăgiţi. Sau indiferenţi. Bineînţeles că, de regulă, îl vor ajuta sau vor fi înţelegători cu el, dar adevărul e că şi în ochii lor a eşuat cumva.
Să te expui în mod conştient în faţa eşecului, a penibilului, ironiei, dezamăgirii, a iluziilor, jignirilor, sarcasmului... şi tot aşa... fără să ai impresii proaste despre tine şi fără să te intereseze ce cred ceilalţi...
Abia aşa vei fi mai liber!
Pe de-o parte, fiecare din noi şi-a făcut impresia proastă că dacă te fereşti de asemenea situaţii, poate o să creadă restul lumii că suntem un pic mai perfecţi. Heh.
Pe de altă parte, atunci când unul din noi ajunge într-o asemenea situaţie, restul o să-l atace, o să-l vorbească pe la spate sau o să-şi facă măcar o părere proastă despre acel om ghinionist. Cei apropiaţi or să fie dezamăgiţi. Sau indiferenţi. Bineînţeles că, de regulă, îl vor ajuta sau vor fi înţelegători cu el, dar adevărul e că şi în ochii lor a eşuat cumva.
Să te expui în mod conştient în faţa eşecului, a penibilului, ironiei, dezamăgirii, a iluziilor, jignirilor, sarcasmului... şi tot aşa... fără să ai impresii proaste despre tine şi fără să te intereseze ce cred ceilalţi...
Abia aşa vei fi mai liber!
30 ianuarie 2011
Alta amanare
Restanță din anul 1. Trebuia să fie aia la care primeai ajutor de la cineva căruia i-a plăcut cursul, dar acum nu-i mai place de tine. De ce să te mai agiți și pentru asta, dacă ai alte examene la care trebuie să te pregătești? Altă amânare.
To An End by erdbeerschnitzel
To An End by erdbeerschnitzel
29 ianuarie 2011
27 ianuarie 2011
Jurnalul degeaba - p.2
Mă simt ca un dependent care încearcă să se lase. Am văzut o reclamă pentru cei care vor să se lase de fumat. Ce simplu pare. Iei o pastilă sau ții un plasture pe tine și ești fericit apoi.
Până azi, nu m-am gândit la asta, dar de când s-a... terminat... aveam mereu impresia că o să te văd pe stradă sau prin metrou. Chiar era ceva mai mult decât o impresie pentru că uneori îmi venea să cred că te văd cu adevărat printre oameni, dar era doar o tipă care semăna un pic cu tine. Apoi mai trecea un timp și iar îmi bătea inima mai tare, dar era din nou doar o altă tipă care semăna cu tine. Cu timpul, mi s-a diminuat atenția și era mai bine la un moment dat. Apoi m-am hotărât să fac altceva. De fiecare dată când vedeam o tipă care ar semăna și măcar un pic cu tine... trebuia să mă uit complet în altă parte și să nu mai întorc privirea spre ea până nu dispărea. Credeam că o să mă vindec, ca și cum aș fi folosit propriul meu plasture anti-A.
Nu știu cât de bine funcționează plasturii ăia anti-fumat, dar al meu n-a funcționat deloc! :)) Într-un fel, chiar a îngreunat recuperarea. Apropo de recuperare, eu mă recuperez ușurel. Chiar și boala asta îmi aduce aminte de tine! Poate aș vrea să știu chiar și cum te mai simți și ce se mai întâmplă din punctul de vedere al sănătății tale, dar...
Până azi, nu m-am gândit la asta, dar de când s-a... terminat... aveam mereu impresia că o să te văd pe stradă sau prin metrou. Chiar era ceva mai mult decât o impresie pentru că uneori îmi venea să cred că te văd cu adevărat printre oameni, dar era doar o tipă care semăna un pic cu tine. Apoi mai trecea un timp și iar îmi bătea inima mai tare, dar era din nou doar o altă tipă care semăna cu tine. Cu timpul, mi s-a diminuat atenția și era mai bine la un moment dat. Apoi m-am hotărât să fac altceva. De fiecare dată când vedeam o tipă care ar semăna și măcar un pic cu tine... trebuia să mă uit complet în altă parte și să nu mai întorc privirea spre ea până nu dispărea. Credeam că o să mă vindec, ca și cum aș fi folosit propriul meu plasture anti-A.
Nu știu cât de bine funcționează plasturii ăia anti-fumat, dar al meu n-a funcționat deloc! :)) Într-un fel, chiar a îngreunat recuperarea. Apropo de recuperare, eu mă recuperez ușurel. Chiar și boala asta îmi aduce aminte de tine! Poate aș vrea să știu chiar și cum te mai simți și ce se mai întâmplă din punctul de vedere al sănătății tale, dar...
One step
You can sleep forever, but still you will be tired You can stay as cold as stone, but still you won't find peace With you I feel I'm the meek leading the blind With you I feel I'm just spending wasted time I've been waiting I'm still waiting I've been waiting I've been waiting I've been waiting I'm still waiting But with you (with you) It's always one step too far
24 ianuarie 2011
Jurnalul degeaba - p.1
Au trecut o săptămână şi două zile de când ne-am despărţit. Mă rog, nu a fost o relaţie, dar nici o prietenie, deci în loc de "despărţit", hai să folosim "rupt-orice-contact-care-oricum-nu-avea-rost-pentru-că-era-ceva-de-genul-ne-vedem-odată-pe-an-şi-n-restul-timpului-n-aveai-timp-de-mine". Mă gândeam să fac un articol săptămânal în care să scriu despre asta, despre ce se mai întâmplă cu mine după ce am renunţat la tine. În caz că restul cititorilor nu s-au prins, dacă or mai fi şi alţii, m-am simţit şi bine alături de persoana cu care conversez în articolul ăsta, deci nu a fost totul de căcat. Sexul, cel puţin, a fost unul din lucrurile pe care le făceam împreună cel mai bine. Dar să lăsăm totuşi explicaţiile inutile, pe care ea nu le aprecia deloc oricum, şi să ajungem la ceea ce e acum.
Cum ziceam, a trecut mai mult de o săptămână. Până acum, zilele s-au scurs destul de greu. Cel mai nasol era că, deşi mi-am promis că nu o să îi mai dau nici un semn, pur şi simplu nu puteam să las să treacă duminica asta fără să-i transmit cumva "La Mulţi Ani!", pentru că... da!... a fost ziua ei ieri. Aşa că am făcut eu o manevră şi a recepţionat mesajul. Răspunsul ei însă a fost unul fals. Aşa că am şters manevra, ca să îi arăt că nu mai ţine faza.
Muzica e mereu cel mai bun remediu pentru orice stare nasoală, aşa că m-am decis să îi folosesc puterea pentru a mă vindeca. Logic, deja mă simt mai bine. Articolul ăsta de mai de jos, cu melodia aia de sissy, nu-şi mai are rostul. Cum am mai scris într-un articol de mai de mult, problema nu e cu lucrurile "mari" pe care nu le voi mai avea fără ea, cum ar fi să ne întâlnim, să facem sex sau să îmi povestească ea aiurea despre foştii ei şi despre ce-a făcut cu ei. O să-mi lipsească lucrurile mici. E destul de greu deocamdată să trec peste astea. Aseară am avut în cap o mini-serie de visuri numai cu ea şi după fiecare mă trezeam şi îmi înjuram creierul că îmi face manevre d-astea.
Gata cu prima parte.
Melodia asta n-are legătură cu ea.
P.S. Nu mă mai doare burta rău pentru că am aflat ce aveam, nu e nimic grav şi am luat medicamente care se pare că îşi fac efectul.
Cum ziceam, a trecut mai mult de o săptămână. Până acum, zilele s-au scurs destul de greu. Cel mai nasol era că, deşi mi-am promis că nu o să îi mai dau nici un semn, pur şi simplu nu puteam să las să treacă duminica asta fără să-i transmit cumva "La Mulţi Ani!", pentru că... da!... a fost ziua ei ieri. Aşa că am făcut eu o manevră şi a recepţionat mesajul. Răspunsul ei însă a fost unul fals. Aşa că am şters manevra, ca să îi arăt că nu mai ţine faza.
Muzica e mereu cel mai bun remediu pentru orice stare nasoală, aşa că m-am decis să îi folosesc puterea pentru a mă vindeca. Logic, deja mă simt mai bine. Articolul ăsta de mai de jos, cu melodia aia de sissy, nu-şi mai are rostul. Cum am mai scris într-un articol de mai de mult, problema nu e cu lucrurile "mari" pe care nu le voi mai avea fără ea, cum ar fi să ne întâlnim, să facem sex sau să îmi povestească ea aiurea despre foştii ei şi despre ce-a făcut cu ei. O să-mi lipsească lucrurile mici. E destul de greu deocamdată să trec peste astea. Aseară am avut în cap o mini-serie de visuri numai cu ea şi după fiecare mă trezeam şi îmi înjuram creierul că îmi face manevre d-astea.
Gata cu prima parte.
Melodia asta n-are legătură cu ea.
P.S. Nu mă mai doare burta rău pentru că am aflat ce aveam, nu e nimic grav şi am luat medicamente care se pare că îşi fac efectul.
23 ianuarie 2011
'Note to self'
În drum spre un examen, metroul părea că se mișcă mai încet decât de obicei. N-aveam chef nici să ascult muzică la căști. Apoi nici nu mai aveam loc să stau așa cum îmi place pe scaun pentru că s-a așezat lângă mine o tipă. Părea a fi genul ăla de tipă deșteaptă, care nici nu arăta prea rău, dar care se îmbracă special cu haine care să nu o facă deloc atrăgătoare, ca și cum ar spune: "Nu vreau să mă îmbrac în așa fel încât să arăt bine, pentru că eu nu mă vând ca toate pițipoancele!".
După un timp, observ că își scosese un carnețel pe care vroia să scrie ceva, dar nu îi mergea stiloul. Imediat m-am gândit să salvez situația și să scot pixul pe care mi-l pregătisem pentru examen. Nu l-am scos. Am așteptat să prind un moment bun, de exemplu să se fi uitat în ochii mei și să vadă că eram gata să o ajut. Nu își lua ochii de la treaba ei, însă. Perseverența ei a dat roade eventual. Nu avea nevoie de mine sau de nimic de la mine. A început să scrie pe carnețelul ei, cu o nuanță de roz care îi trăda sentimentele pe care cu atât de greu încerca să le ascundă, sentimente care erau complet opuse impresiei pe care încerca să le-o dea celorlalți. A învățat chiar și o lecție, am observat. Din tot ce scrisese pe carnețel, n-am reușit să văd clar decât cuvintele "Note to self"...
Am învățat și eu ceva.
P.S. http://www.youtube.com/watch?v=PkejnDpjdEs&feature=youtube_gdata
După un timp, observ că își scosese un carnețel pe care vroia să scrie ceva, dar nu îi mergea stiloul. Imediat m-am gândit să salvez situația și să scot pixul pe care mi-l pregătisem pentru examen. Nu l-am scos. Am așteptat să prind un moment bun, de exemplu să se fi uitat în ochii mei și să vadă că eram gata să o ajut. Nu își lua ochii de la treaba ei, însă. Perseverența ei a dat roade eventual. Nu avea nevoie de mine sau de nimic de la mine. A început să scrie pe carnețelul ei, cu o nuanță de roz care îi trăda sentimentele pe care cu atât de greu încerca să le ascundă, sentimente care erau complet opuse impresiei pe care încerca să le-o dea celorlalți. A învățat chiar și o lecție, am observat. Din tot ce scrisese pe carnețel, n-am reușit să văd clar decât cuvintele "Note to self"...
Am învățat și eu ceva.
P.S. http://www.youtube.com/watch?v=PkejnDpjdEs&feature=youtube_gdata
15 ianuarie 2011
For all those who stood up
Music Matters
(Cass Fox)
For all those who stood up and were counted
For all those for whom money was no motive
For all those for whom music was a message
I want to thank you
For making me
A little more sure
A little more wise
And courageous
You told me to look much further
You told me to walk much more
You told me that music matters
And to chase the dogs back from my door
I won't stop here
I won't be still until the sun sets
On us all..
(Maxi Jazz)
Under the sheets with my radio
Turn down low
So nobody know
It's the late night show
Hopin' to hear 'Hey Joe'
Jimi was my hero
Head blown by Todd R. A wizard a true star
From BAMMALAMMA to TAMLA MO
Curtis Mayfield
to Kurtis Blow
Singing into my pillow
And praying I don't dose
Until my 9 Volt battery goes..
(Cass Fox)
You told me to look much further
You told me to walk much more
You told me that music matters
And to chase the dogs back from my door
I won't stop here
I won't be still until the sun sets
On us all..
You told me to look much further
You told me to walk much more
You told me that music matters
And to chase the dogs back from my door
I won't stop here
I won't be still until the sun sets
On us all..
You told me that music matters..
You told me that music matters..
You told me that music matters..
You told me that music matters..
Lyrics from www.sing365.com
(Cass Fox)
For all those who stood up and were counted
For all those for whom money was no motive
For all those for whom music was a message
I want to thank you
For making me
A little more sure
A little more wise
And courageous
You told me to look much further
You told me to walk much more
You told me that music matters
And to chase the dogs back from my door
I won't stop here
I won't be still until the sun sets
On us all..
(Maxi Jazz)
Under the sheets with my radio
Turn down low
So nobody know
It's the late night show
Hopin' to hear 'Hey Joe'
Jimi was my hero
Head blown by Todd R. A wizard a true star
From BAMMALAMMA to TAMLA MO
Curtis Mayfield
to Kurtis Blow
Singing into my pillow
And praying I don't dose
Until my 9 Volt battery goes..
(Cass Fox)
You told me to look much further
You told me to walk much more
You told me that music matters
And to chase the dogs back from my door
I won't stop here
I won't be still until the sun sets
On us all..
You told me to look much further
You told me to walk much more
You told me that music matters
And to chase the dogs back from my door
I won't stop here
I won't be still until the sun sets
On us all..
You told me that music matters..
You told me that music matters..
You told me that music matters..
You told me that music matters..
Lyrics from www.sing365.com
14 ianuarie 2011
Sensibil
Avem probleme.
Toţi.
Nu prea ne uităm în oglindă, ca să le vedem. Suntem sensibili când vine vorba de noi înşine. Suntem în stare să ne minţim chiar şi că ne miroase căcatul frumos. Vedem probleme la alţii şi nu le spunem nimic, pentru că le rănim sentimentele. De fapt, ne e frică să nu devină un duel între noi şi ceilalţi, în care să spună fiecare despre celălalt ce probleme are. Şi apoi ne sunt şi nouă rănite sentimentele, pentru că te simţi prost când spune cineva despre tine că ai o problemă, poate chiar una de care nu ştiai sau pe care o ignorai inconştient. E destul de grav şi atunci când ni se spune despre o problemă pe care o avem şi de care eram conştienţi.
De ce trebuie să fie aşa? Nu ne facem decât mai mult rău, dacă îi vedem pe alţii cu probleme şi nu le spunem nimic. Cei apropiaţi cu atât mai mult ar trebui avertizaţi. Dacă ar fi război şi aliaţii nu ar comunica între ei, să afle de la fiecare ce slăbiciuni au şi poate chiar şi cum să le rezolve, atunci aceştia ar pierde sigur.
Degeaba suntem sensibili.
NE CHINUIM
Toţi.
Nu prea ne uităm în oglindă, ca să le vedem. Suntem sensibili când vine vorba de noi înşine. Suntem în stare să ne minţim chiar şi că ne miroase căcatul frumos. Vedem probleme la alţii şi nu le spunem nimic, pentru că le rănim sentimentele. De fapt, ne e frică să nu devină un duel între noi şi ceilalţi, în care să spună fiecare despre celălalt ce probleme are. Şi apoi ne sunt şi nouă rănite sentimentele, pentru că te simţi prost când spune cineva despre tine că ai o problemă, poate chiar una de care nu ştiai sau pe care o ignorai inconştient. E destul de grav şi atunci când ni se spune despre o problemă pe care o avem şi de care eram conştienţi.
De ce trebuie să fie aşa? Nu ne facem decât mai mult rău, dacă îi vedem pe alţii cu probleme şi nu le spunem nimic. Cei apropiaţi cu atât mai mult ar trebui avertizaţi. Dacă ar fi război şi aliaţii nu ar comunica între ei, să afle de la fiecare ce slăbiciuni au şi poate chiar şi cum să le rezolve, atunci aceştia ar pierde sigur.
Degeaba suntem sensibili.
NE CHINUIM
8 ianuarie 2011
1 ianuarie 2011
Partea a doua, Revelion 2011
Sunt dezamăgit. Trebuie să îmi stric stilul ninja, ca să pot să ies. Nu pot să plec şi să las uşa descuiată, când toată lumea doarme, aşa că trebuie să-l trezesc pe singurul om pe care-l cunosc de-acolo, ca să încuie după mine.
Nu ştiu cum să trezesc oamenii pe care nu-i cunosc destul de bine! Am încercat mai multe metode, dacă tot am avut ocazia: ghiontitul uşor nu a mers; palma pe umăr şi legănatul uşor nu a mers; palma pe umăr şi strâns uşor nu a mers. Până la urmă, m-am gândit că insistenţa trebuie să dea roade şi chiar aşa a fost. Privirea lui părea să indice că în mintea lui se scana imaginea unui necunoscut şi totuşi nu era neliniştit. Mi-a zis să plec şi să las aşa, că nu e o problemă. Pentru mine cel puţin, n-a mai fost.
Regretul că nu am luat o căciulă cu mine deşi nu îmi făcusem nimic la păr m-a preocupat până am intrat în parcarea imensă de la Cora. De obicei nu pare aşa de mare, dar acum era pustie şi mergeam pe jos, prin frig pe care cu greu îl înduram. Din depărtare se auzea muzica de la Cora şi mi-am imaginat că singura explicaţie pentru faptul că încă se mai auzea muzică chiar şi în dimineaţa revelionului era că le-au lăsat pornite ca să nu îngheţe în condiţiile astea de ger cosmic.
Nu am fost singur prea mult, totuşi. Deşi totul părea liniştit şi îngheţat, apar inevitabilii câini vagabonzi. Mai întâi stau în depărtare, mă studiază. Deja mă gândesc să ies din parcare, să renunţ la scurtătura asta preţioasă, dar ca să scap cu viaţă. După câteva zeci de paşi, văd în drumul meu că apar alţi câini. Nu mai merg pe alei şi o iau direct pe iarbă, spre cea mai apropiată ieşire. Cum am pus piciorul pe iarbă aud un lătrat, nu neapărat ameninţător. Părea ca şi cum ar fi zis: Bă, ce pula mea faci acolo?
Râsete sănătoase şi vorbe mă trezesc. Nu-mi dădeam seama, dar ceea ce simţeam nu era un vis. Cineva sărea pe spatele meu şi râdea, pentru că eram prea mort ca să reacţionez. Glume clasice, care nu-şi pierd farmecul niciodată. Adorm la loc, cu zâmbetul pe buze şi cu spatele rupt.
Altă frântură de memorie adusă înapoi de acel lătrat. Merg în continuare şi ies în sfârşit din Cora, dar pentru o bună bucată de drum fusesem escortat de doi căţei care au venit aproape de mine, curioşi. S-au oprit la ieşire şi se uitau la mine ca şi cum nu au înţeles ce făcusem. Strada nu era aşa de pustie. Oameni încă nu erau, dar treceau maşini din când în când. Peste tot, pe jos, resturi de petarde şi artificii.
Cineva se apropie din direcţia opusă. Părea a fi doar un alt rătăcit, ca şi mine, ceea ce chiar şi era. Când am ajuns unul în dreptul celuilalt, aproape că m-am oprit înainte să mă întrebe el ceva. Vroia să ştie dacă e Cora deschisă sau măcar unul din restaurantele alea corporatiste de fast-food. Îmi părea rău să-l dezamăgesc, dar nu a părut să-i pese când i-am zis că e închisă toată Cora.
Acasă. Cald şi bine. Întrebări.
La Mulţi Ani!
P.S. Mersi pentru fular, A.
Nu ştiu cum să trezesc oamenii pe care nu-i cunosc destul de bine! Am încercat mai multe metode, dacă tot am avut ocazia: ghiontitul uşor nu a mers; palma pe umăr şi legănatul uşor nu a mers; palma pe umăr şi strâns uşor nu a mers. Până la urmă, m-am gândit că insistenţa trebuie să dea roade şi chiar aşa a fost. Privirea lui părea să indice că în mintea lui se scana imaginea unui necunoscut şi totuşi nu era neliniştit. Mi-a zis să plec şi să las aşa, că nu e o problemă. Pentru mine cel puţin, n-a mai fost.
Regretul că nu am luat o căciulă cu mine deşi nu îmi făcusem nimic la păr m-a preocupat până am intrat în parcarea imensă de la Cora. De obicei nu pare aşa de mare, dar acum era pustie şi mergeam pe jos, prin frig pe care cu greu îl înduram. Din depărtare se auzea muzica de la Cora şi mi-am imaginat că singura explicaţie pentru faptul că încă se mai auzea muzică chiar şi în dimineaţa revelionului era că le-au lăsat pornite ca să nu îngheţe în condiţiile astea de ger cosmic.
Nu am fost singur prea mult, totuşi. Deşi totul părea liniştit şi îngheţat, apar inevitabilii câini vagabonzi. Mai întâi stau în depărtare, mă studiază. Deja mă gândesc să ies din parcare, să renunţ la scurtătura asta preţioasă, dar ca să scap cu viaţă. După câteva zeci de paşi, văd în drumul meu că apar alţi câini. Nu mai merg pe alei şi o iau direct pe iarbă, spre cea mai apropiată ieşire. Cum am pus piciorul pe iarbă aud un lătrat, nu neapărat ameninţător. Părea ca şi cum ar fi zis: Bă, ce pula mea faci acolo?
Râsete sănătoase şi vorbe mă trezesc. Nu-mi dădeam seama, dar ceea ce simţeam nu era un vis. Cineva sărea pe spatele meu şi râdea, pentru că eram prea mort ca să reacţionez. Glume clasice, care nu-şi pierd farmecul niciodată. Adorm la loc, cu zâmbetul pe buze şi cu spatele rupt.
Altă frântură de memorie adusă înapoi de acel lătrat. Merg în continuare şi ies în sfârşit din Cora, dar pentru o bună bucată de drum fusesem escortat de doi căţei care au venit aproape de mine, curioşi. S-au oprit la ieşire şi se uitau la mine ca şi cum nu au înţeles ce făcusem. Strada nu era aşa de pustie. Oameni încă nu erau, dar treceau maşini din când în când. Peste tot, pe jos, resturi de petarde şi artificii.
Cineva se apropie din direcţia opusă. Părea a fi doar un alt rătăcit, ca şi mine, ceea ce chiar şi era. Când am ajuns unul în dreptul celuilalt, aproape că m-am oprit înainte să mă întrebe el ceva. Vroia să ştie dacă e Cora deschisă sau măcar unul din restaurantele alea corporatiste de fast-food. Îmi părea rău să-l dezamăgesc, dar nu a părut să-i pese când i-am zis că e închisă toată Cora.
Acasă. Cald şi bine. Întrebări.
La Mulţi Ani!
P.S. Mersi pentru fular, A.
Party review: Revelion 2011
Frânturi de amintiri.
Mă trezeşte un sunet din somn şi îmi dau seama că era sunetul respiraţiei mele care sufla în pătură. Deschiderea ochilor e întârziată de prea mult confort, dar nu pentru mult timp pentru că îmi aduc aminte unde sunt şi realizez ce mi s-a întâmplat: am dormit! Mă ridic încet din pat şi văd că sunt într-o cameră mică şi că mai erau 2 oameni care dormeau în al doilea pat din încăpere. Nu cred că erau gay, dar faptul că au reuşit să se înghesuie într-un pat mic de o singură persoană m-a trimis cu gândul la asta, trebuie să recunosc.
Prin casă, linişte completă. Nimeni nu sforăie, deşi sunt mulţi care dorm. Prin toate camerele din casă unde există pat, văd şi ocupanţi care dorm. Bucătăria e plină de sticle goale, pahare folosite şi jeg. O mică oglindă îmi atrage atenţia şi când mă uit la ea, privirile mi se întâlnesc cu ale celui din oglindă. Mă gândesc că trebuie să mă spăl pe faţă cu apă rece.
"Ia uite mă, cum îl înveleşte pe Alex. Aş vrea si eu să aibă cineva grijă aşa de mine..." spune cineva în spatele meu în timp ce simt cum mă învăluie o pătură călduroasă.
Şocul provocat de apa rece pe faţa mea îmi aduce înapoi în minte memoria asta. Nu dormeam de mult, cred. Mă gândesc că aş fi vrut ca A. să fie cea care m-ar fi învelit, dar îmi trece repede. Mă încalţ repede şi silenţios, ca un ninja iscusit, apoi mă gândesc să fac ceea ce orice om ca mine s-ar gândi să facă dacă ar fi în situaţia asta: ia orice băutură bună a rămas, măcar o sticlă, şi pleacă repede! Inspectez iar bucătăria şi foarte repede mă resemnez; nu aveam de gând să plec de acolo cu o sticlă de bere la doi litri sau de suc prost. Atâtea sticle goale şi totuşi se vedea clar că lipseau câteva, probabil luate de alţii care s-au gândit ca mine, dar înaintea mea.
Nu îmi găsesc geaca! Am crezut că era cea de la intrare, de pe o cutie, dar a trebuit să pun mâna pe ea ca să îmi dau seama că nu e a mea. Dintr-o mică problemă, se transformă într-una serioasă, când descopăr unde era perna... adică geaca mea. Unul din cei doi aproape-presupuşi-gay dormea cu capul pe o pernă sub care se afla geaca mea. Prima intenţie era să-l ghiontesc ca să se trezească şi să-mi iau geaca, dar mă gândesc apoi că e mai bine să iau pur şi simplu geaca, pentru că nu părea să se trezească aşa de uşor. Aşa că nu l-am mai trezit.
continuare în partea a doua
Mă trezeşte un sunet din somn şi îmi dau seama că era sunetul respiraţiei mele care sufla în pătură. Deschiderea ochilor e întârziată de prea mult confort, dar nu pentru mult timp pentru că îmi aduc aminte unde sunt şi realizez ce mi s-a întâmplat: am dormit! Mă ridic încet din pat şi văd că sunt într-o cameră mică şi că mai erau 2 oameni care dormeau în al doilea pat din încăpere. Nu cred că erau gay, dar faptul că au reuşit să se înghesuie într-un pat mic de o singură persoană m-a trimis cu gândul la asta, trebuie să recunosc.
Prin casă, linişte completă. Nimeni nu sforăie, deşi sunt mulţi care dorm. Prin toate camerele din casă unde există pat, văd şi ocupanţi care dorm. Bucătăria e plină de sticle goale, pahare folosite şi jeg. O mică oglindă îmi atrage atenţia şi când mă uit la ea, privirile mi se întâlnesc cu ale celui din oglindă. Mă gândesc că trebuie să mă spăl pe faţă cu apă rece.
"Ia uite mă, cum îl înveleşte pe Alex. Aş vrea si eu să aibă cineva grijă aşa de mine..." spune cineva în spatele meu în timp ce simt cum mă învăluie o pătură călduroasă.
Şocul provocat de apa rece pe faţa mea îmi aduce înapoi în minte memoria asta. Nu dormeam de mult, cred. Mă gândesc că aş fi vrut ca A. să fie cea care m-ar fi învelit, dar îmi trece repede. Mă încalţ repede şi silenţios, ca un ninja iscusit, apoi mă gândesc să fac ceea ce orice om ca mine s-ar gândi să facă dacă ar fi în situaţia asta: ia orice băutură bună a rămas, măcar o sticlă, şi pleacă repede! Inspectez iar bucătăria şi foarte repede mă resemnez; nu aveam de gând să plec de acolo cu o sticlă de bere la doi litri sau de suc prost. Atâtea sticle goale şi totuşi se vedea clar că lipseau câteva, probabil luate de alţii care s-au gândit ca mine, dar înaintea mea.
Nu îmi găsesc geaca! Am crezut că era cea de la intrare, de pe o cutie, dar a trebuit să pun mâna pe ea ca să îmi dau seama că nu e a mea. Dintr-o mică problemă, se transformă într-una serioasă, când descopăr unde era perna... adică geaca mea. Unul din cei doi aproape-presupuşi-gay dormea cu capul pe o pernă sub care se afla geaca mea. Prima intenţie era să-l ghiontesc ca să se trezească şi să-mi iau geaca, dar mă gândesc apoi că e mai bine să iau pur şi simplu geaca, pentru că nu părea să se trezească aşa de uşor. Aşa că nu l-am mai trezit.
continuare în partea a doua
Abonați-vă la:
Postări (Atom)